Himalaya (4). Text și foto: Nicolae Tomescu
Publicat de Iuliana Bubuianu, 9 februarie 2015, 03:00 / actualizat: 9 februarie 2015, 10:39
Există o nostalgie a visurilor care pot să facă orice lucru posibil. Există lucruri pe care le atingem, iar ele rămân eterne…
Totodată, drumul mi se pare a fi o călătorie intimă. Doar rătăcitorii nu au nicio cale de străbătut…
În mai 2014, am pășit pe drumul…
Starea de mister aduce cu sine o certitudine. Mai curând, prin intermediul relatării în scris, zi de zi, a călătoriei mele, ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit, va deveni, imediat, o taină, un secret (la îndemâna tuturor)…
***
ZIUA 3 / 05.05.2014:
Dimineață, în condiții meteo și de vizibilitate precare, ne-am bucurat de zborul panoramic deasupra Himalayei; experiența fascinantă nu a fost chiar ocazia unică de a admira vârfurile înzăpezite ale Everestului și ale celorlalte înălțimi de peste 8.000 m (continuarea a reprezentat-o zborul deasupra Bhutanului). Micile avioane ale companiei Buddha Air, cu care am zburat în 2014, pot fi plasate la extremă: pe 25 septembrie 2011, un aparat s-a prăbușit lângă Kathmandu, astfel încât a fost ultima călătorie pentru cei 19 pasageri din avion (adevărat, vizibilitatea în zonă era redusă, din cauza ceţii)…
Ce figurează pe raftul absențelor? Nu am fost în măsură să imit modul de planare și de mișcare, în aer, a unei păsări… Încerc să mă liniștesc… Săritura cu parașuta nu era/nu este un scop în sine… Rețin la activul dorinței și visului de zbor simbolul unei ascensiuni pe planul gândului sau al moralității. Zborul nu a devenit/nu va deveni, în ceea ce mă privește, o idee fixă, care mă urmărește și pe care o văd pretudindeni. Nici nu dobândește sensul unui refugiu în lumea arbitrară a trăirilor subiective. Nici nu trădează o întreagă psihologie în care voința de a-mi afirma puterea în cer nu face decât să compenseze sentimentul neputinței de pe pământ; ca și cum nu aș fi în stare să mă asum pe sine pentru a-mi determina, în primul rând, propriul destin…
*
Iată de ce propun spre vizionare
Picat din Cer (durata: 3’27”)
Autor și protagonist (al zborului cu parașuta): Nicolae Tomescu
Instructor: Doru Ovidiu Baciu
Filmare în aer: Nelu Secară
Foto: Vlad Tomescu
Montaj: Daniel Balan
Coloana sonoră:
Heart of Courage (longer version)
Longer version for fans. Music video with dragon pictures. Album Legend – Two Steps from Hell. http://www.deviantart.com/
25 iunie 2012… Valul m-a dus pe aerodromul aeroclubului „Alexandru Matei” din Iași… Desigur, nu mă consider un oropsit asupra căruia apasă toată povara amenințării și deșertăciunii; temperamentul celor care îți cer nu este mai maladiv decât al celui care acceptă, nu trădează, într-o măsură mai mare decât a ta, minți torturate de obsesii, de năzuință (fanatică) spre nou, spre neobișnuit…
În mituri (vezi mitul lui Icar) și în vise, zborul exprimă o dorință de sublimare, de căutare a unei armonii interioare, de depășire a conflictelor. Par capabil să realizez, prin mine însumi, dorința de a mă înălța, deși sunt o „persoană nervoasă”? Sau am semnificația simbolică a incapacității de a zbura? Cu cât ar crește și s-ar intensifica această dorință, cu atât s-ar transforma incapacitatea în angoasă, iar vanitatea care a determinat-o, în culpabilitate. Visul avântului în zbor s-ar sfârși în coșmar al căderii. Expresia simbolică a realității trăite, a eșecurilor reale, consecință a unei false atitudini față de viața reală, imaginea zborului poate fi un substitut ireal al acțiunii care ar trebui întreprinsă; când nu știi, nu poți, nu vrei s-o făptuiești, ceri visului să o realizeze, depășind-o…
Pe pământ, par pregătit pentru orice… Fără să reînnoiesc mitul lui Icar și să fug de mine, crezând că mă înalț spre cer… Dar merită să cazi de acolo pentru a reuși să trăiești aici?
[youtube height=”480″ width=”640″]https://www.youtube.com/watch?v=kirlTXa40h0&list=PLu8G4r2O1-HZvshYHTrwf8-m8Qja9aCkc[/youtube]
– va continua –
