„Sicilia… Femeie şi ea. Misterioasă, implacabilă, răzbunătoare şi foarte frumoasă…”

Publicat de nicolaetomescu, 29 ianuarie 2016, 11:12

Nu am avut răgazul necesar pentru a mă deprinde cu spusele (Leonardo Sciascia, în Ziua Cucuvelei) celui care a reprezentat conștiința unei epoci, a spart tiparele speciilor literare canonice, inventându-și propriile genuri și forme literare…

Mi se va reproșa că esențială este întrebuințarea timpului, nicidecum durata acestuia. Nu pot fi convins, dar nici convingător. Pe mai departe, am dubii îngroșate față de concordanța posibilă dintre cunoștințele noastre și realitatea obiectivă. Ceea ce urmează poate fi doar efectul lăsat în conștiința mea de lucruri sau de întâmplări cu care am venit în contact…

*

Îndrăznisem să scriu despre amestecul de istorie, religie, tradiţii şi cosmopolitism, în decursul celor aproape trei veacuri în care Malta a fost administrată de Ordinul Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul, în care a dăruit civilizației universale numeroase cetăţi fortificate, catedrale, palate, biserici, orașe – unul dintre acestea fiind actuala capitală. De acolo am plecat către Sicilia, într-o zi de 18 septembrie 2015…

Denumit impropriu „catamaran”[1], ferry boat-ul care poartă numele ilustru al lui Jean de la Valette[2] poate transporta peste 1.000 de pasageri, multe caroserii, mărfuri necesare Maltei (apă, carne, legume). Puntea principală[3] este rezervată turiştilor care plătesc 10 euro; am avut la dispoziţie baruri, bufete, magazine. Echipajul cosmopolit cuprinde numeroși români, maltezi, italieni, ruşi, asiatici. „Catamaranul”, adevărată comandă specială (fiind construit în Australia), înlesnește însușirea noțiunilor de confort, curăţenie, siguranţă. Desigur, 30.000 de cai putere ai celor 4 motoare produc un zgomot difuz, aproape identic zgomotului motoarelor de avion; cufundaţi însă în fotoliile spaţioase, am ațipit înainte ca țărmul să fi dispărut și să ne trezim asediați de apă şi de cer (nu am avut privilegiul conferit de răsăritul soarelui). Călătoria durează cu puţin peste două ore, distanţa dintre Valetta şi portul Pozzallo fiind de 98 de km, iar viteza de croazieră a  „catamaranului”[4] de aproximativ 60 de km/h. Mi-am amintit de Mia Couto: „Lansăm o barcă, visăm o călătorie: cea care călătoreşte este întotdeauna marea”…

Unde apare logica profitului (mă refer la agențiile de turism), libertatea se pierde pe drumurile Siciliei (deloc spectaculoase, ba chiar murdare). În condițiile în care alegeam singurătatea, din Catania am fi fost în măsură să luăm autobuzul până în Taormina (maximum o jumătate de oră); de la Siracusa la Messina am fi făcut vreo 2 ore, iar din Taormina până la Palermo (în nord-vest) 4 ore (drumul se insinuează pe lângă mare). Cu autocarul însă, am plecat din cel mai mare port al provinciei Ragusa[5], având continuitate spre Costa d’Este, mai precis la Messina, pentru a cunoaşte Perla Mediteranei – Taormina, staţiunea despre care Goethe spunea că este „Paradisul pe pământ.”

Strada principală, „Corso Umberto” , se întinde de la „Porta Messina” pana la „Porta Catania”, frecventată fiind de mulțimea turiștilor, inclusiv pentru magazinele cu ,,nume grele’’ în lumea modei. „Piazza IX Aprile” se constituie într-o definiție a priveliștii din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime – către Marea Ionică și „Giardini Naxos”. În „Piazza Duomo”, construcția alcătuită dintr-o groapă prismatică (cu pereții pietruiți, cu ghizduri împrejur), săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă, servește inclusiv la alimentarea curentă și este ,,vegheată’’ de simbolul Taorminei/un trup de cal și bust de om. Centaurul ne-a îngăduit să străbatem drumurile (în condițiile în care ghidul sicilian nu a scos niciun cuvânt despre transport). Castelul (Castelmola) se înalță pe Muntele Tauro, la 398 de metri deasupra nivelului mării. Au rămas câteva ziduri, un turn și donjon-ul; frumusețea florilor și fructelor de cactus nu au risipit obosela mersului pe jos…

