#StareaEducației (INTERVIU) Gabriela Dima, director Teach for Romania: “Sărăcia este principala cauză a abandonului școlar și jumătate din copiii României sunt la risc de sărăcie. Este nevoie de asumare, pe bune, a responsabilității pentru tot ce se întâmplă în sistemul educațional.”

Publicat de gabrielarotaru, 16 aprilie 2024, 08:12 / actualizat: 16 aprilie 2024, 10:06

Educație de calitate, iată o sintagmă pe care cu toții ne-o dorim generalizată. Pentru aceasta, este esențial ca resursa umană din sistemul de învățământ să fie bine pregătită în fața provocărilor actuale. Una dintre problemele grave cu care se confruntă educația în țara noastră este cea legată de accesul copiilor din medii vulnerabile la o școală care să valorizeze potențialul fiecărui copil, indiferent de statutul socio-economic, regiunea din care provine sau tipul de școală la care este înscris.

Teach for Romania, organizație non-profit, recrutează oameni valoroși pe care îi pregătește ca educatori, învățători și profesori model și îi sprijină pentru a deveni factori de transformare în educație la nivel de țară.

Scopul Teach for Romania este să intervină pe termen lung în procesul de reducere a inechității educaționale și să dezvolte abilități de viață la elevi, scrie chiar pe site-ul organizației.

Colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu Gabriela Dima, director regional Moldova al Teach for Romania, despre proiectele organizație.

Andreea Daraban: Pe site-ul dumneavoastră apare noțiunea de lider în educație. Organizația Teach for Romania pregătește astfel de oameni. Ce înseamnă acest lucru? Cum definim acest lider în educație.

Gabriela Dima: Teach for Romania oferă mai mult decât un program de formare a cadrelor didactice, oferă un program de leadership. De ce? Pentru că Teach for Romania își propune să producă o schimbare sustenabilă în sistemul de educație din România, o schimbare pe termen lung. Și asta înseamnă o intervenție dincolo de sala de clasă. Începe cu a oferi educație relevantă, de calitate fiecărui copil din sala de clasă, dar dincolo de asta înseamnă și să te implici dincolo de sala de clasă pe parcursul celor 2 ani de program și după finalizarea programului, să alegi una dintre cele cinci direcții majore de impact pe care noi acționăm. Fie că este vorba despre formarea cadrelor didactice, impact școlar, inovație socială, politici publice sau comunicare, astfel încât unindu-ne eforturile, colaborând împreună cu alți actori relevanți, să putem să producem o schimbare în sistemul de educație.

Andreea Daraban: Cum susține Teach for Romania profesorii? Înțeleg că există acest program de mentorat pentru cei doi ani. Practic, ce face organizația pentru ei?

Gabriela Dima: Încă din momentul în care îi selectează, Teach for Romania se uită la un profil de competențe, competențe care nu se referă doar la predare și învățare, ci țin foarte mult și de gestionarea sinelui și capacitatea de gestionare a schimbării. Adică ne uităm foarte mult la leadership-ul personal, la capacitatea de a coagula o comunitate, de a avea inițiativă, mentalitate, reziliență, capacitatea de a construi relații, de a comunica, de a colabora. Urmărim acest profil de competențe pe parcursul procesului de selecție.  În academia de vară sunt 5 săptămâni intensive de formare teoretică și practică pentru cadrele didactice și pe parcursul celor doi ani de program, iar curriculum pe care noi îl dezvoltăm înseamnă training, mentorat, coaching pe toate aceste direcții, astfel încât la finalul programului, profesorii cu care lucrăm nu doar să-și dezvolte competențele de predare și să poată să ducă învățare relevantă în sala de clasă,  să-i ajute pe copii să recupereze decalaje în învățare, să se dezvolte emoțional cât mai complet, ci să poată să acționeze și în comunitate.

Andreea Daraban: Oricine se poate înscrie în programul de mentorat al organizației? E necesar să fie la bază cadru didactic sau se recrutează personal și din rândul altor categorii profesionale?

