Gimnastică ritmică: ”Trophy Iași 2017, o reușită deplină

Publicat de liviusuceveanu, 28 septembrie 2017, 08:22

Visuri la început de drum în viață

Tradiționala competiție de gimnastică ritmică ”Trophy Iași” s-a bucurat și în acest an de mult succes, atât din punct de vedere organizatoric, dar și tehnic și spectacular. Pasiunea și seriozitatea profesorilor Cătălina și Constantin Radu au creionat condițiile pentru un concurs frumos, plin de eleganță, într-o ambianță plăcută și entuziastă. Spre exemplu, la intrarea pe covorul de concurs a fost amplasată o machetă de mari dimensiuni a Palatului Culturii, un simbol al Iașului, pe sub bolta căruia și-au făcut apariția concurentele.

Cele peste 130 de gimnaste, cu vârste între 4 și 18 ani, venite de la cluburi din țară, dar și din Italia, Grecia, Moldova și Ucraina au fost atent evaluate de un juriu de ținută, condus de arbitra internațională Marinela Jipa. Invitată de onoare a ”Trophy Iași” a fost, însă, vicecampioana olimpică de la Los Angeles, din 1984, Doina Stăiculescu.

Ieșeanca Andreea Verdeș a dominat concursul senioarelor, în absența bucureștencei Ana Luiza Filioreanu, care a preferat să se odihnească după un sezon internațional încărcat. Duelul dintre cele două talentate gimnaste va avea loc, totuși, la Campionatul Național de senioare, junioare (individual și pe echipe), din perioada 6-8 octombrie, de la București, unde Andreea își dorește foarte mult să obțină măcar un titlu.

La junioare, Laura Aniței  a stârnit ropote de aplauze la fiecare apariție, exerciții bine cotate având, de asemenea, Denisa Stoian (CSM Ploiești), Marcela Rob (LPS Baia Mare), Iustina Coșarcă (CSȘ Anghel Saligny Iași).

La pre-junioare și copii, sportivele din Odessa, Chișinău, Kalamata și Pesaro au urcat de cele mai multe ori pe podium, iar festivalul ansamblurilor de gimnastică ritmică ”Ginetta Stoenescu” ne-a amintit de candoarea și sinceritatea jocurilor copilăriei. De spectacolul acestei îmbinări a sportului și artei au fost privați mulți dintre cei cărora tocmai li se adresa, elevii școlilor ieșene și prea puțini părinți cu copii, iar cadre didactice cu elevii lor aproape deloc. Ar fi fost o utilă ”lecție” de educație, fără tablă și catedră, dar cu muzică, mișcări ritmate și costume viu colorate… Școala altfel!