„Lincoln Red Imps”(Gibraltar)-CFR Cluj 1-2

Publicat de nicolaetomescu, 20 iulie 2021, 21:10

Echipa din Gibraltar are un statut semi-profesionist (în lotul lărgit se regăsesc un pompier, un ofițer vamal, un șofer de taxi)…1-0 cu Celtic Glasgow, în sezonul 2016-2017 al „Ligii Campionilor” (0-3 in retur), iată un rezultat care ar fi trebuit să-i avertizeze pe fotbaliștii străini „cu viză” de Cluj, deopotrivă pe cei câțiva români care își fac loc în primul 11 (axul central, mă refer la fundași + miljocași, nu pare integrat relațiilor de joc, destui componenți, dincolo de faptul esențial că le lipsește valoarea /Bouhenna, spre exemplu, a fost grotesc la Banja Luka, a „făcut” un penalty și în Gibraltar, nesancționat, ca atare, de arbitru/, nu sunt la capacitate maximă, intră în jocul adversarului, nu manifestă solidaritate în momente dificile).

S-a văzut de ce „Lincoln Red Imps” susține meciurile pe o arenă „de tot râsul”/omologată de UEFA (suprafață artificială care nu are ceva special, dimpotrivă, aduce a teren auxiliar din apropierea unei săli de sport), la baza stâncii „The Rock”, cel mai important obiectiv turistic din Gibraltar… Stânca a rămas „împietrită”, nu numai la rafalele de vânt, văzând cum un fel de campioană (a singurului teritoriu britanic situat în partea continentală a Europei) domină un fel de campioană a României, ocaziile venind pe fondul nesiguranței tuturor fundașilor „clujeni”, unor „pase” (pre)vizibile (din stratosferă) ale lui Deac, inexistenței atacanților (Costache, cel puțin, ilustrând condiția „pomanagiului”); golul lui Marco Rosa („celebrul” jucător care se perindase pe la echipe spaniole din liga a IV-a, deci care ar putea evolua în Liga I din România) a creat sentimentul că sportul din Gibraltar poate pătrunde în mintea suporterilor clujeni pentru a revela adevărul despre fotbaliștii lor preferați.

Noroc de „soluțiile” hazlii ale apărării gazdelor, Debeljuh (minutele 52 și 58) aducând o victorie chinuită, ignobilă…