Ziua Drapelului Național (istoric)

Publicat de nicolaetomescu, 26 iunie 2021, 10:08

26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național – prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, ziua este marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe, manifestări cultural-educative, cu caracter evocator/științific, consacrate istoriei României, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului de Interne…

• În 1834, atunci când Principatele Române au început să se dezvolte, când conștiința națională reclama unitatea și libertatea, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut – de la otomani – învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”…
• Ce poate fi considerat începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc? Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc…
• Mărturia potrivit căreia arborarea tricolorului, ca drapel al Principatelor, de către francmasonul Jean Alexandre Vaillant (chemat și stabilit în Muntenia/1830, profesor și director al Colegiului „Sfântul Sava” din București/1831-1834), este, poate, cea mai veche atestare documentară a faptului de semnificație; tricolorul ar fi fluturat, pentru prima dată, în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic, din județul Prahova)…
• Tricolorul românesc era cunoscut, încă din deceniul IV al secolului XIX, drept simbol național (cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa)…
• În timpul revoluției burghezo-democratice (1848-1849), tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii – în prima zi (14/26 iunie) a victoriei, când s-a produs abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național…
• Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românescă, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționată lozinca: „Frăția”: „Dreptate-Frăție” și dându-i denumirea de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că „stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”. În Adunarea populară desfășurată pe dealul „Filaretului” din București, în 15 iunie 1848 s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, „zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, a fost înălțată „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române…
• Potrivit altei ipoteze, tricolorul se impune ca drapel național in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fîșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie să fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene…
• Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul /roșu, galben și albastru/ să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori – împărțite, în mod egal, reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra 3 este numărul perfect[1]…

[1] În afara României, există alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia, Belgia.

Nicolae Tomescu

redactor-șef