Gabriela Dima: Lucrăm cu trei segmente. Este un segment al persoanelor care sunt deja la catedră, este un segment de tineri care intră pentru prima dată în sistemul de educație, dar avem un segment de persoane care au lucrat în cu totul alt domeniu și care la un moment dat în viața lor decid să folosească experiența pe care au dobândit-o, competențele pe care le-au dobândit, ca să investească în educație. Deci, din punctul acesta de vedere nu ne adresăm doar cadrelor didactice care sunt în sistem, ci avem încă două segmente, pentru că în următorii ani, și nu mulți, adică cam 7 ani, se anunță o criză majoră de personal didactic, criză care este datorată faptului că multe cadre didactice ies la pensie. Și atunci, într-un context în care în România profesia didactică nu este foarte bine văzută, mai degrabă apar în spațiul public informații despre slaba calitate a sistemului de educație, despre rezultatele proaste la examenele de titularizare, despre venitul mic pe care un cadru didactic îl are, în acest context nu este o meserie atractivă și atunci noi ne dorim să și aducem oameni de foarte bună calitate, foarte bine pregătiți în sistemul de educație, dar și oameni care să își dorească să investească mai mult în sistemul de educație. Dincolo de segmentele pe care le vizăm, ca să poți să intri în program trebuie să fii absolvent de studii superioare. Singura excepție o reprezintă absolvenții de liceu pedagogic, filieră a învățământului primar și preșcolar, pentru că ei sunt deja calificați pentru această profesie de educator-învățător. Altfel, recrutăm persoane cu studii superioare. Aici, în schimb, sunt diferențe. Pentru că, apropo de segmente, sunt județe în care, așa cum arată în acest moment disponibilitatea posturilor, putem să aducem persoane noi în sistem, dar sunt și județe în care nu putem să recrutăm decât titulari. Și atunci toate aceste informații se găsesc pe site-ul nostru. Persoanele care își doresc să aplice în program, în momentul în care intră pe site-ul nostru, văd pentru fiecare județ ce categorii putem să recrutăm.

Andreea Daraban: De exemplu, dacă o persoană este funcționar public și  dorește să renunțe la această profesie. Vine la dumneavoastră, îl pregătiți, după care el urmează etapele necesare pentru a intra în sistem.

Gabriela Dima: Sigur că da. Aș spune că până ajungem la partea de pregătire, trece printr-un proces de selecție care este extrem de riguros. Cu multă seriozitate ne uităm la acel profil de competențe. Etapele de selecție sunt multiple, de la un screening a unui formular de înregistrare, un prim interviu, după care un centru de evaluare în care derulează mai multe probe, activitate de grup, simulare de predare, un studiu de caz individual, un interviu mult mai elaborat. Apoi trec printr-o perioadă de onboarding persoanele care sunt acceptate și trec peste această primă etapă de selecție 5 săptămâni, de două ori pe săptămână. Seara avem sesiuni astfel încât ei să înțeleagă foarte bine programul, modul de sprijin pe care îl oferim, dar și așteptările pe care le avem de la un cadru didactic și apoi urmează academia de 5 săptămâni. În fiecare dintre aceste etape, inclusiv pe parcursul celor 2 ani de program, putem să decidem să ne despărțim de anumite persoane. Cumva încep de fapt academia cam 10% dintre persoanele care aplică la program. Dintre toate cele care aplică, dintre 1000 și ceva de persoane care aplică în fiecare an pentru program, anul acesta o să începem academia cu 120. Deci aproximativ 10% dintre ei reușesc să treacă de tot programul de selecție ca să înceapă efectiv programul de formare.

Andreea Daraban: O persoană care nu are legătură cu sistemul educational, se îndreaptă către dumneavoastră și trece de toate aceste etape de selecție. Cum este integrată în sistem?

