Halep vs Wozniacki 6-7(2-7); 6-3; 4-6

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 ianuarie 2018, 10:43 / actualizat: 29 ianuarie 2018, 18:28

Am asistat la înfruntarea dintre două sportive (cum rar pot fi întâlnite)… Nu doar o luptă între forțe fizice, ci una în care a fost angajată personalitatea în intregul său… Potrivit opiniei mele, a învins o stare fizică având capacitatea de a apela, în clipe decisive, la forța minții, la o anumită parte a tehnicii de lovire, la moral; totul s-a alăturat lucrului mecanic, conferind disputei frumusețe, spectaculozitate, savoare, final neprevăzut. Avizi de spectacol sau (cel mai adesea) pasionați pentru un om sau altul, mistuiți de dorința de a ne vedea favoriții (mereu) învingători, ne interesează mai mult statistica. Lupta din arenă are învingători și învinși. Astăzi, a fost cel mai odios criteriu de departajare („Ambele merită să câștige trofeul. Nu pot să-l câștige amândouă?” – comenta și întreba, cu naivitate încărcată de durere, jucătoarea britanică Heather Watson). Or, tocmai pe omul înfrânt, oarecum nedreptățit (să revii de la 2-5 și să pierzi tie-break-ul, să întorci apoi rezultatul – ajungând la 6-7; 6-3; 4-3 și serviciul…), blamat cu brutalitate de hateri (le aștept dezlănțuirea patologică), caut să-l ajut pentru ca, pe viitor, să învingă. De fapt, Simona Halep nu are nevoie de sprijinul meu (măcar să nu mă simt molipsit de bandwagon effect/regruparea în jurul învingătorului) și poate fi considerată drept învingătoare.

Tenisul, vorba lui Andre Agassi, este cel mai solitar sport. Structura lui se învecinează cu tiparele vieții de zi cu zi. Punctele devin game-uri, apoi seturi, turnee; orice mișcare poate deveni clipa de cotitură. Precum în viață, nu-i așa? Secundele se adună în minute și ore, dar nu toate ceasurile au „de gând” să ne bucure; rareori este alegerea noastră, nu totdeauna ne putem ajuta singuri, mai ales atunci când un alt destin vrea același lucru ca și noi… Trag speranța, în cazul Simonei Halep, că tot ceea ce va urma după Australian Open nu va fi o prăpastie adâncă; dimpotrivă, că evoluția ei spectaculoasă înseamnă evoluția conștiinței sale…

*

https://youtu.be/YDxIlrRRulk

BBC.com: „Ce finală! Iar Caroline Wozniacki este o câştigătoare merituoasă, dar ce rol a trebuit să joace Simona Halep în finală… Incredibil. Două ore și 50 de minute… epic”…

Site-ul oficial al competiţiei, ausopen.com: „A fost una dintre cele mai bune finale de Grand Slam din toate timpurile – plină de tensiune, talent, sportivitate şi încăpăţânare”…

„El Mundo Deportivo”: „Caroline Wozniacki revine pe primul loc mondial după o finală excelentă şi agonizantă cu Simona Halep. A fost o finală la un nivel sportiv înalt, dar şi cu suspans şi agonie. Toate ingredientele unui mare meci”…

„L’Equipe”: „După o luptă intensă, Caroline Wozniacki a învins-o pe Simona Halep în finala Australian Open. La 27 de ani, daneza şi-a oferit cel mai frumos trofeu al carierei şi revine, după şase ani, în fruntea clasamentului mondial. După o luptă fabuloasă ca intensitate, a detronat-o pe Simona Halep din fruntea clasamentului WTA”…

Cotidianul australian „The Age”: „Finală minunată. Ambele jucătoare au dat totul într-un meci de aproape trei ore. S-a făcut istorie, fiind primul trofeu de grand slam al lui Wozniacki şi primul obţinut de o daneză. În plus, ea îi ia primul loc în clasament adversarei sale învinse, Simona Halep. Aceasta din urmă a arătat curaj, dăruire, hotărâre şi luptă. A promis că se va întoarce pentru a câştiga primul său trofeu de Grand Slam. Şi cine s-ar îndoi că poate reuşi asta?”…

*

Halep trecea / trece printr-o schimbare de paradigmă privind intensitatea jocului, agresivitatea loviturilor, poziționarea în teren, duritatea mentală excepțională, capacitatea de a depăși momente dramatice (ultimele două ar presupune și recunoașterea meritelor antrenorului Darren Cahill)…

