22 septembrie 1980: începutul Primul(ui) Război din Golful Persic

Publicat de nicolaetomescu, 22 septembrie 2018, 14:12

Războiul dintre Iran şi Irak (cunoscut drept „Primul Război din Golful Persic”[1], dar și sub alte denumiri) a început în septembrie 1980 şi a durat până în august 1988. Cel mai lung război convenţional al secolului al XX-lea[2] s-a declanșat atunci când Irakul a invadat Iranul, terestru și aerian/22 septembrie 1980…

Războiul a fost consecința directă a unei serii de dispute teritoriale, legate de frontiera comună a celor două state[3]. Deşi Irakul a încercat să profite de haosul apărut după „Revoluţia Iraniană” şi a atacat fără o declaraţie de război, trupele sale au avut un succes limitat, fiind respinse de iranienii care au recuperat, până în iunie 1982, aproape întreg teritoriul pierdut; în următorii şase ani, Iranul s-a găsit în ofensivă[4]…

Războiul a pricinuit pierderi omeneşti[5]; pe de altă parte, nu a presupus, ca finalitate, nici despăgubiri de război, nici modificări teritoriale…

Iraqi soldiers come into conflict with Iranian troops along the border region of Iran and Iraq in July 1984 during the Iran and Iraq War. | Location: Border of Iran and Iraq. (Photo by Jacques Pavlovsky/Sygma via Getty Images)

*

Sunt convins că o parte a publicului din România consideră că se cuvine desfiinţat caracterul ideologic prăfuit al discuțiilor despre regiunea Golfului Persic; eliberarea începe însă cu trebuinţa nesublimată acolo unde ea este mai întâi reprimată…

Sunt date care populează câmpul reprezentărilor. Saddam Hussein s-a distins de ceilalţi conducători ai ţărilor arabe prin faptul că nu părea deloc mulţumit să poarte titlul de Preşedinte[6]. El avea viziunea – unii îi spun amăgirea – grandorii personale şi măreţiei Irakului. Încă din 1980, Saddam aproape că şi-a adus regimul la ruină atacând Iranul. Cândva, el îşi căutase refugiul la ayatolahul Khomeiny. Acesta l-a izgonit din Iran, sub presiunea Şahului. Conflictul iraniano-irakian nu trebuie privit doar ca o dispută teritorială. Într-un fel, preşedintele irakian a fost provocat de ayatolah, care începuse să numească blasfemie regimul lui Saddam (conducătorul irakian este musulman sunnit, deşi mulţi compatrioţi aparţineau ramurii, rivale, şiite). Răspunsul s-a concretizat prin invadarea Iranului. Conştient de puterea sa, prea încrezător însă că echipamentul sovietic din dotarea armatei va pulveriza miliţiile ayatolahului, Irakul a primit o replică dură şi a apelat la gaze toxice, armă oribilă scoasă în afara legii bătăliilor după Primul Război Mondial. Atunci când lupta cu Iranul, Saddam a prevăzut şi războiul împotriva rebelilor kurzi* Dictatorul a ordonat folosirea gazelor toxice şi aceasta nu împotriva unor soldaţi, ci a civililor (femei şi copii)*. „Primul război din Golf”, pe lângă numărul mare de morți, a însemnat şi ruinarea economiei. Pentru a reface ţara, era nevoie de mai mult petrol, iar atunci când Kuweitul s-a intersectat cu planurile sale, Saddam a hotărât invazia…

[1] Înaintea „Războiului din Golf” (1990)…

[2] Conflictul a fost comparat, adesea, cu Primul Război Mondial, datorită/din cauza tacticilor de luptă similare (război de tranşee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale, în masă, ale infanteriei peste „ţara nimănui”, utilizarea armelor chimice, de către Irak, împotriva trupelor iraniene şi a civililor irakieni kurzi)…

[3] Dar şi ca urmare a temerilor Irakului privitoare la o insurgenţă Şiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată, a Irakului) inspirată de „Revoluţia Iraniană”… Mai curând, Irakul și-ar fi dorit să înlocuiască Iranul ca putere dominantă în zona Golfului Persic…

[4] În pofida cererilor Consiliului de Securitate al ONU, de încetare a focului, ostilităţile au continuat până la 20 august 1988. Războiul s-a încheiat cu acceptarea, de ambele părţi, a Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 598. A durat câteva săptămâni până când iranienii au părăsit întreg teritoriul ocupat, respectându-se, astfel, graniţele dinaintea războiului, stabilite, în 1975, prin Acordul de la Alger. Ultimul schimb de prizonieri de război a avut loc în anul 2003…

[5] Unele surse îndică aproximativ 500.000 de victime (fără răniţi) pentru fiecare parte implicată în conflict… Din perspectiva altora, „Primul război din Golf” a însemnat, pentru Irak, pierderea a 75.000 până la 150.000 de vieţi…

[6] Irakul cunoscuse următorii preşedinţi: între 8 februarie 1963-13 aprilie 1966, Abd al Salim Mohammad Aref; Abd ar-Rahman Mohammad Aref (16 aprilie 1966-17 iulie 1968); Said Ahmed Hassan al-Bakr (17 iulie 1968-16 iulie 1979) şi, din 16 iulie 1979, Saddam Hussein… De fapt, din 10 mai 1969 se unificau funcţiile de preşedinte şi de prim-ministru. Oricum, tendinţa de concentrare a puterii nu reprezintă invenţia absolută a lui Saddam Hussein…