Gabriela Dima: Va da un examen urmând metodologia. Adică nu există anumite posturi rezervate pentru Teach for Romania. Urmează aceeași metodologie ca orice altă persoană. Persoanele cu studii corespunzătoare postului dau un examen de titularizare în vară și apoi merg în ședințele publice de repartiție, alegând școli care au un anumit indice de risc socio-educațional, un anumit grad de vulnerabilitate sau dacă nu sunt posturi titularizabile sau sunt persoane care nu au studii corespunzătoare postului. Ce poate să însemne asta? A terminat o facultate, dar nu a făcut modul psihopedagogic sau a terminat o facultate, dar alege să se ducă pe o altă specializare. Și permite sistemul. Există posturi, dau în toamnă o testare la nivel județean și în baza acelei testări iarăși sunt ședințe publice prin care sunt repartizați în sistem. Ce facem noi în plus, pentru toate aceste persoane? Le oferim consiliere pentru integrare. Și dincolo de aceasta avem în fiecare an un program de pregătire pentru titularizare sau pentru examenul din toamnă, în care atât pe zonă de pedagogie, cât și pe zonă didactică primesc sprijin din partea noastră. Sunt sesiuni de formare pe care le oferim ca să poată să fie mai bine pregătiți pentru examenul de titularizare.

Andreea Daraban:  Chiar anul acesta, în vară, organizați o astfel de academie, sesiuni de pregătire pentru cei care au trecut deja toate etapele de selecție anul acesta în cadrul organizației. Această academie va avea loc la Bacău.

Gabriela Dima: Da. Sunt cinci săptămâni, primele două săptămâni sunt online, următoarele trei sunt fizic. Începem cu o vizită empatică în comunitate, astfel încât profesorii care vor face practică pedagogică timp de două săptămâni în școală să cunoască contextul de viață al copiilor, să îi cunoască pe copii, familiile lor, să înțeleagă cum se raportează acestea sau autoritățile publice locale la educație, care sunt credințele limitative, ce ar putea să-i împiedice pe copii să-și îndeplinească visurile. Urmează o săptămână de atelier metodic, un atelier în care ei se pregătesc, proiectează o unitate de învățare care să fie cât mai relevantă pentru copii și cât mai atractivă, în care colaborează împreună cu celelalte două cadre didactice care sunt la o clasă și apoi timp de două săptămâni au o practică pedagogică supervizată. Beneficiază de mentorat pe toată perioada aceasta, planifică cu sprijinul unui mentor. De asemenea, după lecție discută pe baza a ceea ce s-a observat la lecție și de la zi la zi își îmbunătățesc actul didactic. E un proces accelerat de învățare. Sunt cinci săptămâni în care ai și parte de reflecție, ai și o comunitate de practică și învățare, ai și parte teoretică, ai și parte foarte aplicată, dar ceea ce este foarte important este că ai întotdeauna pe cineva alături de tine care să te ajute să reflectezi asupra ceea ce ai învățat să faci metacogniție. Și în contextul ăsta pot să spun, din proprie experiență, pentru că sunt alumnă a programului, fac parte din generația patru de profesori susținuți de Teach for Romania, este un program extrem de accelerat de învățare.

Andreea Daraban: Ne puteți da exemple de instituții de învățământ din zona Moldovei în care cadrele didactice au urmat programele de mentorat ale Teach for Romania?

Gabriela Dima: Sunt foarte multe, pentru că noi în Moldova, susținem în acest moment aproximativ 70 de cadre didactice. Asta înseamnă că suntem prezenți în 60 și ceva de școli. Cei mai mulți, este adevărat, sunt din județul Iași.

Andreea Daraban: Marea majoritate a cadrelor didactice sunt în mediul rural.

Gabriela Dima: Sigur că da. În general, Teach for Romania, pentru că vorbim de comunități vulnerabile, merge în mediul rural, rar mergem și în zone periurbane sau în anumite cartiere unde observăm această segregare pe diferite criterii. Și atunci putem să alegem să mergem și în astfel de comunități dacă riscul de abandon școlar este crescut, dacă rezultatele academice ale elevilor sunt foarte scăzute și asta îi împiedică să meargă mai departe. În mediul rural, în momentul acesta, unul din cinci copii abandonează școala înainte de finalizarea clasei a 8-a. Deci nu vorbim de cei care nu au luat un examen de Evaluare Națională ci de faptul că înainte de finalizarea clasei a 8-a unul din cinci abandonează școala.

