Raport MCV: În România, prevenirea corupţiei continuă să fie îngreunată de evoluţiile politice

Publicat de gabrielarotaru, 22 octombrie 2019, 19:00

UPDATE, ora 19:01 – Deşi bilanţul realizărilor în materie de combatere a corupţiei la nivel înalt din România este în continuare pozitiv, există semne că presiunea continuă la care sunt supuse Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a avut un impact nefavorabil, consemnează cel mai recent raport din cadrul MCV în ce combaterea corupţiei la nivel înalt, al treilea dintre dintre cele patru Obiective de referinţă pentru care este monitorizată ţara noastră.

Raportul adoptat marţi de Colegiul Comisarilor întrunit la Strasbourg califică în acest context drept ‘salutar’ faptul că, în iunie a.c., Camera Deputaţilor şi-a modificat regulamentul de procedură în ceea ce priveşte urmărirea penală a membrilor sau foştilor membri ai guvernului care sunt deputaţi şi precizează că executivul european ‘aşteaptă cu interes’ punerea în aplicare a acestor schimbări, inclusiv din perspectiva recomandării ca autorităţile judiciare şi societatea civilă să fie implicate în dezbatere, încurajând şi Senatul României să adopte un regulament similar.

Pe de altă parte, legile modificate ale justiţiei au prevăzut schimbarea bruscă a cerinţelor în materie de vechime în funcţie, care s-a reflectat negativ asupra capacităţii DNA de a-şi desfăşura activitatea, iar gestionarea eficace a cazurilor de corupţie la nivel înalt a fost, de asemenea, afectată negativ de faptul că responsabilitatea pentru numeroase cauze a fost transferată Secţiei speciale, care este competentă să ancheteze nu numai infracţiunile comise de magistraţi, ci şi infracţiunile conexe comise de alte persoane, se precizează în raport.

Documentul, publicat pe site-ul Comisiei Europene, constată în egală măsură că riscul identificat în noiembrie 2018 ca Secţia specială să fie utilizată pentru a schimba cursul dosarelor de corupţie la nivel înalt şi pentru a face presiuni asupra magistraţilor ‘s-a materializat’ şi că, deşi persoana numită la conducerea interimară a DNA a reuşit să menţină activitatea instituţiei, caracterul temporar al numirilor interimare ‘adaugă un element de incertitudine şi vulnerabilitate’.

Raportul aminteşte şi de faptul că la începutul acestui an ‘s-a analizat oportunitatea adoptării unei ordonanţe de urgenţă care, dacă ar fi fost adoptată, ar fi permis redeschiderea tuturor dosarelor de corupţie la nivel înalt care fuseseră închise de ÎCCJ printr-o hotărâre definitivă din 2014 până în prezent’, notând că, deşi adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă a fost împiedicată pe fondul criticilor interne şi internaţionale la adresa propunerii, ‘ar fi important ca autorităţile române să abandoneze obiectivele urmărite printr-o astfel de măsură şi să clarifice faptul că nu este nevoie să se adopte legislaţie care să aibă efecte asupra cauzelor încheiate, ulterioară deciziilor Curţii Constituţionale, reafirmându-şi totodată angajamentul de a lupta în mod eficace împotriva corupţiei’.

Raportul avertizează în context că deciziile Curţii Constituţionale au un impact direct asupra cauzelor de corupţie la nivel înalt aflate pe rolul instanţelor, putând duce la întârzieri şi la redeschiderea proceselor şi chiar au permis, în anumite condiţii, redeschiderea mai multor cauze definitive. Potrivit documentului, această situaţie ar putea avea ‘consecinţe ce nu se pot prevedea încă pe deplin’, dar ale căror ‘reverberaţii negative clare asupra procesului de justiţie au ridicat, totodată, la un nivel mai general, semne de întrebare cu privire la durabilitatea progreselor înregistrate până în prezent de România în lupta împotriva corupţiei’ – cu atât mai mult cu cât, scrie raportul, au coincis cu modificările aduse Codului penal şi Codului de procedură penală, care nu au ţinut cont de recomandarea din noiembrie 2018 privind necesitatea compatibilităţii cu dreptul UE şi cu instrumentele internaţionale de combatere a corupţiei.

