(AUDIO) Mihai Mitrică, directorul executiv al AER: Consumul de carte în România este constant şi la un nivel foarte mic

Publicat de Andreea Drilea, 23 aprilie 2018, 12:38

Astăzi este Ziua internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor, zi în care sărbătorim lectura, autorii, ilustraţiile şi editurile. Cărţile au un loc special în viaţa fiecăruia şi, de aceea, UNESCO a hotărât în 1995, în cadrul Conferinţei generale de la Paris, că trebuie să le serbăm în mod oficial.

Peste tot în ţară au loc astăzi diverse evenimente prin care cartea este sărbătorită. La Iaşi, de exemplu, Biblioteca Central Universitară „Mihai Eminescu” are o tombolă concurs pentru cititori. Oferă 40 de volume celor care se înscriu la această competiţiei. Cei intersaţi nu trebuie decât să lase un mesaj cu cea mai frumoasă carte pe care au citit-o.

O altă iniţiativă care a adus chiar România în Cartea Recordurilior a fost lanţul uman al persoanelor care citesc, eveniment organizat ieri (duminică, 22 aprilie 2018) la Braşov. Prin urmare, se observă o multitudine de acţiuni care au în centru cartea.

Invitatul colegei noastre Andreea Daraban este domnul Mihai Mitrică, director executiv al Asociaţiei Editorilor din România (AER).

Andreea Daraban: Domnule Mitrică, se simte o creştere a numărului celor care citesc, în ultimii ani? Sau dimpotrivă, românii nu prea sunt apropiaţi de carte…

Mihai Mitrică: Din păcate, în România avea de-a face cu circa 1,4 milioane de oameni care mai dau o cât de mică importanţă cărţii. Aşa că, aceste manifestări pe care le vedem că se desfăşoară astăzi sunt o picătură într-un foarte mare ocean de indiferenţă. Editurile în România se mişcă pe o piaţă în stagnare, o piaţă care nu trece de 60 de milioane de euro. De ani buni de zile, mai dispar actori şi, atunci, mai cresc cifrele de afaceri ale acelor edituri care rămân, dar per ansamblu, consumul de carte în România este constant şi la un nivel foarte mic. Nu prea sunt motive de optimism din acest punct de vedere.

Andreea Daraban: Care credeţi că este cauza consumului redus de carte în România? Preţurile sau poate educaţia…

Mihai Mitrică: Voi începe cu primul răspuns posibil pe care l-aţi evocat dumneavoastră. Preţurile, NU. O carte are un preţ mediu în România de circa 7 euro. Un român consumă o carte pe an. Se vând 20 de milioane de cărţi în România în fiecare an. În acelaşi timp, în România, se vând 82 de litri pe cap de locuitor de bere. Un litru de bere are un preţ de circa 1 euro. De la 82 de euro pe an, la 7 euro pe an, eucred că e o diferenţă care poate fi explicată altfel, sigur nu prin mărimea poverii financiare pe care o presupune achiziţia unei cărţi. Este vorba despre educaţie în primul rând, e vorba despre lipsa unei infrastructuri ce priveşte cultura scrisă, nu avem librării în jumătate din ţară.Avem foarte puţine librării chiar şi în mediul urban. Gândiţi-vă că de la peste 1100 de librării la momentul 1989 – 1990, am ajuns acum să avem sub 250 de librării per total pe ţară. Asta este o altă posibilă explicaţie a lipsei de interes a românilor faţă de cărţi. Din acelaşi motiv nu mai ajungem în biblioteci, astăzi (23 aprilie 2018) este şi Ziua Bibliotecarului. Nu mai consumăm cărţi noi pentru că nu avem unde să ne întâlnim cu ele şi când spun acest plural mă refer la integralitatea ţării, nu doar la cei care avem norocul să trăim în mediul urban, unde, avem poate o librărie la o distanţă de 5 – 10 minute de mers pe jos sau cu maşina.

Andreea Daraban: Nu ştim dacă în mediul rural există librării, statisticile oferă un răspuns, poate?

Mihai Mitrică: Din ce ştiu eu, nu cred că mai există librării în mediul rural cum erau odată, adică, la o populaţie rurală care însumează spre 48% din totalul României, numărul librăriilor din mediul rural este undeva în marja de eroare, adică, nu există. La fel, bibliotecile şcolare sunt foarte slab dotate, foarte puţin racordate la producţia actuală de carte. Şi aici trebuie să arătăm cu degetul marele vinovat care este statul, administraţia centrală şi locală. După ce ani şi ani de zile statul a privit nepăsător cum spaţiile care erau ocupate de librării, atât în oraşe cât şi la sate, au fost convertite, cu forţa sau cu voia celor care le deţineau, în proprietate, în baruri, cafenele, săli de pariuri, farmacii, bănci, orice putea să aducă o chirie mai mare şi mai la timp, în comparaţie cu o librărie. Nu se poate da vina pe altcineva.  În primul rând, tot pe stat trebuie să dăm vina. Statul este cel care trebuie să răscumpere greşelile trecutului şi să iniţieze o serie de măsuri prin care să reuşească să facă din nou, cartea, dezirabilă pentru cât mai mulţi dintre concetăţenii noştri.

