Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România  

Publicat de nicolaetomescu, 14 noiembrie 2017, 14:01

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

S E N A T

În data de 16 noiembrie se împlinesc 71 de ani de la adoptarea Constituţiei UNESCO, aceasta reprezentând actul de naştere al organizaţiei. UNESCO a fost fondată după cel de-al Doilea Război Mondial de 20 de state, iar obiectivul declarat încă de atunci este acela de a contribui la pacea mondială şi la colaborarea între naţiuni prin cultură, ecologie, educaţie şi ştiinţă.

România a aderat la UNESCO în data de 27 iulie 1956.

Prezenţele româneşti pe listele Patrimoniului Mondial material şi imaterial sunt numeroase. Ca stat membru, România are înscrise pe lista UNESCO 3 rezervaţii ale biosferei – (Pietrosul Mare (1980), Retezat (1979), Delta Dunării (1998) – 8 situri ale Patrimoniului Mondial (6 culturale și 2 naturale). Lista tentativă cuprinde 15 obiective. De asemenea, România are înscrise 6 bunuri culturale imateriale pe Lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial Imaterial: Doina, Ritualul Căluşului, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată – dosar comun cu Republica Moldova, Dansul Fecioresc din Ardeal, Meșteșugul țeserii covoarelor de perete din România și Republica Moldova.

În cadrul celei de-a 12-a sesiuni a Comitetului interguvernamental de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial, ce va avea loc în Republica Coreea, Jeju, în perioada 4-9 decembrie 2017, se va discuta propunerea de înscriere în Lista Patrimoniului Mondial Imaterial a dosarului multinațional România – Bulgaria – Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei – Republica Moldova privind Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie.

Urmărindu-se evidenţierea elementelor noastre de patrimoniu mondial, precum şi necesitatea protejării şi conservării acestora, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO a iniţiat o propunere legislativă care a devenit lege, Legea 160/2013, prin care ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România.

Această dată nu a fost stabilită întâmplător. La a 34-a sesiune a Comitetului pentru Patrimoniu Mondial s-a hotărât ca ziua de 16 noiembrie să fie sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO, deoarece în 16 noiembrie 1972, la Paris, Statele Membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natura. Aceeaşi dată reprezintă, de asemenea, și momentul constituirii UNESCO.

România este printre țările ce își respectă angajamentele luate la nivel UNESCO. De aceea considerăm ca ar trebui să avem o reprezentare mai bună în structurile UNESCO. De asemenea, reiterăm intenția de a crea o dimensiune parlamentară la nivel UNESCO, o dimensiune importantă, pentru o mai bună promovare a elementelor de patrimoniu național. Comisia își propune, prin acțiunile sale, să sprijine demersurile de înscriere a elementelor naționale în Patrimoniul UNESCO (pe cele pe care le consideră fezabile), precum și să susțină măsurile de protecție și conservare a monumentelor ce sunt în Lista, dar sunt în pericol de a fi excluse.

Constituţia UNESCO, prin valorile și principiile pe care le instituie, poate reprezenta un punct de referinţă pentru orice naţiune. Primul articol al acesteia defineşte scopul organizației, acela de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie.

În anul 1945, la înfiinţare, printre obiectivele imediate ale UNESCO urmau să fie reconstrucţia şcolilor, bibliotecilor şi muzeelor distruse de război. După 70 de ani poate ar trebui să ne gândim la acelaşi lucru, nu în sensul material, ci la o schimbare de mentalitate, o abordare prin care să se reconstruiască un nou sistem de valori în educaţie şi cercetare.

Elementele menţionate mai sus, la care se adaugă cultura, reprezintă pilonii de bază ai unei naţiuni sănătoase, elemente esenţiale pentru o dezvoltare durabilă.

Schimbările climatice, creşterea nevoilor populaţiei, coroborate cu resursele limitate reprezintă, de asemenea, provocări ce sunt pe agenda şi în atenţia UNESCO şi ar trebui să fie o preocupare permanentă la nivelul fiecarei naţiuni, o gestionare atentă a acestora fiind necesară.

Ținând cont de situația actuală, de faptul că există zone fierbinți în lume controlate de teroriști, zone unde există monumente UNESCO ce au fost distruse sau comercializate ilicit (artefactele muzeului din Mossul,  anticul oraş Nimrud, dinamitarea rui­nelor vechii capitale a imperiului Parth şi a edificiilor palmyrene), considerăm că se impun măsuri de consolidare a rolului UNESCO în materie de protecţie a patrimoniului cultural şi promovare a pluralismului cultural în situaţii de conflict armat.

Această distrugere are două componente:

1. Existența unui plan de “eradicare culturală” prin care se urmăreşte subminarea identității culturale şi a moralului populaţiei locale;
2. Ascunde traficul cu artefacte, modalitate de finanțare a grupărilor teroriste.

Conform unui studiu efectuat de UNESCO reiese că piaţa licită de antichităţi este evalută la peste 50 miliarde de dolari, în timp ce piaţa ilicită este estimată de aceeaşi organizaţie la aproximativ 6 miliarde de dolari. Ca exemplu con­trabanda cu bunuri culturale era, la un moment dat, pentru ISIS a doua sursă majoră de fi­nanţare, după contrabanda cu petrol.

Lupta cu „terorismul cultural” ne­cesită o strategie coordonată şi mul­tilaterală, mergând de la agregarea globală a ONG‑urilor dedicate acestei problematici în diferite părţi ale lumii până la includerea terorismului cultu­ral pe agenda globală de securitate şi la extinderea capacităţii UNESCO de a oferi, rapid, zone sigure de păs­trare a bunurilor culturale evacuate din zonele de conflict.

Ţinând cont de contextul actual, atât intern cât şi extern, deviza UNESCO, regăsită şi în Constituţie, “Construim pacea în mintea oamenilor”, nu a fost mai importantă sau mai relevantă ca în zilele noastre.

Prin eforturile noastre dorim să putem construi o cultură a păcii prin educaţie, cultură, știinţă, comunicare şi informare. Pacea reprezintă fundamentul, punctul de plecare pentru orice acţiune.

Odată cu celebrarea Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România, noi, membrii Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, dorim să reconfirmăm ataşamentul profund faţă de principiile fundamentale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură în care fiecare cultură, naţiune şi individ contribuie la dezvoltarea umanităţii şi realizarea unei societăţi globale.

În dorinţa de a promova o viziune integratoare a societăţii româneşti prin susţinerea culturii, educaţiei şi ştiinţei ca elemente fundamentale ale naţiunii române, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO se angajează:

• Să contribuie activ la protejarea şi conservarea monumentelor din patrimoniul naţional înscrise în Lista Patrimoniului Mondial sau pe Lista tentativă UNESCO;
• Să sprijine necondiţionat şi prin toate mijloacele creşterea calităţii educaţiei şi a cercetării ştiinţifice;
• Să se implice în promovarea valorilor culturale româneşti şi a bunurilor româneşti înscrise sau a celor propuse pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ;
• Să susţină interesele naţionale la nivelul UNESCO.

Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților şi Senatului pentru relația cu UNESCO și-a propus ca prin acțiuni de diplomație parlamentară să promoveze imaginea României pe plan internațional. Pentru realizarea acestor deziderate, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO consideră că este necesară elaborarea unei strategii naţionale, susţinute de efortul conjugat al tuturor instituţiilor naţionale implicate în problematica UNESCO.

Deputat Ionel Palăr

Președinte al Comisiei permanente comune a

Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO