Himalaya (9)… Text și foto: Nicolae Tomescu

Publicat de nicolaetomescu, 16 martie 2015, 11:24

Există o nostalgie a visurilor care pot să facă orice lucru posibil. Există lucruri pe care le atingem, iar ele rămân eterne…

Totodată, drumul mi se pare a fi o călătorie intimă. Doar rătăcitorii nu au nicio cale de străbătut…

În mai 2014, am pășit pe pământul Nepalului, Bhutanului și Tibetului…

*

ZIUA 12 / 14.05.2014:  LHASA

Capitala Tibetului îi îngăduie pe cei care ajung la 3.490 m altitudine (unul dintre cele mai înalte orașe ale lumii, având aproape 400.000 de locuitori; aici vezi reprezentanții grupului etnic tibetan, care formează majoritatea locuitorilor orașului, dar și populație Han sau minoritate Hui (prin intermediul lor, s-a desăvârșit procesul de acaparare economică – tibetanii sunt săraci, chinezii prosperă)…

Dimineața ar fi trebuit dedicată vizitării (cu programare, biletul conținea numărul de pașaport) complexului arhitectural Potala sau Petal, palat legendar construit în vârful unei coline care domină Lhasa. Am vizitat Norbulinka (grădina și palatul a cărui construcție a început în 175), care se întinde pe o suprafață de 36 ha, alt loc de pelerinaj pentru tibetani, fosta reședință de vară începînd cu al șaptelea Dalai Lama, Muzeul Tibetan și Mănăstirea Ramoche, cea mai veche mănăstire din Lhasa, Templul Jokhang – „Templul înmiresmat cu tămâie”, cel mai vechi templu sacru al tibetanilor, construit în anul 650, înscris și el pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, situat în centrul vechii Lhasa, unde se păstrează cea mai prețioasă relicvă religioasă a Tibetului – o statuie aurită a lui Buddha Jowo Shakyamuni (se spune că s-a sculptat singură).

Potala este, practic, sinonim cu Tibetul din timpul emblematicului rege Songtsen Gompa. Structura, compusă din 13 niveluri și din peste 1.000 de camere, pe o suprafață de 90.000 mp, este divizată în Palatul Alb (partea administrativă) și Palatul Roșu (partea religioasă). Potala (în prezent, muzeu) a fost conceput de cel de-al cincilea Dalai Lama în secolul al XVII-lea, a servit ca reședință de iarnă și sediu al Guvernului pentru mai mulți Dalai Lama; bogatul său inventar istoric, cultural și spiritual a predispus la înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Plină de inedit a fost și plimbarea prin celebra piață de pe strada Barkhor, numită „Fereastra Tibetului”, care înconjoară Templul Jokhang și a păstrat, intactă, originalitatea tibetană (parcă s-au adunat toate tarabele cu suveniruri din Tibet)…

*

ZIUA 13 / 15.05.2014:  LHASA – KATHMANDU – DOHA

Transfer la Aeroportul Lhasa Gonggar pentru zborul spre Kathmandu cu Air China CA 407 (11:05 / 10:30)… Întâlnire cu ghidul local, care ne conduce în centrul orașului Kathmandu pentru a vizita artera comercială Walkabout și pitorescul cartier comercial Thamel (sunt, doar într-o măsură, reprezentative pentru Nepal). „Sir, you want, please? Very good price, best price” ademenește la tot pasul. Patronii de mici magazine înghesuite, vânzătorii ambulanți, oamenii cu ricșa sau șoferii de taxi, toți vor să-ți ofere ceva, „la cel mai bun preț posibil”: obiecte artizanale pe post de antichități, îmbrăcăminte, pashmina (textile din lână de cașmir), „cremă-balsam de tigru”, statui, statuete, suluri cu desene tantrice, brățări, mărgele, instrumente muzicale, thanka (picturi religioase), mandale, echipament pentru expediții pe munte, chiar hașiș sau alte droguri mai ușoare…

Conform tradiției șerpașilor, se manifestă prietenia și respectul pentru cei care au pășit în Nepal prin Farewell Dinner – cina de bun rămas, într-un local specific, cu muzică și dansuri tradiționale; a rămas pentru altă dată „Khata”, simbolul norocos, semn al dragostei, al faptului că se vor îndeplini multe dintre dorințele noastre pentru un viitor mai bun. Zestrea gastronomică nepaleză depinde mult mai puţin de relief sau de resurse, mai curând de religia celui care îţi aşterne masa. Bucătăria nepaleză simte din plin influenţe din partea strălucitelor civilizaţii ale Asiei: etnicii nawari (în valea Kathmandu) au o bucătărie bazată pe bivolul de apă, pe cereale şi pe plante fermentate, abundă în usturoi, piperuri, cardamon, coriandru, şofran şi turmeric (şofran indian, curcuma); date fiind restricţiile de dietă ale castei superioare hinduse, populaţiile khas/pahari consumă supa de linte cu orez fiert sau bucăţi de pâine de grâu nedospită, fierturi de porumb, cu boabele întregi sau mămăligi lungi; triburile de deal („cei de neatins”) mănâncă porc şi bivol; bucătăria din Himalaya, mâncarea tibetanilor şi a celor sub influenţa culturală tibetană, este bazată în special pe cereale (orz şi mei) şi cartofi, se bea lapte de vacă, se poate consuma carne de iac sau carnea vitelor provenite din încrucişările dintre iac şi vacă. Gastronomia stradală face parte din experienţa culinară a unei călătorii prin Nepal; produsele sunt expuse pe jos – ardei iuţi, usturoi, ghimbir, roşiile tip prunişoare, ingrediente nelipsite în bucătăria nepaleză. La piaţă, peştele se vinde prăjit ori uscat, iar în magazinele locale, produsele se vând vrac, direct din saci…

*

Zbor spre Doha cu Qatar Airways, QR 651 (23:35 / 02:00)…

*

ZIUA 14 / 16.05.2014:  DOHA – BUCUREȘTI

Sosire la Doha (ora 02:00) și zbor către București cu QR 219 (08:35 / 13:30)…

Am primit viză de Qatar/24 de ore. De la 2:00 la 5:00 dimineața, având cazarea asigurată (Moevenpick Hotel Doha), dar convins că o călătorie cere dezlipirea de comoditate, cere căutare, chiar fără acces în privința atracțiilor de top din zonă (Muzeul de Artă Islamic, Qatar Islamic Cultural Center, Souq Waqif, Al-Baraha Majlis) m-am plimbat de-a lungul Golfului Doha, fotografiind vestita Cornișă, inclusiv de pe artera principală – care leagă cartierul de afaceri din West Bay cu partea de sud a orașului și Aeroportul Internațional.

*

Scriitorii vor să aibă, totdeauna, ultimul cuvânt… De fapt, exprim recunoștința – sub forma mărturisirii…

La început, mi-a fost teamă că voi analiza prea mult oamenii și lumea (necunoscută mie) a Asiei de Sud. Că voi diseca frumusețea, voi câștiga doar detalii, date istorice exacte, diagnosticuri, că voi pierde esența. Acum știu că poți analiza o expediție păstrând aprecierea pentru farmecul ei; că poți identifica mai multe culori de bază ale unei picturi, fără să privești compoziția în ansamblul ei. După ce am privit, mai de aproape, Nepalul, Bhutanul și Tibetul, mă gândesc cu și mai multă admirație la ele…