Credeam, înaintea finalei, că Simona posedă arme mult mai dăunătoare; Wozniacki se dovedise a fi defensivă sub presiune (într-adevăr, serviciul ei desemnează o armă redutabilă), în timp ce românca a dovedit că poate juca agresiv sub presiune extremă. În timp ce Wozniacki iubește să alerge și să arunce încărcături explozive, Halep este una dintre puținile tenismene care potrivesc alergarea (și împinge ritmul) cu tactica; are, de asemenea, avantajul de putere pe terenul dur în aer liber, dovedind că această forță incredibilă de joc (într-un trup echilibrat, dar căruia nu-i poți oferi creditul jucătoarelor înalte) poate constitui factorul decisiv în acest meci…

*

Serviciul devastator al Carolinei Wozniacki… clar ce a gândit adversara lui Halep pentru acest meci… cu viteză și cu unghiuri, daneza face diferența cu reverul… încă nu funcționează lovitura în lung de linie (Halep)… îmi amintesc, din nou, de statistică: 84 de lovituri câștigătoare cu forehand-ul, dar până la acest meci… deocamdată, Simona nu are calibrat jocul de atac… iar tactica „danezei” ne surprinde pe toți… primul game, chiar la o (poate fi recâștigarea încrederii)… cam prea des în defensivă, s-au schimbat, radical, datele problemei – față de confruntarea cu Kerber… Wozniacki își „permite” a doua dublă greșală, riscă enorm, dar parcă ar „tacticiza” riscul… din nou, game la 0 pe propriul serviciu (Halep)… dar reverul adversarei este aproape fenomenal… o minge cum rar se vede… mobilitatea lui Wozniacki este nefirească și atunci când pierde punctul… încercând să joace „adânc”, să joace agresiv, pentru a-și deschide apoi terenul, Simona comite multe greșeli neforțate… din altă parte pot apărea erorile danezei, care nu se descurcă prea bine la fileu (dar strălucește pe backhand)… trei șanse de 4-5… lucrurile arată tot mai bine pentru Simona Halep (doi ași consecutivi)… se duce o luptă acerbă pentru repoziționare în teren, Simona devine tot mai agresivă, riscurile se înmulțesc (la rându-le)… când Wozniacki joacă forehand-ul în lung de linie, Simona ajunge cu un pas prea târziu… dar, se decide rezultatul în tie-break… Simona „trebuia” să câștige primul set, avea ascendent moral după revenirea de la 2-5, dar agresivitatea danezei (mai exact, inițiativa) a făcut diferența…

Poziția Simonei pare corectă, sunt, însă, unele clipe când intervine precipitarea… desincronizările sunt mai evidente pe serviciul adversarei… fără picior de sprijin este greu să deschizi unghiul de pe fundul terenului, apar aceste mingi „plate”… mai apar și lovituri de deasupra umărului… cred că aici, la 6-7; 1-1, se poate juca soarta întregii desfășurări; game de mare presiune, au fost, până acum 7 (șapte) egalități; o execuție desăvârșită (scurtă „mascată”, care îngroapă mingea în terenul lui Wozniacki); nu am văzut, până deunăzi, asemenea reușite, în mod cert jocul Simonei s-a diversificat… game-ul 3 al setului secund a fost unul maraton, cu avantaj psihic risipit de Halep, Wozniacki a primit șansa să se recupereze prea repede (chiar dacă „perseverează” în comiterea dublelor greșeli)… prea multe erori neforțate ale Simonei, nerăbdătoare să străpungă sistemul defensiv al oponentei… până acum, numai două break-uri (câte unul de fiecare parte)… se pare că Halep acuză o stare de amețeală (reapar și problemele de la gleznă), dar și Wozniacki pare obosită… Suntem la capătul unui turneu lung (așa sunt marile încercări), oboseala accentuează slăbiciunea, dificultatea deplasării (la nivelul de joc cerut), lipsa de concentrare, ritmul rapid al inimii, dureri în piept, dureri de cap; acesta nu mai este un simplu joc, este dramatism pur, lupta cu propriile limite… Datoria de jurnalist este de a comunica ceea ce vedem și simțim; dacă epuizăm orizontala (da, Simona poate pierde, chiar la 5-3 pentru ea în setul secund), singura șansă a de o privi rămâne verticala; către Halep putem privi ca la un mare sportiv; „șansa” singurătății ei absolute nu există atâta timp cât cineva o însoțește cu gândul… mingea de set irosită alternează cu șansa danezei de a întoarce break-ul; după un game epuizant, Simona câștigă cu 6-3…

Pauză de joc din cauza temperaturii foarte ridicate de la Melbourne…

Condiția fizică (capacitatea organismului de a răspunde cerințelor) devine un factor tot mai important, de fapt, cred că se transformă în factorul determinant…

Nicolae Tomescu