In Memoriam Dimitrie Vatamaniuc

Publicat de nicolaetomescu, 25 septembrie 2018, 08:40

Și-a legat numele de împlinirea ediției integrale de volume Opere – cu scrierile lui Mihai Eminescu[1].

Se născuse pe 25 septembrie 1920, la Suceviţa. A încetat din viața cunoscută nouă pe 4 iulie 2018…

Dimitrie Vatamaniuc a urmat şcoala primară în comuna natală, pentru ca apoi să studieze la Cernăuţi[2] şi la Rădăuţi; după ce a urmat cursurile Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, a absolvit, în 1947, Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj-Napoca[3].

Profesor de limba și literatura română la Liceul „Andrei Mureşanu” din Dej (județul Cluj)[4], cercetător la „Institutul de Istorie Literară şi Folclor”, lector la Universitatea din Bucureşti, a fost, din 1964, şef de secţie la „Centrul de Documentare şi Informare Știinţifică” al Academiei Române; din 1974, a lucrat – în calitate de cercetător – la „Institutul de Teorie şi Istorie Literară” al Academiei Române[5].

Reputatul eminescolog, membru de onoare al Academiei Române[6], s-a remarcat și în calitatea lui de apărător și promotor al culturii și civilizației românești din Nordul Bucovinei[7]…

A primit titlul Doctor Honoris Causa din partea Universităților „Lucian Blaga”-Sibiu și „Ştefan cel Mare”-Suceava; a fost, de asemenea, membru al „The International Academy Mihai Eminescu” (India, 1998) şi al Centrului Internaţional „Mihai Eminescu” (Chişinău, 2001)…

Activitatea literar-științifică cuprinde zeci de studii monografice[8]…

L-am cunoscut (anul 1996) în autocarul care ne purta pe traseul Iași – Chișinău – Cernăuți – (Transilvania)[9]– Budapesta – Viena… Dimitrie Vatamaniuc m-a învățat cum, pe unde şi prin ce împrejurări a ajuns Eminescu în capitala Austriei:

[1] A asigurat continuitatea ediţiei integrale a operei lui Mihai Eminescu, inițiată și coordonată de Perpessicius… Au apărut (între 1977-1993), sub îngrijire, volumele VII-XVI din integrala operei eminesciene (ediție care avea să fie desăvârșită în 1999); pe baza ei, Dimitrie Vatamaniuc a editat mai multe serii de „Opere” (Editura „Univers Enciclopedic” și Editura „Academiei Române”, 1999-2003; „Fundația Națională pentru Știință și Artă” – sub egida Academiei Române, 2015), precum și „Publicistica lui M. Eminescu. 1870-1877” (1977), „Eminescu. Manuscrisele” (1988), „Eminescu. Contribuţii documentare” (1993), „Eminescu şi Transilvania” (1993), „Publicistica lui Eminescu. 1877-1883, 1888-1889”  (1996); „Caietele lui Eminescu. Mitologie şi document” (1998), „Bucovina între Occident şi Orient” (2006), „Eminescu în ediţia academică integrală” (2010), „Eminescu în ediții integrale” (2013)…

Recomandate: http://www.ziaristionline.ro/2013/06/15/singuratatea-academicianului-dimitrie-vatamaniuc-un-interviu-tulburator-despre-viata-si-moartea-lui-eminescu-si-soarta-operei-sale-sub-comunisti-si-postmodernisti/ ; http://www.ziaristionline.ro/2018/07/13/patimirile-academicianului-dimitrie-vatamaniuc-25-septembrie-1920-sucevita-4-iulie-2018-bucuresti-eminescu-a-avut-o-conceptie-profund-crestina-in-toata-opera-sa-un-interviu-inedit-despre/

[2] Unde a absolvit „Şcoala Normală de Învăţători”…

[3] Teza sa de doctorat, pe care a susținut-o la Institutul „de Istorie Literară şi Folclor” al Academiei Române (în 1957), l-a avut în calitate de conducător ştiinţific pe George Călinescu…

[4] Redactor la „Almanahul literar” din Cluj…

[5] Activitatea culturală şi activitatea ştiinţifică facilitau recunoaşterea celui mai înalt for de consacrare, Academia Română alegându-l membru de onoare în 2011…

[6] Din 2011…

[7] Născut și crescut în Bucovina de Nord, Dimitrie Vatamaniuc s-a implicat în studierea, apărarea și promovarea valorilor culturale românești din această zonă locuită de români, rămasă în granițele țării/înstrăinată de sovietici și, apoi, de ucraineni. A fost director al „Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei” din Rădăuţi al Academiei Române, transformat (1992), în „Institutul Naţional Bucovina”; redactor-responsabil al revistei „Analele Bucovinei” şi coordonator al „Enciclopediei Bucovinei în studii şi monografii”; director al revistei „Septentrion”, publicaţie a „Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina”…

[8] Amintesc următoarele: „G. Coşbuc. O privire asupra operei” (1967); „Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut” (1968); „Ioan Slavici. Opera literară” (1970); „Ion Agârbiceanu” (1970); „Lucian Blaga. Biobibliografie” (1977), „Lucian Blaga. Contribuţii documentare” (1998), „Tudor Arghezi. Biobibliografie” (2 vol., 2005)…

[9] Astãzi, destui vorbitori de limbă românã (îndeosebi cei de peste Carpați), folosesc cuvintele Ardeal și Transilvania pentru a numi toate teritoriile  de peste munți. Deși pare comodă, utilizarea menționată este prea putin corectã. Din punct de vedere istoric, Ardeal înseamnã doar partea cuprinsă între Carpații Apuseni, cei Răsăriteni și cei de Miazăzi. În afara spațiului invocat, se aflã, pornind dinspre sud cãtre nord, Banatul, Crișana (numitã, în trecut, Partium) și Maramureșul, cărora se cuvine să le recunoaștem statutul și să le denumim de maniera firescului…