Tenis la Madrid: Mihaela Buzărnescu și Irina Begu învinse, pe rând, de aceeași Sharapova

Publicat de nicolaetomescu, 7 mai 2018, 17:14

Sharapova vs Buzărnescu 6-4; 6-1 (primul tur de la Madrid) /

precedenta întâlnire avusese loc la începutul anului 2018, în primul tur de la Shenzhen (China); rusoaica s-a impus, atunci, cu 6-3; 6-0…

Sharapova vs Begu 7-5; 6-1 (turul al II-lea, turneul „Premier Mandatory” din capitala Spaniei) /

Sharapova conduce, acum, cu 4-0 în meciurile directe…

Rusoaica mai are și 7-1 în întâlnirile cu Simona Halep…

Să fie un complex (înlăturând din discuție acel delicios 6-2; 6-2 din sferturile turneului „Premier Mandatory” de la Beijing 2017) în fața agresivității[1]?

În condiţiile statisticii care spune „adevărul”, comportamentul agresiv din jocul Sharapovei nu trebuie să fie considerat, în mod simplist, un răspuns izolat la alt aspect al realităţii („cumințenia” tenismenelor noastre), ci, mai degrabă, ca un „revelator” al manierei individuale, specifice rusoaicei (constituită, în timp), de înţelegere a situaţiilor şi de a le face faţă; un rol important revine experienţelor anterioare – Halep (totuși, a învins-o pe Sharapova în ultimul lor meci), Begu (a pierdut, astăzi, 19 puncte consecutive, de la 1-1 și 0-15 la 5-1 și 40-0 pentru adversară), Buzărnescu (mai nou) trebuie să „tragă” de propria lor statistică, acum, către finalul carierei jucătoarei născute în Siberia; când o situaţie suscită un comportament agresiv, acesta vizează să pună capăt – sau cel puţin să atenueze – emoţii de natură aversivă (îngrijorare, frică, furie/față de propriile greșeli etc.) generate de situaţie şi de interpretare; pe de altă parte, situaţii precum cele în care Monica Niculescu o învinge pe Sharapova[2] – întâlnite oarecum întâmplător sau căutate cu grijă – oferă oportunitatea de a trăi emoţii în avantajul tenisului românesc, întrucât permit, graţie unei conduite potrivite, obţinerea unui țel dorit, conservarea sau consolidarea stimei de sine, prezervarea dominanţei (nu a supunerii față de o tensimenă care, potrivit convingerii mele, nu mai poate câștiga niciun turneu de anvergură)…

[1] Non-violente, desigur, este vorba despre stilul de joc al Mariei Sharapova…

[2] Mi-am amintit de acel 4-6, 6-4, 6-3 al primului tur/Doha 2018… Timp de două ore și 38 de minute, Monica Niculescu a luptat eroic pentru fiecare punct, pentru „cucerirea” fiecărui centimetru de teren, nu a renunțat în nicio clipă, cu toate că pierduse, „la luptă” primul set și a traversat momente dificile în al doilea și în decisiv (s-a autoîncurajat, a trimis-o pe Sharapova în pragul disperării cu un singur procedeu /slice-ul de forehand/ și a avut „sânge rece” atunci când setul al treilea părea cel mai echilibrat… La Madrid, Buzărnescu și Begu au jucat ceva doar în primul set, abandonând tenisul în actul „secund” (și ultimul)…