În ciuda faptului că atât DNA, cât şi ÎCCJ au continuat să ancheteze şi să sancţioneze corupţia la nivel înalt şi să dea dovadă de profesionalism în circumstanţe foarte dificile, atacurile la adresa activităţii lor, modificările succesive aduse cadrului legislativ aplicabil şi posibila atingere adusă autorităţii hotărârilor judecătoreşti definitive ridică semne de întrebare cu privire la caracterul durabil al rezultatelor României în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, se insistă în documentul de la Bruxelles, care conchide că, în pofida unor evoluţii pozitive recente, recomandarea 10 a Comisiei – privind adoptarea unor criterii obiective pentru luarea şi motivarea deciziilor de ridicare a imunităţii parlamentarilor pentru a se asigura faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie – nu mai poate fi considerată suficientă pentru îndeplinirea Obiectivului de referinţă nr. 3 de combatere a corupţiei la nivel înalt.

În ce priveşte Obiectivul de referinţă nr. 4 – ”Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi combatere a corupţiei, în special în cadrul administraţiei locale” – , raportul notează că Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) este acum pe deplin operaţională şi a continuat să îşi dezvolte activitatea, pe care o prezintă cu claritate în rapoartele sale anuale, fiind ‘un exemplu pozitiv al modului în care analiza atentă a bunelor practici din alte state membre (Belgia, Franţa, Italia şi Ţările de Jos) şi nu numai a contribuit la construirea unui model de succes’.

Pe de altă parte, Comisia consideră că, ‘deşi autorităţile române raportează continuarea măsurilor şi a activităţilor de prevenire a corupţiei în ministerele centrale şi în instituţiile publice care activează în domenii vulnerabile, inclusiv în domeniul educaţiei, în cadrul ministerului de interne şi al finanţelor, prevenirea corupţiei nu a fost considerată o prioritate politică importantă’. În acelaşi timp, a notat executivul european, cu toate că Parchetul General a continuat să asigure urmărirea penală eficace a infracţiunilor de corupţie care nu se încadrează în domeniul de competenţă al DNA, presiunea la care sunt supuse aceste instituţii-cheie şi modificările legislative în vigoare sau adoptate de Parlament au avut, în mod inevitabil, un impact negativ asupra luptei împotriva corupţiei, nu în ultimul rând prin transmiterea unui semnal contradictoriu în ceea ce priveşte sprijinul politic pentru continuarea acţiunilor de prevenire şi de sancţionare a corupţiei. Acestea includ modificările aduse Codului penal şi Codului de procedură penală, precum şi cele aduse cadrului de integritate, ale căror efecte riscă să se reverbereze la toate nivelurile administraţiei publice, se atenţionează în document.

Comisia îşi reiterează în acest context concluzia din noiembrie 2018, şi anume că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se înregistra progrese în vederea îndeplinirii acestui obiectiv de referinţă, amintind din nou că prevenirea corupţiei este îngreunată de evoluţiile politice, care subminează credibilitatea progreselor.

Comisia se declară îngrijorată ‘în mod special’ şi de două propuneri referitor la Obiectivul de referinţă nr. 2: ”Cadrul de integritate şi Agenţia Naţională de Integritate’, propuneri ce intră în vigoare în acest an şi care ar putea ‘contribui la menţinerea unui peisaj juridic fragmentat’ în materie de integritate.

Propunerile vizate de raport sunt cea care stabileşte un termen de prescripţie de trei ani pentru faptele ce determină existenţa stării de conflict de interese ori de incompatibilitate şi cea care modifică regimul sancţiunilor aplicate pentru conflictul de interese în cazul aleşilor locali, introducând unul mai puţin exigent decât cel actual şi care în opinia ANI nu permite aplicarea unor sancţiuni disuasive. Comisia consideră că evoluţiile legislative cu privire la legislaţia în materie de integritate vor trebui clarificate pentru a se evita riscul ca sancţiunile disuasive să nu mai poată fi aplicate în urma unei hotărâri judecătoreşti definitive, ceea ce ar constitui un regres în ceea ce priveşte Obiectivul de referinţă nr. 2 şi că prin urmare acest obiectiv nu este încă îndeplinit.

