(INTERVIU) Lukas Aubin, Institut de Relations Internationales et Stratégiques: „dacă Donald Trump decide să nu mai sprijine Ucraina, Uniunea Europeană nu va mai putea susține Ucraina nici ea.”
Institutul Francez din România la Iași a găzduit, zilele acestea, la Palatul Braunstein, o serie de conferințe ale cercetătorului Lukas Aubin pe tema „Geopolitica Sportului”, în care autorul a explorat intersecția dintre sport și relațiile internaționale în contextul geopolitic actual. Aubin, doctor în studii slave, deține un dublu master franco-rus în geopolitica spațiului post-sovietic, obținut la Universitatea Rusă de Stat de Științe Umaniste din Moscova și la Institutul Francez de Geopolitică din Paris. Teza sa de doctorat, „Sportokratura în Rusia: guvernarea prin sport în era lui Vladimir Putin, 2000-2020”, a pus în evidență modul în care sportul a fost utilizat ca instrument de influență politică în Rusia. De asemenea, Lukas Aubin este director de cercetare la Institutul de Relații Internaționale și Strategice (IRIS) și autor al mai multor lucrări de specialitate, inclusiv „Géopolitique du sport” și „Géopolitique de la Russie”. Într-un interviu acordat colegului nostru, Lucian Bălănuță, cercetorul francez a discutat despre rolul sportului în contextul războiului ruso-ucrainean și a analizat situația actuală a conflictului de la granițele Uniunii Europene, oferind perspective asupra evoluțiilor din plan militar și diplomatic.
Publicat de Lucian Bălănuţă, 23 noiembrie 2024, 12:07
Lucian Bălănuță: Pentru început, vreau să vă întreb, având în vedere preocuparea dumneavoastră de cercetare legată de utilizarea sportului ca instrument de soft power, cum vedeți evoluțiile legate de dezvoltarea infrastructurii sportive de către Rusia în ultimii 10 ani, evenimentele internaționale pe care le-a organizat și găzduit, în ce măsură ar putea îmbunătăți poziția lor geopolitică în arena internațională în contextul actualelor tensiuni și a situației geopolitice?
Lukas Aubin: Este o întrebare foarte interesantă, pentru că de aproximativ un deceniu există, evident, există o mare problemă în zona geopolitică și sportivă cu Rusia. Între 2015 și 2020 am avut deja acel scandal legat de dopajul instrumentat la nivel de stat, iar apoi, din 24 februarie 2022, avem războiul dintre Ucraina și Rusia. Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a avut ideea de a exclude Rusia de la Olimpiade, dar și din alte mari evenimente sportive. Ca reacție, puterea rusă și Vladimir Putin au decis să încerce crearea unui alt sistem sportiv, un alt model sportiv. Am putea spune că este un microcosmos al sportului internațional. Au încercat să creeze trei evenimente internaționale: Jocurile Viitorului, Jocurile BRICS și Jocurile Prieteniei. Este interesant, pentru că au încercat să regândească un pachet de noi evenimente sportive din trecutul sovietic, înainte de Al Doilea Război Mondial. Sub Lenin și apoi Stalin, aveam în URSS așa-numita Spartakiada (n.r. întrecere sportivă de mase, care angajează mai multe sporturi), iar astăzi avem noile jocuri ale Rusiei. Din punct de vedere geopolitic, poate fi interesant, pentru că poate fi un simbol. Ideea pentru Vladimir Putin este de a arăta că poate crea propriul său model, poate folosi sportul fără CIO, fără FIFA, fără Cupa Mondială, fără Olimpiade, de exemplu. Dar adevărul este că astăzi este imposibil să concurezi cu Olimpiada și Cupa Mondială de Fotbal. Este pur și simplu imposibil, pentru că jumătate din omenire se uită la ele la televizor. Cine știe despre Jocurile Viitorului? Cine știe despre Jocurile BRICS? Cine știe despre Jocurile Prieteniei? Nu multe persoane, iar din perspectiva mea, ideea Rusiei este mai mult simbolică, dar pe termen mediu sau lung, ar dori să revină la sistemul sportiv tradițional. Ideea ar fi să se reintegreze în CIO în mod clasic, în FIFA, la fel. Așadar, suntem acum într-o asemenea postură, dar din perspectiva mea, nu va dura mult până când Rusia se va întoarce, desigur, pe măsură ce războiul se va încheia.
Lucian Bălănuță: Și Rusia, în misiunea sa de a replica aceste evenimente, competiții și instituții, crește, în principal, diviziunile existente între țări, între națiuni. Simțiți că, la un moment dat, sportul ar putea spori posibilitatea de reconciliere între două țări cum ar fi Rusia și Ucraina?
Lukas Aubin: Din perspectiva mea, avem două căi. Prima ar fi dezintegrarea sistemului sportiv așa cum îl știm astăzi. Asta înseamnă că am putea asista la o atomizare a sportului și am putea vedea, de exemplu, țările occidentale intrând în competiție între ele și țările non-occidentale, exclusiv între ele. Aceasta ar fi o posibilitate. De fapt, Vladimir Putin încearcă acum să facă ceva de genul acesta. Dar cealaltă variantă este că, dacă sportul poate fi folosit pentru a diviziunile între țări, ar putea crea, în schimb, și o legătură între cele două lumi. Din perspectiva mea, dacă anul viitor, în 2025, avem un acord de pace între Ucraina și Rusia sau un armistițiu între Ucraina și Rusia, organizațiile internaționale sportive ar putea fi primele care să reconecteze cele două țări. Am mai văzut asta în trecut și cred că am putea să o vedem și în viitor. Însă trebuie să înțelegem că ne aflăm într-o nouă eră mondială, o lume multipolară, iar CIO-ul, FIFA și organizațiile internaționale sportive în general s-au născut în țări occidentale, au sediul în Elveția și au, în general, un punct de vedere și o opinie occidentale. Întrebarea mea este dacă reușesc să intre în această nouă eră, de fapt, alături de țările non-occidentale, de țările occidentale, cu noi viziuni politice, cu totul? Pentru moment, nu avem răspunsul.
