Cernobîl: „o catastrofă a timpului” și, mai ales, a oamenilor…

Publicat de nicolaetomescu, 25 aprilie 2018, 21:34

La primele ore ale zilei de 26 aprilie 1986, o explozie a zguduit centrala nucleară de la Cernobîl (Ucraina).

Deflagraţia, având drept cauză o combinaţie de factori (încălcări ale procedurilor, greşeli de proiectare, defecţiuni ale sistemului de comunicaţii, lipsa de măsuri de siguranţă adecvate) a dezlănțuit cel mai grav accident nuclear din istorie, provocând moartea sau îmbolnăvirea a mii de oameni din toată Europa.

Operaţiunea de curăţare a zonei afectate a durat mulţi ani; muncitorii care au participat la operaţiune au murit/au suferit de afecţiuni severe (consecința directă a iradierii).

*

„Dar eu privesc Cernobîlul ca începutul unei istorii noi, el nu este numai o cunoaștere, ci și o arheocunoaștere, pentru că omul a început să pună sub semnul întrebării vechile reprezentări despre sine și lume. Când vorbim despre trecut sau viitor, ne punem în aceste cuvinte reprezentările noastre despre timp, dar Cernobîl este, înainte de toate, o catastrofă a timpului. Radionuclizile aruncate deasupra pământului nostru o să trăiască cincizeci, o sută, două mii de ani. Și mai mult. Din punctul de vedere al vieții oamenilor, ele sunt veșnice. Și atunci ce putem pricepe? Oare stă în puterea noastră să înțelegem sau există un sens în acest lucru groaznic, necunoscut nouă?” (Svetlana Aleksievici, Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor)

*

În câteva secunde, zona înconjurătoare a fost contaminată cu radiații, despre care s-a estimat că dezvoltaseră o forță a distrugerii de 400 de ori mai mare decât cele eliberate la Hiroshima (după detonarea unei singure bombe atomice).

• Dezastrul de la Cernobîl rămâne singurul accident de nivelul 7 pe Scala Internațională a Evenimentelor Nucleare, cel mai mare dezastru, din toate timpurile, provocat de om (conform INES);
• Aproximativ 97% din materialul radioactiv de la Centrala de la Cernobil a rămas într-un sarcofag de beton;
• Oraşul Prypiat, construit special pentru muncitorii de la Cernobîl, a fost evacuat o zi mai târziu, pe 27 aprilie. Doar în 23 mai 1986 au început pregătirile pentru a se distribui populaţiei iod în scopul prevenirii absorbției iodului radioactiv (prea târziu, cea mai mare cantitate din elementul radioactiv fusese deja eliberată în primele zece zile);
• Aproximativ 800.000 de oameni au fost implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl, până în anul 1989, sănătatea lor fiind afectată sever; s-ar părea că 300.000 dintre ei au fost expuşi unor doze de radiaţii de peste 0,5 Sv.;
• Aflat la 16 kilometri distanță de Cernobîl, statul Belarus a fost afectat de aproximativ 70% din materia radioactivă (conform estimărilor oamenilor de știință), o cincime din terenul agricol grav contaminat, sute de mii de locuitori nevoiți să își abandoneze casele si să se mute în alte zone, mii de oameni au fost secerați de boli fatale (leucemie, cancer tiroidian, afecțiuni cardiovasculare), pagubele materiale ar fi ajuns la peste 235 de miliarde de dolari;
• Multe milioane de oameni primeau, până mai ieri, recompense materiale. Conform unui studiu, Ucraina, Belarus, Rusia ar fi plătit (unii folosesc timpul prezent) despăgubiri semnificative milioanelor de oameni afectați, în diferite feluri, de dezastru; 5-7% din cheltuielile guvernamentale anuale ale Ucrainei ar fi fost dedicate victimelor accidentului de la Cernobil (este greu de crezut că victimele primesc respectul cuvenit în condițiile războiului actual), în Belarus ar fi fost vorba de 6,1%;
• Ploaia radioactivă cauzată de catastrofa de la Cernobîl a ajuns până în Irlanda. Explozia de la reactorul numărul 4 a creat un imens nor radioactiv, detectat peste tot în Europa. În urma estimărilor, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în atmosferă. Cea mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele cu densitate scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o măsură mai mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. Către final, direcţia vântului s-a schimbat, emisiile radioactive afectând mai ales ţările din sudul continentului: România, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Totuşi, suprafaţa cu cel mai mare grad de risc de iradiere includea nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului şi zona de vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus;
• Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai 1986, din cauza schimbării direcţiei vântului; în noaptea de 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii; cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare; totodată, radioactivitatea a crescut, peste limite admisibile, în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi, Tulcea…