Andreea Daraban: Unul dintre scopurile Teach for Romania este reducerea analfabetismului funcțional. Testele PISA arată că în ultimii 10 ani, rata de analfabetism funcțional în România a ajuns la 40-45%.  Cum încearcă organizația dumneavoastră să reducă această rată? Ce faceți mai exact?

Gabriela Dima: Este una dintre direcțiile noastre majore de impact: dezvoltarea literației.  Și avem un program aici foarte riguros dezvoltat, un program pe care l-am pus la punct împreună cu Fundația ”Noi Orizonturi”, organizație care are multă experiență în acest domeniu și alături de care am lucrat. Acesta pleacă de la evaluarea extrem de riguroasă a copilului, astfel încât să putem să înțelegem foarte bine nivelul la care este. Pentru că poți să vorbești despre dezvoltarea literației la elevi în momentul în care ei reușesc să citească un text, într-un anumit ritm, cu o anumită viteză, astfel încât să poată să înțeleagă textul respectiv. Dar de cele mai multe ori copiii sunt în situația în care nu cunosc deloc anumite litere sau nu reușesc să le lege astfel încât să poată să citească un text sau sunt copii care ajung în clasa pregătitoare și nu știu cum să țină o carte în mână. E vorba de partea de literație emergentă, care se dezvoltă la grădiniță în primii ani de viață.  Astfel, plecând de la evaluarea pe care o facem pentru elevi, avem programe de educație remedială  care se derulează pe parcursul săptămânii, după ore. Profesorii rămân și lucrează individual, cu un grup limitat de elevi care au nevoie de sprijin, școli de vară. Pentru profesori avem un program de formare și mentorat. Fiecare profesor din program are un mentor care îl sprijină pe zona de intervenție la clasă, pe educație remedială și literație. Putem organiza și școli de vară. Avem kituri pe care le oferim cadrelor didactice ca să poată să lucreze și monitorizăm permanent partea asta de intervenție, pentru că facem evaluarea copilului atât la începutul anului școlar, cât și la final și în medie vorbim de un progres de 1,5 clase în fiecare an școlar pentru copii. Deci, statistic vorbind, în fiecare an copiii înregistrează, trecând prin programul de educație remedială, 1,5 clase.

Andreea Daraban: Ce fac profesorii Teach for Romania pentru a contribui la reducerea absenteismului și a abandonului școlar? Care sunt strategiile?

Gabriela Dima:  Este extrem de simplu și comun. De cele mai multe ori o iei la pas prin sat. Adică așteptarea să dai un telefon și să vină părintele la școală, care trebuie să muncească ca să-și întrețină familia, e cumva nerealistă. Este extrem de important să înțelegi contextul de viață al copilului din clasa ta, pentru că apar schimbări în viața lui și tu n-o să știi de unde apar și orice schimbare în viața lui se reflectă în ceea ce se întâmplă în sala de clasă. Și ceea ce noi recomandăm este efectiv să meargă și să cunoască fiecare familie, să construiască o relație, să transmită încredere că este acolo pentru copil și să găsească soluții împreună cu familia. Sunt situații dramatice în care copilul lipsește, pentru că dacă nu ar munci în gospodărie, nu ar avea ce pune pe masă. Vorbim de povești în care familiile sunt la limita supraviețuirii și atunci, sigur că da, noi știm că pe termen lung educația este extrem de importantă, dar pe termen scurt, oamenii aceia trebuie să trăiască de azi pe mâine și să-și hrănească cei șapte-opt copii pe care îi au.

Andreea Daraban: Reușesc profesorii Teach for Romania să îi aducă la școală pe acești copii? Reușesc să convingă familiile de necesitatea continuării studiilor?