Andreea Daraban: Oare concetăţenii noştri nu au niciun pic de vină? Mă gândesc la ignoranţă, mă gândesc la apetenţa pentru lucrurile facile, cum ar fi privitul la televizor…

Mihai Mitrică: E uşor să dăm vina pe oameni, dar în momentul în care nu au contact interacţiune cu acest domeniu pentru că nimeni nu s-a îngrijit dintre cei care ar trebui să-ţi ofere această interacţiune să ţi-o faciliteze, nu eşti de condamnat ca persoană. Dar de acord, părinţii pot să facă mai mult. Pot să le citească copiilor, dar iarăşi, asta vine din educaţie, iar educaţia vine în primul şi primul rând dinspre stat. Şcoala este cea care ne ţine copiii 5, 6, 7, 8 ore pe zi. Ea ar trebui să le insufle copiilor prin dascăli, prin programele şcolare, prin modul în care este prezentată informaţia, plăcerea de a citi. Ori asta, trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine, nu se întâmplă. Nu se întâmplă nu neapărat pentru că nu s-ar şti cum să se facă. Dacă Ungaria de lângă noi, cu o populaţie de 9 milioane de oameni, are o piaţă de carte de circa 140 de milioane de euro pe an, cred că şi noi putem fi mai spre ei şi mai puţin mai spre cum suntem acum.

Andreea Daraban: Observăm o înclinaţie a multor edituri şi spre cartea pentru copii. Se traduce carte pentru copii. E îmbucurător totuşi acest aspect…

Mihai Mitrică: Da, este cea mai bună veste pe care o avem în ultimii ani. Atenţie, este o veste care vine cu o uşoară panglică neagră care mulţi se fac că nu o văd. Vânzările de carte pentru copii au a ajuns la circa 25% anul trecut, adică un sfert din vânzările de carte în sistemul online şi offline sunt carte pentru copii, anul trecut. Asta, fireşte, este o creştere îmbucurătoare raportată la un volum destul de mic, trebuie să recunoaştem, dar arată o întoarcere către cartea pentru copii.  În spatele acestei creşteri se ascunde, însă, eşecul sistemului educaţional. Părinţii şi-au dat seama că şcoala nu mai poate livra acele tipare, informaţii, calitate a actului educaţional pe care le promite şi pe care noi le plătim până la urmă din impozitele lunare şi, atunci, părinţii au luat problema în propriile mâini, văzând şi brambureala pe care miniştrii educaţiei, din ultima peroadă cel puţin, au reuşit să o aducă în acestă zonă.

Andreea Daraban: Ce ar putea stimula consumul de carte în România?

Mihai Mitrică: E o bună întrebare. În primul rând o campanie de conştientizare a faptului că pe lângă noi, pe lângă toate atracţiile zilnice, mai există şi acel lucru nobil de care nu trebuie să vorbim ca despre lucrurile simple, ci ca despre un obiect pe care să ne apropiem cu o inimă deschisă şi, anume, cartea. Nouă ca societate nu ni se spune cât de important este să citeşti pentru că nici statul nu a reuşit să înţeleagă că degeaba creşti asistaţi social pentru că la un moment dat ei nu vor reuşi să-ţi asigure din impozite sau din dările către stat, fondurile necesare supravieţuirii. Mai bine, creşte o populaţie cultivată, educată, care are acces la slujbe bine plătite, poate şi în afară, poate mai degrabă în ţară, dar să reuşeşti să faci o societate de oameni educaţi. Este un deziderat mult mai eficient din punct de vedere economic, decât să-ţi perpetuezi alegerea din 4 în 4 ani pentru că la un moment dat, biologic, vor dispărea cei care reuşesc să te menţină la putere cu acest preţ.

Andreea Daraban: Din numărul redus de români care citesc, potrivit statisticilor prezentate de dumneavoastră, să terminăm aşa într-o notă uşor mai optimistă, ce preferă românii să citească?

Mihai Mitrică: E o piaţă de carte extrem de diversificată. Într-adevăr, ficţiunea revine, cartea de dezvoltare personală rămâne pe un loc constant. Se observă o foarte consistentă creştere a autorilor români, apar din ce în ce mai mulţi autori români şi pentru copii, dar şi de ficţiune şi cred eu, că începem, timid, dar sigur, să ne maturizăm ca piaţă de carte. Oricum eram racordaţi de mulţi ani de zile la noutăţile occidentului. Din păcate spun eu, o părere personală, traducem prea mult din ceea ce în altă parte nu e neapărat o măsură a valorii, dar astea sunt vehiculele de marketing pe care le avem. Eu sper să continue acest mers al lucrurilor de a se naşte tot mai multe cărţi din scrierile unor autori români contemporani, tineri poate. Poezia începe şi ea să arate ceva mai bine. Poezia a fost multă vreme o Cenuşăreasă. Acum, cu eforturi din partea editorilor, din partea scriitorilor, a poeţilor, se coagulează o oarecare mişcare de renaştere a poeziei şi trebuie felicitată. Există semne bune în piaţa de carte, din păcate aceste semne bune se arată unora destul de puţin.

Mai jos, varianta audio a interviului:

Redactor: Andreea Daraban

Tehnoredactor: Andreea Drîlea

(FOTO arhivă visitflorenceal.com)