Binoclul – InventicoMania cu Bogdan Sălăvăstru (06.03.2016)

Binoclul este un aparat optic ce constă într-o pereche de telescoape identice alăturate şi aliniate pentru a focaliza cu precizie în acelaşi punct şi în aceeaşi direcţie, permiţând utilizatorului să îţi folosească ambii ochi atunci când urmăreşte obiecte aflate la distanţă. Majoritatea binoclurilor sunt de mărimi care permit utilizarea acestora folosind ambele mâini, dar mărimile variază de la ochelari de operă foarte mici până la modelele militare mari amplasate pe trepied.

Spre deosebire de telescop, binoclul oferă utilizatorului o imagine tridimensională: pentru obiectele mai apropiate cele două imagini, prezentate fiecărui ochi în parte din două puncte de vedere puţin diferite, produc o imagine unică care oferă senzaţia de profunzime.

‘Se pare că încă de la invenţia telescopului s-au explorat avantajele alaturării a două telescoape unul lângă celălalt. Majoritatea binoclurilor timpurii foloseau optică galileană, adică foloseau un obiectiv convex şi o lentilă concavă.

Binoclul a fost inventat de către Cherubin d’Orleans, în anul 1681. Invenţia lui avea în componenţă două telescoape montate paralel, fiind folosit de astronomii amatori, dar câmpul vizual al acestui binoclu era cu mult mai mic decât al unui telescop. Binoclul lui d’Orleans este încă bine păstrat şi se află la Muzeul de Artă şi Meştesuguri din Paris.

O imagine îmbunătăţită şi o mărire a imaginii a fost disponibilă odată cu noile binocluri ce foloseau optica kepleriană unde imaginea formată de obiectiv era redată printr-o lentila pozitivă (ocular).

Binoclul “porro prism” este numit după opticianul italian Ignazio Porro, cel care a patentat acest sistem de prisme în anul 1854 care, ulterior a fost rafinat de producători precum compania “Carl Zeiss” în anii 1890.

În anii 1970, un model de binoclu realizat de Achille Victor Emile Daubresse a marcat începutul binoclurilor ce foloseau prisme tip acoperiş. Majoritatea acestor binocluri foloseau prisme “Abbe-Koenig” (numite după Ernst Karl Abbe şi Albert Koenig şi patentate de Carl Zeiss în 1905) sau prisme “Schmidt-Pechan” (inventate în anul 1899).

Cele mai importante caracteristici ale binoclului sunt puterea de mărire şi diametrul lentilelor. Raportul dintre cele două stabileşte luminozitatea binoclului. Există diferite tipuri de binocluri, de la cele care pot mări de 6-8 ori până la cele care măresc de 20 de ori.

Binoclul este des folosit în zilele noastre de către astronomii amatori, câmpul său vizual oferindu-i utilitatea la observarea cometelor sau a supernovelor, turiştii îl folosesc pentru observarea obiectivelor turistcice, în scopuri militare pentru observare şi recunoaştere sau doar pentru divertisment. Toate acestea fac din binoclu o invenţie cu adevărat importantă a omenirii.

(FOTO rspb.org.uk, news.yahoo.com, wikipedia.org)