UPDATE, ora 18:31 – România nu a pus în aplicare recomandările din noiembrie 2018 referitoare la îngheţarea intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului penal şi Codului de procedură penală şi la redeschiderea procesului de revizuire a Codului penal şi a Codului de procedură penală, relevă raportul adoptat marţi, la Strasbourg, de Colegiul Comisarilor, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), în care sunt evaluate progresele la cele patru obiective de referinţă pentru care este monitorizată România.

Recomandările respective vizează obiectivul de referinţă 1 din cadrul MCV – ”Garantarea unui proces judiciar mai transparent şi mai eficient, în special prin consolidarea capacităţilor şi a responsabilizării Consiliului Superior al Magistraturii. Prezentarea evoluţiilor şi evaluarea impactului noilor coduri de procedură civilă şi penală”.

Documentul adoptat marţi menţionează că ”a existat un răgaz de reflecţie, dar nu fost recunoscută valabilitatea preocupărilor exprimate, iar perioada de răgaz nu a fost fructificată pentru a se aprofunda reflecţia şi consultarea”.

În luna aprilie, Parlamentul român a adoptat, printr-o procedură legislativă urgentă, amendamente modificate ale celor două coduri, precum şi Legea specială privind corupţia. Numeroase modificări au continuat să suscite îngrijorare din perspectiva impactului lor asupra capacităţii autorităţilor de aplicare a legii şi a sistemului judiciar de a ancheta şi a sancţiona infracţiunile în general, în special, infracţiunile legate de corupţie. Argumentele invocate de majoritatea care a susţinut modificările în Parlament au fost de a se menţine numai acele modificări care nu au fost declarate neconstituţionale de deciziile Curţii Constituţionale în octombrie 2018. Partidele de opoziţie şi preşedintele României au atacat aceste modificări la Curtea Constituţională, care a decis în iulie 2019 că modificările în ansamblul lor sunt neconstituţionale şi nu sunt conforme cu deciziile sale anterioare.

”Deşi intervenţia Curţii Constituţionale a pus capăt acestui proces legislativ şi a împiedicat intrarea în vigoare a modificărilor din motive de neconstituţionalitate, preocupările exprimate de Comisia Europeană şi de mulţi alţi observatori erau legate de alegerile de politică pe care le reflectau modificările respective. Prin urmare, este în continuare îngrijorător că alegerile de politică respective nu au fost abandonate în mod explicit”, notează executivul comunitar.

Raportul adoptat marţi de CE aminteşte că, în iulie anul trecut, Parlamentul României a adoptat, printr-o procedură de urgenţă, modificări ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală, modificări puternic criticate, inclusiv de Comisia Europeană şi de Comisia de la Veneţia.

”Un motiv special de îngrijorare a fost schimbarea bruscă a echilibrului dintre drepturile acuzaţilor, ale victimelor şi datoria statului de a-i aduce pe vinovaţi în faţa justiţiei. Modificările contraveneau în mod clar recomandării MCV de a se îmbunătăţi stabilitatea codurilor şi de a le modifica doar atunci când acest lucru este impus în mod specific de deciziile Curţii Constituţionale şi de transpunerea directivelor UE. Numeroase modificări păreau incompatibile cu legislaţia UE sau cu obligaţiile internaţionale ale României. În octombrie 2018, Curtea Constituţională a hotărât că multe dintre modificările respective erau neconstituţionale”, menţionează raportul MCV.

Independenţa sistemului judiciar

În legătură cu independenţa sistemului judiciar, raportul aminteşte recomandările privind punerea în practică a unui sistem robust şi independent de numire a procurorilor de rang înalt, pe baza unor criterii clare şi transparente, cu sprijinul Comisiei de la Veneţia, şi asigurarea faptului că în Codul de conduită pentru parlamentari, care este în curs de elaborare în Parlament, sunt incluse prevederi clare cu privire la respectul reciproc dintre instituţii şi se precizează în mod clar că parlamentarii şi procesul parlamentar ar trebui să respecte independenţa sistemului judiciar.