Am fi vrut să fie trezită înclinația puternică pe care o ființă o simte pentru ceva special, imboldul de a ne apropia și de alte locuri siciliene. În adevăr, pot fi văzute – pe suprafețe respectabile – renumitele solarii care produc legume. Drumurile, de multe ori destul de înguste, sunt mai aglomerate în orașele mari și in jurul acestora. Scutere și motorete apar de unde nu te aștepți. Ca atracții facile? Limoncelo, migdale, fistic, smochine, măsline (cresc pe pantele vulcanului Etna, pe un sol fertil), canoli (din categoria dolce, mai ales cu ricotta), casatine și gelato (migdale, fistic, lămâie, portocale roșii)…

În apropierea orașelor Messina și Catania, vulcanul Etna – cel mai înalt și cel mai activ vulcan din Europa, are înălțimea[6] de 3.340 m. Erupe la fiecare 3 luni, iar la fiecare aproximativ 150 de ani sunt distruse așezări. Realitatea menționată nu exclude o alta: poalele vulcanului sunt dens populate iar faptul se explică prin fertilitatea solului. Cenușa vulcanică adusă de erupții a creat un sol adecvat pentru cultivarea viței de vie, a pomilor fructiferi și a măslinilor.

Turismul este dezvoltat; în anul 1981, regiunea a fost declarată parc național. Aici se găsesc și zone de schi alpin[7]. Cu telefericul[8] se poate urca până la altitudinea de 2.600 m. Drumul pana la Rifugio Sapienza, aflat la altitudinea de 1.910 m, este asfaltat. Din acest punct am luat telecabina (reconstruită în totalitate după erupția devastatoare din 2003, care a distrus-o complet), până la 2.504 m, renunțând la ultima etapă (2.900 m) care se parcurge cu un camion special adaptat condițiilor dificile (drum ,,săpat’’ în zăpadă către conul principal aflat la 3.342 m, dar și spre alte cratere/conuri formate). Se simte mirosul de sulf, mai plăcut decât prețurile infernale din insulă, deci și din magazinul de suveniruri (unde foarte multe produse sunt confecționate din lavă).

Nimeni nu poate prescrie ingredientele care ar duce spre reușită. Cert este că fiecare om atribuie succesului un sens aparte, cel de care are nevoie. Din perspectiva unora, principalul scop în viață înseamnă să ajungi la punctul de vârf al piramidei ierarhice, pentru alții – situația ideală li se prezintă ca un trai fără neliniște. Urcușul pe Etna este o cale de mijloc? Succesul depinde de dimensiunea intereselor și de realizarea scopurilor propuse în viață…

[1][1] Ambarcațiune cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale…

[2] Fra’ Jean Parisot de Valette (4 februarie 1495, Parisot, Rouergue[?]-21august 1568 , Malta), nobil francez și Marele Maestru al Ordinului de Malta (de la 21 august 1557 până la moartea sa). A luptat împotriva turcilor în insula Rhodos, a comandat rezistența din timpul Marelui Asediu asupra Maltei, în 1565 (considerat ca fiind unul dintre cele mai mari asedii din toate timpurile)…

[3] Puntea superioară definește noțiunea de exclusivism, la ea se ajunge pe o scară unde călătorilor obișnuiți nu li se permite accesul…

[4] Precum este mersul cu avionul, la ferry boat este dificilă perceperea vitezei dar cunoscătorii ştiu să o aprecieze după siaj…

[5] Pozzallo aparţine Coastei Siciliene…

[6] Discuția despre înălțime a generat controverse, din cauza distrugerii parțiale a conului vulcanic la erupții; acestea au format până la 400 de cratere secundare. Aria de acțiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafață de 1.250 km²…

[7] Au importanță europeană…

[8] Distrus în 2002 de o erupție, repus în funcțiune în anul 2004… Turistul care dorește să urce pe vulcan, poate ajunge cu automobilul până la locul de parcare „Etna nord”, de unde se continuă drumul cu un jeep aprobat de administrația locală, până la craterul „Sapiența”. Alternativa privește mersul pe jos, de la locul de parcare începând un traseu de 4-5 ore (pentru cei care cunosc zona)…