Gabriela Dima: Îmi amintesc o poveste acum, o învățătoare cu care eu am lucrat. La începutul clasei întâi, prima zi de școală. Aș vrea ca ascultătorii poate să-și ia un moment, să-și amintească: flori, toată lumea e la școală, îmbrăcată frumos, cu părinții, bunici, frații. Toți sunt la școală. Colega mea  a avut în clasă trei copii, în prima zi de școală, dintr-o clasă de vreo 27. Toți erau plecați la muncă. Unii dintre ei nu știau că a început școala, unii dintre ei nici măcar nu știau la ce școală sunt înscriși. În decembrie a reușit să-i găsească pe toți și să-i aducă la școală. Contează foarte mult cât de perseverent ești. Se poate întâmpla să suni în fiecare zi părintele.Ttrebuie să suni dacă elevul lipsește pentru că primul lucru de care au nevoie este să audă că îți pasă și apoi următorul pas este să creeze acel spațiu sigur astfel încât copilul să-și dorească să fie la școală, să nu fie ținta bullying-ului, să nu simtă că nu aparține sau că nu poate să contribuie, să nu creadă că el e prost și pentru el nu e școala. Și apoi să faci cât mai atractiv procesul de învățare încât să-și dorească să vină la școală.

Andreea Daraban: Ce se întâmplă cu familiile care din punct de vedere financiar totuși nu pot susține copilul să meargă mai departe? E o problemă care ține de situația socio-economică a familiei?  Poate există dorință din partea familiei, dar constrânși de dificultățile financiare nu pot continua.

Gabriela Dima: Acesta este motivul pentru care selectăm profesorii după un anumit profil de leadership.  Pentru că, în mod normal, în acest context, trebuie să intervină și alte persoane care fac parte din ecosistemul copilului și alte autorități. Dar dacă lucrul ăsta nu se întâmplă, este rolul profesorului să aducă împreună toți factorii care sunt responsabili ca să găsească o soluție. Profesorii fac campanii de found raising ca să îmbrace copiii și să-i încalțe în fiecare an și să aducă rechizite școlare în școală sau să ducă caravane medicale ca să ofere asistență medicală pentru copii. Sau să se asigure că familiile au întocmite toate documentele ca să primească toate tipurile de ajutoare sociale de care pot beneficia. Se întâmplă diverse lucruri pe care un cadru didactic le face și care cumva vine mult dincolo de ce se întâmplă în sala de clasă.

Andreea Daraban: Face multă muncă pe care ar trebui să o facă un asistent social?

Gabriela Dima: Da, pentru că din păcate, serviciile acestea nu sunt foarte bine dezvoltate și nu există această cultură a colaborării între școală, asistență socială, primărie, biserică, poliție, astfel încât să te asiguri că fiecare face ceea ce poate ca elevul să poată să vină la școală.

AICI găsești REVISTA cu povești ”15 sub 15”

Andreea Daraban: În urmă cu două săptămâni, Teach for Romania a lansat un proiect nou. Se numește “15 sub 15”, o revistă în ediție specială, despre munca pe care copiii o fac în afara mersului la școală. Ce ne puteți spune despre acest proiect?

Gabriela Dima: Revista și-a dorit să atragă atenția asupra acestui fenomen extrem de frecvent în mediul rural cel puțin sau în comunitățile în care noi lucrăm. Și anume faptul că foarte mulți copii, în afara orelor de școală sau în timpul orelor de școală, sunt nevoiți să muncească. Revista este realizată pe modelul Forbes,  ”30 sub 30”, doar că suntem într-o cu totul altă realitate. O realitate în care copiii, până la împlinirea vârstei în care în mod legal ar putea lucra, o fac și o fac frecvent. Unii dintre ei încep încă de la 7-8 ani și vorbim despre muncă în gospodărie, îngrijirea fraților mai mici, îngrijirea animalelor, mers la fân,  mers  la muncă cu ziua, tăiat lemne. Este o poveste a unui băiat care se duce cu mama lui la 3 după amiaza și se întoarce dimineața la 7. În acest timp pune în lădițe fructe timp de 14 ore, în fiecare zi, iar a doua zi dimineață își ajută frații să se îmbrace, nu prea mai are puterea să se ducă la școală și dacă se duce la școală, de cele mai multe ori adorme cu capul pe bancă.  E o familie monoparentală, sunt opt frați.  Mama este singura persoană care aduce un venit în casă, nu are niciun fel de sprijin din partea familiei extinse și  atunci mama și fratele mai mare, care are 14 ani, fac munca asta de 14 ore pe zi.