”În ianuarie 2017, Comisia şi-a reiterat recomandarea de a se institui un sistem transparent şi bazat pe merite pentru numirea procurorilor de rang înalt, care să poată oferi garanţii suficiente împotriva politizării. În raportul din noiembrie 2018 se concluziona că situaţia se deteriorase, tendinţă care s-a menţinut. A fost sporită transparenţa procedurii, în special prin publicarea de către Ministerul Justiţiei a criteriilor de selecţie şi evaluare. Ministrul actual al justiţiei a recunoscut necesitatea aducerii unor îmbunătăţiri suplimentare. Cu toate acestea, faptul că au existat patru modificări în mai puţin de şase luni demonstrează faptul că aducerea unor îmbunătăţiri utile pe termen scurt nu este sinonimă cu o soluţie pe termen lung”, subliniază raportul MCV.

Documentul reţine faptul că aşa cum au precizat rapoartele MCV anterioare, problemele au o istorie atât de lungă încât trebuie să se găsească modificări care să întrunească consensul şi să fie consacrate în legislaţie, implicarea Comisiei de la Veneţia fiind în continuare ”cea mai bună modalitate de a se asigura un echilibru între implicarea guvernului şi a autorităţilor judiciare care să se bucure de încrederea populaţiei”.

Reforma sistemului judiciar

Raportul aminteşte recomandarea potrivit căreia faza actuală a reformei Codului penal şi a Codului de procedură penală ale României ar trebui încheiată, iar Parlamentul ar trebui să îşi pună în practică planurile de adoptare a modificărilor prezentate de guvern în 2016, după consultarea cu autorităţile judiciare. În această privinţă, Comisia Europeană reţine faptul că în 2018 reforma Codului de procedură civilă a fost abandonată, ceea ce înseamnă că este astfel eludată o etapă menită să sporească eficienţa justiţiei civile, dar acest lucru ar trebui să ofere o perioadă de stabilitate acestei componente a sistemului judiciar.

În ceea ce priveşte transparenţa şi predictibilitatea procesului legislativ pentru legislaţia privind reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei, documentul CE adoptat marţi aminteşte că raportul din ianuarie 2017 a arătat cu claritate că procesul legislativ este, în sine, important.

”Este un aspect care a continuat să suscite îngrijorare. Modificarea legilor justiţiei prin cinci ordonanţe de urgenţă ale guvernului a fost ferm criticată de Comisia de la Veneţia din perspectiva impactului său asupra calităţii legislaţiei, a securităţii juridice, a controlului extern asupra guvernului şi a principiului separaţiei puterilor. Tot astfel, aşa cum constatam mai sus, în aprilie 2019 procesul legislativ din Parlament de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală şi de adoptare a Legii speciale privind corupţia nu a durat mai mult de o săptămână. Acesta a fost un punct esenţial invocat în scrisoarea Comisiei din mai 2019 în care aceasta îşi exprima preocuparea cu privire la riscurile la adresa statului de drept”, atenţionează executivul comunitar.

Această preocupare a fost reflectată şi în rezultatul referendumului din luna mai, care a evidenţiat sprijinul puternic al populaţiei pentru un proces legislativ mai ordonat. ”Prim-ministrul a declarat că guvernul va ţine cont de rezultate şi se va abţine de la adoptarea de ordonanţe de urgenţă în domeniul justiţiei. În luna septembrie 2019, Parlamentul a desfiinţat, de asemenea, Comisia parlamentară specială pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, sub responsabilitatea căreia s-au derulat unele dintre cele mai precipitate proceduri legislative. De la raportul din noiembrie 2018, evoluţiile legislative privind cadrul juridic pentru integritate au suscitat preocupări similare. Modificările aduse succesiv legilor în materie de integritate au dus la creşterea considerabilă a lipsei de claritate şi de securitate juridică”, adaugă raportul MCV.

Respectarea hotărârilor judecătoreşti

Documentul aminteşte că guvernul român a aprobat, la 3 aprilie acest an, un memorandum cu tema ‘Măsuri pentru garantarea executării hotărârilor judecătoreşti împotriva unui debitor public, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ce vizează neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti pronunţate împotriva unui debitor public’, ca reacţie la grupul de cauze Săcăleanu împotriva României judecate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Propunerile cuprinse în memorandum, inclusiv măsurile de reglementare necesare, fac în prezent obiectul unei analize din partea autorităţilor române în vederea pregătirii punerii lor în aplicare.

Ministerul Justiţiei şi CSM se află în etapa finală a dezvoltării aplicaţiei IT ‘ECRIS’, care va fi utilizată pentru a identifica numărul hotărârilor definitive în care instituţiile publice sunt debitori sau creditori.

Transparenţa şi responsabilizarea Consiliului Superior al Magistraturii

Raportul adoptat marţi de executivul UE subliniază, în ciuda faptului că din rapoartele CSM reiese că acesta îşi îndeplineşte în continuare priorităţile pe care şi le-a fixat pentru mandatul său, perioada scursă de la raportul din noiembrie 2018 a fost marcată de disensiuni şi controverse în cadrul CSM. În plus, CSM a fost adesea dat la o parte atunci când Guvernul sau Parlamentul au luat decizii esenţiale privind organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar.

”Poziţiile exprimate în cadrul CSM cu privire la aspecte fundamentale ale funcţionării sistemului judiciar din România, cum ar fi înfiinţarea Secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor sau numirile în posturi-cheie şi apărarea independenţei justiţiei, suscită îngrijorare cu privire la independenţa instituţiei şi la autoritatea sa. Situaţia a fost exacerbată şi mai mult de modificările aduse legilor justiţiei, care au făcut posibilă luarea unor decizii cu privire la aspecte esenţiale de către un număr restrâns de membri ai CSM. Acest lucru este demonstrat şi de o serie de declaraţii prezentate ca venind din partea CSM când de fapt fuseseră agreate doar de o parte din membrii CSM. Este o situaţie recurentă, ilustrată şi de lipsa sprijinului asociaţiilor profesionale sau a unei concertări cu magistraţii din cadrul instanţelor şi al parchetelor”, remarcă executivul comunitar.

De asemenea, CSM nu a avut o poziţie unitară în ceea ce priveşte răspunsul la recomandările Comisiei Europene, ale Comisiei de la Veneţia şi ale GRECO şi nici, pe un plan mai general, cu privire la momentul cel mai oportun pentru a lua măsuri prin care să apere independenţa justiţiei, actualul preşedinte al CSM şi o parte din membrii instituţiei continuând să apere textul legilor justiţiei în versiunea lor actuală. CSM a reacţionat la o serie de plângeri care i-au fost înaintate cu privire la apărarea independenţei, a reputaţiei şi a imparţialităţii magistraţilor, însă reacţia sa pare modestă în raport cu amploarea problemei. În situaţiile în care a invocat apărarea independenţei sistemului judiciar, CSM a stârnit uneori îngrijorare că ar putea fi supus influenţelor politice.

”În ceea ce priveşte recomandările suplimentare din noiembrie 2018, situaţia s-a deteriorat şi mai mult, iar o abordare pozitivă mai recentă nu a dat încă rezultate, nefiind adoptate măsuri concrete pentru remedierea situaţiei. S-au confirmat preocupările legate de riscurile la adresa eficacităţii şi independenţei sistemului judiciar. Prin urmare, Comisia consideră că obiectivul de referinţă nr. 1 nu poate fi considerat îndeplinit şi că autorităţile române trebuie să ia măsuri pentru a pune în aplicare toate recomandările formulate în ianuarie 2017 şi în noiembrie 2018”, mai indică raportul adoptat marţi de executivul UE.

UPDATE, ora 16:23 –  Evoluţia situaţiei privind reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei în România în primele luni ale anului 2019 a constituit o sursă de preocupare majoră pentru Comisia Europeană, care în mai 2019 a trebuit să informeze autorităţile române că, dacă nu fac îmbunătăţirile necesare sau dacă adoptă noi măsuri negative, va lua măsuri în temeiul Cadrului UE pentru consolidarea statului de drept, care depăşeşte parametrii evaluaţi în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), relevă cel mai recent raport din cadrul MCV, adoptat marţi de Colegiul Comisarilor.

