Constantin (Costache) Negruzzi: „Cel ce scrie fără de chibzuință și cel ce citește fără să înțeleagă, pierd zadarnic o mare parte din viața lor”

Publicat de nicolaetomescu, 23 august 2018, 21:39

Omul politic (nu politicianul caracteristic vremurilor pe care le trăim) şi scriitorul român din perioada paşoptistă, născut în Trifeştii Vechi (astăzi, Hermeziu)/lângă Iaşi, a deprins primele buchii[1] în greceşte[2]…

Odată cu izbucnirea revoluţiei din 1821, a fugit[3] în Basarabia; la Chişinău, făcea cunoştinţă cu Puşkin (care îi insuflă gustul pentru literatură) şi cu un emigrant francez[4]; din această perioadă datează Zăbavele mele din Basarabia, primele încercări literare[5] ale lui Negruzzi…

După moartea tatălui său, a fost angajat copist la visterie, obișnuindu-se cu implicarea în viaţa politică[6]. Publică, deopotrivă, câteva traduceri de poezii[7] şi câteva nuvele. La îndemnul faptelor de cultură livrești[8], s-a aplecat asupra studiului istoriei, de aici rezultând Aprodul Purice[9]. Ales, în 1837, deputat de Iaşi în „Obşteasca obişnuită adunare”[10], dar și ca funcţionar superior sau în calitatea directorului de teatru (alături de Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri), și-a însușit idei liberalo-progresiste. În 1840, era ales primar al Iaşiului. Nu a luat parte la mişcarea revoluționară din 1848; s-a retras din afacerile statului; a reluat soiul de dependență față de autoritate, în funcția judecătorului, apoi ca membru în Divanul domnesc (1857), pentru a ajunge, sub domnia lui Al. I. Cuza, director al departamentului finanţelor, deputat, epitrop la „Sfântul Spiridon”…

Scrierile publicate în periodicele vremii[11] au fost adunate în volumul Păcatele tinerețelor (1857); volumul cuprinde poezii, proză, opere originale și traduceri orânduite în patru cicluri[12]. Costache Negruzzi a inițiat specii literare: primul model de literatură memorialistică (fragmentul Cum am învățat românește); nuvela romantică (Zoe, O alergare de cai); „anecdotul istoric Aprodul Purice”[13]; prin schița portretistică din Rețeta și Fiziologia provincialului (1840), trebuie considerat primul observator social (înaintea lui Vasile Alecsandri); fabulosul și proverbialul din poveștile lui Creangă au fost prefigurate în Scrisoarea XII (Păcală și Tândală, 1842); caracterul evocator din scrierile lui Mihail Sadoveanu era schițat, în mare, de Costache Negruzzi; teatrul – Cârlanii, Doi țărani și cinci cârlani, Muza de la Burdujeni (jucată pe scena Teatrului „Național” din Iași)… A fost preocupat și de chestiunile care priveau studiul limbii[14], în patru scrisori intitulate Critica; manifestând interes față de creația folclorică, a grupat proverbele pe teme[15]…

Primul scriitor modern din Moldova și întemeietorul nuvelei istorice[16], deschizătorul de drumuri în literatura română modernă, „un clasic al romantismului”[17], s-a stins din viaţă la 24 august 1868, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeştii Vechi…

[1] Cunoștințe elementare de scris și citit…

[2] Cu unul dintre dascălii greci – având renume în epocă; a învăţat româneşte de unul singur, dintr-o carte a lui Petru Maior, precum mărturiseşte în articolul intitulat „Cum am învăţat româneşte” (articol atractiv și pentru detaliile pe care le oferă asupra metodelor întrebuinţate de profesorii acelei vremi)…

[3] Împreună cu tatăl său…

[4] De la care ia lecţii de limba şi literatura franceză…

[5] În anii 1821, 1822…

[6] Așa procedau toţi fiii de boieri…

[7] Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel…

[8] Scrierile patrioţilor de peste munţi…

[9] Poate fi asemuit unui protest indirect la adresa domnului şi boierilor din timpul său…

[10] Instituită de Regulamentul Organic…

[11] („Albina românească”, „Curierul de ambe sexe”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia literară”, „Propășirea” ș.a.)

[12] Amintiri de junețe (cu două nuvele romantice, o povestire umoristică și un basm localizat – Toderică); Fragmente istorice; Neghină și pălămidă (poezii), Negru pe alb – Scrisori la un prieten (inaugura genul epistolar)…

[13] Apărut în 1873, anterior „Daciei literare”, fragment din proiectata epopee Ștefaniada…

[14] Pe temeiul cunoașterii limbii vorbite, a textelor vechi…

[15] Precum a făcut-o Anton Pann în Povestea vorbei…

[16] Prin Alexandru Lăpușneanul, Negruzzi a devenit un scriitor clasic; nuvela apăruse în 1840/revista „Dacia literară”, primul număr, cu titlul Scene istorice din cronicele Moldaviei, Alexandru Lăpușneanul/, confirmând dezideratul exprimat de Mihail Kogalniceanu în articolul-program („Introducția”)…

[17] Cf. Al. Piru…

Despre Constantin Negruzzi în http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html