(FOTO) Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iaşi, prima grădină botanică din țară

Publicat de nicolaetomescu, 10 august 2021, 09:25

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iaşi este cea mai veche din România[1]. A fost înfiinţată/10 august 1856, la Râpa Galbenă, de medicul şi naturalistul[2] care i-a oferit numele său (pe o proprietate cumpărată); trebuie să-i consemnăm existența până la moartea creatorului ei, în 1886, atunci când urmaşii lui Anastasie Fătu au vândut terenul…

În 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi a înfiinţat a doua grădină botanică, în apropierea celei vechi (de organizare s-a ocupat Dimitrie Brândză, majoritatea plantelor a fost donată de Anastasie Fătu; unele dintre plantele de atunci ne încântă și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală)…

În 1921, profesorul Alexandru Popovici înfiinţează altă grădină botanică, în spatele clădirii noii Universităţi, acolo unde erau construite şi mici sere, folosite în privința creşterii plantelor tropicale; s-a păstrat pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963, când s-a hotărât mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Ţopa (pentru a răspunde cerinţelor învăţământului)…

Actuala Grădină Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una dintre cele mai mari din Europa…

[1]„Încă din 1856 am pus fundamentele unei Grădini Botanice în oraşul Iaşi. Această instituţie, care la început a propăşit foarte încet, fiind redusă la propriile mele mijloace, mai târziu a prosperat mai bine, subvenţionată fiind de «Casa Statului» şi a «Comunei Iaşilor…»”; „Fondând această grădină mi-am propus a îmbunătăţi salubritatea oraşului Iaşi, a îndemna pe «giunimea» studioasă la învăţarea botanicei şi a procura iubitorilor de ştiinţe naturale ocaziunea de a contempla frumuseţile naturii în momentele lor de repaus» (Anastasie Fătu, 1870, în prefaţa lucrării „Enumeraţiunea specieloru cultivate în Grădina Botanică din Iaşi privind înfiinţarea şi scopurile acestei grădini”)…

[2]

• născut la 2 ianuarie 1816, satul Mușata, comuna Berezeni, Vaslui (a murit pe 3 martie 1886, în Iaşi)
• ca fiu de preot, a deprins primele învăţături la şcoli ecleziastice
• între 1834-1841, a studiat dreptul la Viena, fiind bursier al statului român; în 1842 – primea diploma de doctor în drept și filosofie; studiază medicina la Sorbona, obţinând doctoratul în 1847
• 1848-1852 / revenea în țară și devenea medic de cvartal
• a înființat „Institutul Gregorian” din Iași pentru practica și învățământul obstetricii și ginecologiei
• între 1852-1885 / profesor de obstetrică și ginecologie la „Institutul Gregorian”-Iași (ca director și șef de secție, a pus bazele asistenței materno-infantile din Moldova și a primei creșe pentru copii abandonați)
• în 1855, înființa o societate („Asociația pentru încurajarea Junimei Române la învățătură în străinătate”), având drept scop sprijinirea elevilor români care, terminându-și studiile în școlile naționale, „nu au mijloacele necesare de a-și continua pregătirea” la o facultate în străinătate, „pentru a-și face o carieră”; totodată, își înzestra societatea cu suma de 1.000 ducați (11.750 franci); donațiile consistente au oferit societății posibilitatea de a pune în practică ideea sa (izvorâtă din patriotism) / numeroși studenți reveneau în țară și ocupau, pe merit, funcții înalte în administrație
• 1856: a înființat, la Iași, prima Grădină Botanică din țară, cu 500 de specii, asumându-și toate costurile
• 1858 / deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei; a făcut parte din Adunarea Electivă a Moldovei, care l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza (5 ianuarie 1859)
• 1863-1885 / medic-șef la Spitalul „Sfântul Sipiridon” din Iași
• 1868: președinte al Adunării Deputaților
• 1869: a devenit senator
• 1871: membru titular al „Societății Academiei Române”
• 1872: președinte al „Societății de Medici și Naturaliști”-Iași (prima societate științifică românească)
• 1872-1876: vicepreședinte al „Societății Academiei Române” (discursul de recepţie, în 1872, cu titlul „Despre încercările pentru dezvoltarea ştiinţelor naturale din România”)
• 1873: profesor la catedra de botanică și fiziologie a Universității din Iași
• 1879: contribuie, de o manieră semnificativă, la organizarea Facultății de Medicină din Iași, recomandând primii ei profesori
• se numără printre membrii fondatori ai Academiei Române
• numit preşedinte al „Congresului medical român”, moare înaintea deschiderii acestuia
• Publicații
  • „Manual pentru învățătura moașelor” (1852)
  • „Manual pentru medicină practică populară” (1871)
  • „Elemente de botanică”, primul manual de botanică pentru învățământul superior (1877)
• Activitatea didactică, ştiinţifică şi politică a fost completată de implicarea gazetărească şi editorială (a publicat articole în „Gazeta de Moldavia”, „Foaia Societăţii de medici şi naturalişti” din Principatul Moldovei, „Mişcarea naţională”); autorul monografiei „Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apei minerale din Moldova” (1851), fiind un susţinător al dezvoltării balneologiei…

Foto (2012, 2016): ©Nicolae Tomescu