Raportul publicat marţi face un bilanţ al evoluţiei situaţiei din luna noiembrie 2018 până în prezent cu privire la toate recomandările formulate de Comisia Europeană. Acest raport este completat de un document de lucru al serviciilor Comisiei care prezintă o analiză detaliată realizată pe baza dialogului continuu purtat de serviciile Comisiei cu autorităţile române.

În raport se constată că, în perioada scursă de la ultimul raport, Comisia Europeană a fost nevoită să îşi exprime în mai multe rânduri preocupările legate de statul de drept în contextul dialogului purtat cu autorităţile române cu privire la evoluţia situaţiei în materie de reformă a sistemului judiciar şi de luptă împotriva corupţiei. De fiecare dată, Comisia a constatat o involuţie faţă de progresele înregistrate în anii precedenţi, situaţie care constituie o sursă de preocupare majoră.

”Comisia regretă faptul că România nu a pus în aplicare recomandările suplimentare formulate în noiembrie 2018, care erau în deplină concordanţă cu poziţiile exprimate de celelalte instituţii în această privinţă. Recomandările respective trebuie puse în aplicare dacă se doreşte repunerea procesului de reformă pe calea cea bună şi reintrarea pe traiectoria încheierii MCV, astfel cum se prevedea în raportul din ianuarie 2017. Comisia are convingerea că România ar putea insufla un nou elan procesului de îndeplinire a obiectivelor MCV şi îşi afirmă disponibilitatea de a oferi sprijin autorităţilor române în acest scop. Comisia va continua să urmărească îndeaproape evoluţia situaţiei prin intermediul MCV”, relevă comunicatul executivului comunitar referitor la raport.

Comisia a salutat faptul că, în iunie, guvernul român şi-a exprimat dorinţa de a-şi reconsidera abordarea. Comisia constată că s-au depus eforturi pentru a învesti în noi consultări şi în dialogul cu sistemul judiciar. Comisia aşteaptă cu interes transpunerea acestui angajament în măsuri concrete, atât de ordin legislativ, cât şi de altă natură. Pentru a se realiza progrese în această direcţie, vor trebui luate măsuri concrete legislative şi administrative astfel încât să se pună în aplicare recomandările prezentate succint în raport.

”Instituţiile-cheie din România trebuie să facă împreună dovada unui angajament ferm faţă de independenţa sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei şi să asigure eficacitatea garanţiilor naţionale şi a sistemului de control şi echilibru”, mai arată comunicatul Comisiei Europene.

Mecanismul de cooperare şi de verificare (MCV) a fost instituit în 2007, în momentul aderării României la Uniunea Europeană, ca măsură tranzitorie menită să faciliteze eforturile susţinute ale României de a-şi reforma sistemul judiciar şi de a intensifica lupta împotriva corupţiei. Mecanismul a fost expresia angajamentului comun al statului român şi al UE în acest sens. În conformitate cu decizia de instituire a mecanismului şi aşa cum a subliniat şi Consiliul, MCV se va încheia atunci când vor fi îndeplinite în mod satisfăcător toate obiectivele de referinţă aplicabile României.

În ianuarie 2017, Comisia a realizat o evaluare cuprinzătoare a progreselor înregistrate în cei zece ani de existenţă a mecanismului. Această perspectivă a oferit o imagine mai clară asupra progreselor importante realizate de la aderare până în prezent şi a permis Comisiei să formuleze douăsprezece recomandări care, odată îndeplinite, ar fi fost suficiente pentru încheierea procesului MCV. Încheierea MCV depindea de îndeplinirea recomandărilor respective într-o manieră ireversibilă, dar şi de condiţia ca evoluţia situaţiei să nu invalideze progresele realizate.

Între timp, Comisia a efectuat două evaluări ale progreselor realizate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a recomandărilor. În noiembrie 2017, Comisia a constatat că se realizaseră progrese cu privire la o serie de recomandări, dar a remarcat şi o încetinire a ritmului reformelor în cursul anului 2017. Comisia a avertizat cu privire la riscul redeschiderii unor obiective pe care raportul din ianuarie 2017 le considerase îndeplinite. Aceleaşi preocupări au fost exprimate şi de Consiliu.

În raportul său din noiembrie 2018, Comisia concluziona că situaţia evoluase de aşa natură încât ireversibilitatea progreselor realizate fusese pusă sub semnul întrebării. Drept urmare, cele douăsprezece recomandări din raportul din ianuarie 2017 nu au mai fost considerate suficiente pentru încheierea MCV şi au fost formulate opt recomandări suplimentare.

Raportul a îndemnat instituţiile-cheie din România să îşi demonstreze angajamentul ferm faţă de independenţa sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei şi să restabilească capacitatea garanţiilor naţionale şi a sistemului de control şi echilibru de a interveni atunci când există riscul unui regres. Atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au susţinut acest punct de vedere. Parlamentul European a emis o rezoluţie în care invocă necesitatea cooperării şi riscurile la adresa statului de drept. În concluziile sale din decembrie 2018, Consiliul a solicitat în mod expres României să pună în aplicare recomandările suplimentare.

(Agerpres/FOTO radioiasi.ro)

UPDATE, ora 16:15 – Comisia Europeană a adoptat marţi raportul privind progresele înregistrate de Bulgaria pentru onorarea angajamentelor privind reforma judiciară, combaterea corupţiei şi a criminalităţii organizate, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV).

Într-un comunicat de presă, Comisia arată că a trecut în revistă evoluţiile faţă de raportul din ianuarie 2017, în care formulase 17 recomandări, şi a constatat că Bulgaria a acţionat semnificativ pentru implementarea acestora.

Progresele în cadrul MCV sunt suficiente pentru a considera că Bulgaria şi-a îndeplinit angajamentele din momentul aderării la UE. Autorităţile de la Sofia trebuie să îşi continue eforturile de transpunere în legislaţie şi de implementare a angajamentelor din raport.

Implementarea reformelor va trebui monitorizată de un consiliu post-monitorizare nou înfiinţat, care va contribui la dialogul cu Comisia în cadrul mecanismului statului de drept în general. Atât post-monitorizarea internă, cât şi mecanismul UE trebuie să sprijine durabilitatea şi ireversibilitatea reformelor, chiar şi după încheierea MCV pentru Bulgaria.

Înaintea unei decizii finale, Comisia va lua în considerare şi observaţiile Consiliului UE şi ale Parlamentului European.

După raportul precedent, din noiembrie 2017, Comisia a constatat o consolidare a cadrului legal şi instituţional creat în Bulgaria în anii anteriori. Pentru rezultate pe termen lung va fi nevoie de determinare şi de continuarea acţiunilor, în primul rând la nivel naţional, în special prin consiliul post-monitorizare. Consiliul în va fi prezidat în comun de un vicepremier bulgar responsabil pentru reformele judiciare şi de un reprezentant al Consiliului Juridic Suprem.

Comisia arată că răspunderea pentru respectarea legilor şi pentru funcţionarea corespunzătoare a statului revine constituţional guvernelor, faţă de popoarele respective, pe plan intern, şi faţă de UE şi celelalte state membre ale Uniunii. În această privinţă, problemele de competenţa consiliului post-monitorizare vor contribui şi la dialogul cu Comisia, în cadrul viitorului mecanism al UE privind statul de drept.

Pe lângă angajamentul de continuare a reformelor legate de combaterea corupţiei, Comisia observă în special angajamentul guvernului bulgar de a institui proceduri legate de responsabilitatea procurorului general, inclusiv garantarea independenţei judiciare conform recomandărilor Comisiei de la Veneţia. Comisia remarcă şi angajamentul autorităţilor bulgare de a abroga pe cale legală prevederile din legea sistemului juridic conform cărora magistraţii sunt suspendaţi automat în caz că sunt anchetaţi penal şi trebuie să raporteze afilierea la organizaţii profesionale.

