1 decembrie 1918-1 decembrie 2017 (inclusiv înregistrări-document)

Publicat de nicolaetomescu, 30 noiembrie 2017, 18:30

*

1 decembrie ne cheamă să fim vrednici de ce am avut, pentru a dobândi mai multe – în viitor. Suntem? Înainte de a încerca să atingă un „maxim  al esenţialului”, în alternanţă cu metoda acestuia, Nicolae Tomescu, redactor-șef Radio Iaşi, ne-a propus câteva auto-portrete. Ce semnifică ziua de 1 decembrie? Vox-Pop…

„Unirea nu a venit din sfătuirea interesată a unui număr restrâns de conducători, de fruntaşi, de şefi, de oameni cu cădere, cărturari şi doctori” – afirmase Nicolae Iorga, după actul Unirii din 1918. „A dost împlinită prin călduroasa dorinţă a inimilor celor mulţi” – continua el.

Dintr-o arhivă mai greu accesibilă, Nicolae Tomescu a descoperit, pentru dumneavoastră, un fragment din mărturia Anei Pop-Birtalan, nepoata lui Ștefan Ciceo-Pop (vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia)…

Un simbol al municipiului Alba Iulia, mai ales al unității naționale, Catedrala Reîntregirii Neamului ne este prezentată, ca semnificație, de Înalt Prea Sfinția Sa Andrei Andreicuţ, fost arhiepiscop de Alba Iulia, în prezent mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, înregistrat de Nicolae Tomescu…

Alba Iulia reprezentase, aşa cum interpretează istoricii, prilejul favorabil… Mai devreme decât evenimentele din Transilvania anului 1918, a fost emisă hotărârea Sfatului Ţării din Chişinău, hotărâre de unire a Basarabiei cu România; după care, la 15/28 noiembrie 1918 s-a produs unirea Bucovinei cu România… Mărturia lui Pantelimon Halippa…

Chiar dacă trecutul nu ne salvează de prezent, Moldova lui Ştefan cel Mare (nu așa cum o/îl vede Igor Dodon) este începutul argumentaţiei. Istorici din Iaşi, Bucureşti, Chişinău, Londra, într-o adevărată pledoarie pentru existenţa românească a ţinutului de peste Prut…

Alexandru Moșanu (Basarabia), acad. Șerban Papacostea, Ion Varta (Basarabia), Valeriu Matei (Basarabia), mărturie-document: Pantelimon Halippa, Ion Agrigoroaiei (Iași), Denis Deletant (Marea Britanie), poezie de Grigore Vieru (Odihnească-se-n Pace) citită de autorul însuși

Reamintim, prin intermediul invitaţilor, dreptul istoric asupra Bucovinei, reintegrarea din 1918, actele de agresiune împotriva României, „nodul gordian” al relaţiilor româno-ruso-ucrainene. 

Ștefan Purici (născut în Bucovina de Nord, actualmente prorector cu imaginea, relaţii internaţionale şi dezvoltare europeană-Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava), Florin Constantiniu (Odihnească-se-n Pace), Valeriu Florin Dobrinescu (Odihnească-se-n Pace), Nicolae Dima (S.U.A.)

Dacă, la 27 martie/9 aprilie 1918, a fost emisă hotărârea Sfatului Ţării din Chişinău, hotărâre de unire a Basarabiei cu România, la 15/28 noiembrie 1918 s-a produs unirea Bucovinei cu România… Mihai Ceaușu, doctor în științe istorice, cercetător științific gradul I, șeful departamentului de Istorie Modernă din cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” Iași…

În cazul nordului Bucovinei şi Basarabiei, fără să ne erijăm în anchetatori, rămânem ceea ce suntem: români. Nu vom obosi căutând odihna sau compromisul; vom deschide porţi, chiar dacă alţii s-au străduit/se străduiesc să le închidă…

*

Cu participarea a trei istorici din Alba Iulia discutăm despre ceea ce s-a desăvârşit în 1918…

din Arhiva Nicolae Tomescu: Nicolae Josan, Vasile Moga și Valer Moga

*

Succesiunea de încercări îmbrăcă şi alte forme: comentarii, note, interviuri, reportaje, sondaje. 

Cum ar trebui pregătită şi sărbătorită ziua de 1 decembrie? Normal, adică firesc, obişnuit, comun? Sau festiv – de sărbătoare, pentru sărbătoare, somptuos (festivismul însemnând caracterul exagerat festiv) iar festivitatea – serbare solemnă, celebrare a unui eveniment de seamă)? Cum percepeţi România? Câtă speranţă aveţi, dincolo de nemulţumiri? Ar trebui să fie şi a devenit, cu adevărat, 1 decembrie ziua naţională a tuturor românilor?

*

Sorin Alexandrescu – despre „naționalismul de paradă”

Unii minoritari comemorează… Hunor Kelemen, președintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, declarase (duminică 6 noiembrie 2016), la Cluj: „Se apropie aniversarea de 100 de ani de la Unire și nu ne este indiferent ce stare sufletească vom avea la acea aniversare. Au trecut 100 de ani de la acele promisiuni. Acel moment a însemnat o înfrângere pentru noi. Nu putem uita durerea acelei înfrângeri. Așa cum au reușit alte generații, trebuie să continuăm cu munca și trebuie să spunem că se poate să continuăm pe valorile transilvane. Atunci s-a promis egalitate în fața instanțelor și folosirea limbii materne. Nu dorim altceva decât ca acele promisiuni să fie asumate de orice putere și guvern. Există tendința de asimilare a minorităților, un vis în acest sens, înțelegem asta, dar visul nostru este să fim recunoscuți ca parte importantă în construcția acestei țări. Vrem diversitate. Vrem să ne folosim limba nu doar în cercuri restrânse, ci și în școli sau în instituții. Trebuie să ne concentrăm la nivel politic pe aceste lucruri, trebuie să fim prezenți în Parlament. Sloganul nostru – Transilvania este viitorul, credem că ceea ce e bun pentru maghiarii din Transilvania este bun pentru toți românii”…

Alții ar îmbrățișa normalitatea…

Eder Bogatu (Asociația „Europa Socială”); ca ilustrare a virtuților țigănești, Eugen Doga

*

Gândiţi-vă la 1 decembrie, ziua naţională a tuturor românilor. Normal, adică firesc. Fără caracterul exagerat festiv. Dar cu sentimentul că celebrăm, în inima noastră, un eveniment de seamă…