Andreea Daraban: Putem găsi această revistă pe site-ul Teach for Romania în format electronic, pentru cine este curios să afle aceste povești. Pe de altă parte, care este scopul unui astfel de proiect? Ce vă propuneți?

Gabriela Dima: Sărăcia este principala cauză a abandonului școlar și sărăcia impactează extrem de profund traseul de viață al fiecărui copil și jumătate din copiii României sunt la risc de sărăcie și în situația asta de a putea abandona școala în orice moment. Jumătate din copiii României trăiesc în mediul rural și în fiecare clasă o să găsești astfel de cazuri. Și noi, prin programul prin care îl facem, încercăm să sprijinim cadrele didactice din mediul rural ca să identifice acești copii și să-i ajute. Dar cred că mesajul este și pentru autorități și în special pentru ele. Dar fiecare cadru didactic din clasă este invitat de către noi să încerce să cunoască poveștile de viață ale copiilor, pentru că sunt multe exemple printre cele 15 în care copiii spun că ai lor colegi de clasă nu știu ce munci fac ei, profesorii lor nu știu asta și nu spun  pentru că le este rușine. Și atunci îți este foarte ușor să judeci un copil și să spui că îi este lene să-și facă temele sau că nu este interesat de școală sau că, vorba aia, “brânză bună în burduf de câine” sau că nu face sufficient, fără să știi nimic despre realitatea lui. Și invitația cred că este în primul rând pentru cadrele didactice să meargă să-și cunoască copiii, pentru că sunt multe cadre didactice care nu au fost niciodată în comunitate, dar este și pentru autorități un semnal de alarmă. Impactul sărăciei este extrem de profund asupra traseului lui de viață, asupra posibilității lui de a avea o slujbă remunerată pentru că a terminat niște studii și că e necesar să întreprindem măsuri în sensul acesta și nu putem să o facem fără sprijinul lor. Adică, dincolo de intervenția pe care o are un cadru didactic, este extrem de important ce aleg să facă și autoritățile.

Andreea Daraban: Care este mesajul Teach for Romania pentru autoritățile din educație?

Gabriela Dima: Este nevoie de asumare, pe bune, a responsabilității pentru rezultatele dezastruoase, academice și emoționale, la nivel psihologic, ale sistemului și e nevoie de foarte multă determinare ca să se facă ceva și să se facă acum. Sistemul de educație este subfinanțat. Pe de altă parte, în aceeași măsură, e nevoie de multă voință politică ca să selectăm, cu foarte mare grijă, liderii care gestionează sistemul de educație, de la director de școală până la profesor. Și avem nevoie de un sistem riguros de selecție, de monitorizare a performanței cadrelor didactice și de o formare potrivită pentru acestea. Pentru că pentru un cadru didactic care ajunge la catedră și nu beneficiază de mentorat, de formare, de sprijin, oricât de bine intenționat ar fi, este extrem de provocator. Și atunci este nevoie de un program foarte riguros de sprijin pentru cadrele didactice și de colaborare cu alte instituții publice, astfel încât să putem identifica corect cauzele riscului de abandon școlar și să putem să intervenim la timp. Dar, este vorba, în primul rând, de asumarea responsabilității.

Varianta AUDIO a interviului:

Gabriela Dima este director regional Moldova, Teach for Romania, licențiată în sociologie la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca.  Are peste15 ani de experiență în domeniul asistenței sociale, atât în sectorul public, cât și cel neguvernamental, timp în care a lucrat în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități.

În septembrie 2017 a intrat în programul Teach for Romania în rolul de învățătoare în județul Călărași, iar în septembrie 2021 s-a mutat la Iași și a preluat rolul de director al primului birou regional Teach for Romania deschis în regiunea Moldovei, la Iași.