MCV a fost instituit în 2007, odată cu aderarea Bulgariei la UE. În ianuarie 2017, Comisia Europeană a efectuat o evaluare cuprinzătoare a progreselor după un deceniu şi a formulat 17 recomandări după îndeplinirea cărora poate fi încheiat MCV. Ulterior, Comisia a mai făcut două evaluări; în raportul din noiembrie 2017 s-au consemnat progrese, dar nu s-a putut stabili realizarea satisfăcătoare a niciunuia din obiective; în noiembrie 2018, raportul a salutat progresele în direcţia încheierii rapide a MCV şi a conchis că au fost atinse provizoriu trei obiective – numerele unu, doi şi şase din lista de 17.

Raportul de marţi ia în considerare măsurile luate de Bulgaria din noiembrie 2018 până în prezent.

(Agerpres/FOTO radioiasi.ro)

UPDATE, ora 14:00 –  Premierul demis Viorica Dăncilă a declarat, marţi, că Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) ‘arată discriminare pentru România şi Bulgaria faţă de celelalte state membre’.

Dăncilă a declarat, la Botoşani, că procesul de monitorizare la care supuse România şi Bulgaria trebuie fie desfiinţat, fie extins la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene (UE).

‘În momentul în care eşti membru al UE şi ştiţi că sunt un pro-european convins, ai şi obligaţii, ai şi oportunităţi pe care trebuie să le respecţi. MCV este aplicat doar României şi Bulgariei, iar celelalte state membre nu au acest mecanism. Ori se ia o decizie prin care se implementează acest mecanism la nivelul tuturor statelor membre, şi speram ca preşedintele României să ceară un tratament egal pentru toate statele membre, ori, dacă nu, se desfiinţează şi la nivelul Bulgariei şi României şi se aplică un altfel de monitorizare’, a afirmat Dăncilă.

Totodată, Viorica Dăncilă a subliniat că Guvernul pe care îl conduce nu a intervenit în justiţie şi şi-a manifestat convingerea că în viitorul raport MCV preşedintele Klaus Iohannis este cel care va fi sancţionat.

‘După câte ştiu eu, activitatea Guvernului a fost una una bună. Noi nu am interferat în justiţie, nu am luat nicio măsură pe justiţie şi de fiecare data am solicitat ca politicul să nu intervină în justiţie. Nu am dat nicio ordonanţă de urgenţă pe justiţie şi aţi văzut că chiar am sancţionat atunci când cineva a intervenit în justiţie. Eu cred că dincolo de acest aspect am văzut declaraţia preşedintelui Iohannis din 9 mai, de la Summitul de la Sibiu, în care va spunea că va face toate demersurile pentru ridicarea MCV şi pentru Schengen. Am văzut că a rămas doar o simplă promisiune. Mai mult, consider că din statutul domniei sale de participant la Consiliul European putea să vorbească cu celelalte ţări pentru Schengen, avea această oportunitate, iar pe MCV vedem că preşedintele Iohannis care a cerut, adică a solicitat şi a spus că va face toate eforturile pentru ridicarea MCV, un mecanism care cred eu că arată discriminare pentru România şi Bulgaria faţă de celelalte state membre, nu a făcut nimic în acest sens. Eu cred că în următorul MCV preşedintele Iohannis va fi cel care va fi sancţionat, având n vedere că a solicitat demisia şefului DIICOT, desfiinţarea Secţiei speciale. Eu nu spun că aceste lucruri sunt bune sau nu sunt bune, dar eu cred că aceste lucruri trebuie realizate de cei care activează în justiţie, de magistraţi şi nu trebuie nici preşedintele României, nici premierul, nici altcineva să intervină în justiţie. 

(Agerpres/FOTO radioiasi.ro)

Comisia Europeană va publica, marţi, rapoartele MCV pentru Bulgaria şi România.

Monitorizarea celor două ţări se aşteaptă să fie ridicată, aceasta fiind una dintre promisiunile actualului preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a dat asigurări că acest lucru se va întâmpla până la sfârşitul mandatului său.

În urma raportului de anul trecut al Comisiei Europene, s-a decis continuarea monitorizării Bulgariei, din cauza reformelor din sistemul judiciar şi corupţiei, inclusiv la nivel înalt. Totuşi, această procedură nu va fi finalizată astfel, deoarece raportul urmează să fie aprobat de Consiliu şi de Parlamentul European. (Rador/ FOTO radioiasi.ro)