Lucian Bălănuță: Ați menționat anterior despre anul 2025 ca posibil an pentru începerea, să spunem, a unor negocieri de pace. Există un discurs politic actualizat și în Federația Rusă și în Ucraina, și desigur, în interiorul Uniunii Europene, iar acum în Statele Unite, având în vedere mandatul viitor al președintelui Donald Trump. Cum ar putea aceste canale diplomatice să funcționeze pentru a spera că, în cele din urmă, să existe un acord de pace între Ucraina și Rusia?
Lukas Aubin: E greu de spus acum. Din perspectiva mea, nu trebuie să supraestimăm sportul și importanța acestuia în geopolitică și în afacerile internaționale. Desigur, acesta este subiectul meu, dar nu vreau să-i ofer o importanță exagerată. În prezent, cred că nu există nimic mai bun decât o relație diplomatică clasică. Și cred că anul viitor, după ce Donald Trump va ajunge la Washington, va încerca, împreună cu Vladimir Putin și poate cu Uniunea Europeană și Volodymyr Zelenskyy, să găsească un acord de pace, ceea ce va fi foarte greu de realizat, deoarece Donald Trump a pregătit un plan de pace, dar acest plan nu se potrivește intereselor nici ale lui Volodymyr Zelenskyy, nici ale lui Vladimir Putin, astfel încât totul trebuie să fie reconstruit. De fapt, cred că acum este greu să facem previziuni în ceea ce privește viitorul acestui război. Poate în 2025 se va încheia, poate va începe un alt război. Trăim acum în vremuri dificile și nu vreau să încerc să prezic viitorul.
„…dacă Donald Trump decide să nu mai sprijine Ucraina, Uniunea Europeană nu va mai putea susține Ucraina nici ea.”
Lucian Bălănuță: Având în vedere acest moment critic al unui război aproape de granițele Uniunii Europene și având în vedere poziția Franței de a încuraja înarmarea și de a căuta o soluție de apărare care să nu depindă în principal de Statele Unite, cum vedeți aceste evoluții în termeni de apărare în cadrul Uniunii Europene?
Lukas Aubin: Nu sunt foarte optimist, deoarece suntem 27 în Europa și cele 27 de țări din Uniunea Europeană ar trebui să fie unite în acest context și să încerce să creeze o armată europeană pentru a face față noilor probleme din punct de vedere geopolitic în secolul XXI. Dar acum vedem că nu avem multe decizii importante în această direcție și că Uniunea Europeană încă este conectată cu Statele Unite, cu NATO. Și o mare problemă cu care ne confruntăm acum este, desigur, faptul că Donald Trump revine, iar politica sa este foarte diferită de politica lui Joe Biden, de exemplu. Așadar, nu văd o adaptare din partea Uniunii Europene la noile probleme geopolitice. Din perspectiva mea, ceea ce observ acum este că văd mai multe diviziuni în interiorul Uniunii Europene decât uniuni. Sigur că putem observa că Joe Biden, Emmanuel Macron, de exemplu, încearcă să continue să sprijine Ucraina. Dar în franceză, avem o vorbă „le chant du cygne” – „cântecul lebedei”. Și, în opinia mea, dacă Donald Trump decide să nu mai sprijine Ucraina, Uniunea Europeană nu va mai putea susține Ucraina nici ea.
Lucian Bălănuță: Vorbind despre realitatea de pe teren și despre urmările deciziei Statelor Unite de a permite Ucrainei să folosească rachete în interiorul teritoriului rus, în special în zona Kursk, și despre decizia Federației Ruse de a utiliza arme mult mai puternice pentru a ataca Ucraina. Vor schimba aceste evoluții ceva în ceea ce privește găsirea unei soluții pentru acest conflict?
Lukas Aubin: Din perspectiva mea, această decizie din partea lui Joe Biden vine prea târziu. Va fi foarte greu să vedem trupele ruse retrăgându-se din Donbas, în special. Așadar, din perspectiva mea, este, cum s-ar spune, „cântecul lebedei” și mi se pare greu de imaginar că Donald Trump va continua să permită acest lucru odată ce va ajunge la putere în două luni. Întrebarea acum este care este linia roșie pentru Rusia înainte de a folosi arme nucleare, de exemplu. Putem vedea că nu este acum, nu este cu această permisiune din partea lui Joe Biden, dar ne putem imagina că va exista o escaladare în următoarele două luni între Rusia și nu neapărat Ucraina, ci între Rusia și țările occidentale. De asemenea, trebuie să adăugăm un fapt important: acum avem trupe nord-coreene pe teren. Asta înseamnă că, dintr-o parte, avem trei țări împotriva Ucrainei și a țărilor occidentale. Așadar, observăm că suntem la începutul unori războaie mai mari decât ne-am gândit anterior, dar, așa cum am spus înainte, nu vreau să prezic viitorul, pentru că acum totul este instabil și este destul de greu de anticipat. Totul depinde de modul în care percepem situația, fie că o vedem pe jumătate plină sau pe jumătatea goală a paharului, dar în prezent, este mai mult concentrată pe jumătatea goală decât pe cea plină.
Lucian Bălănuță: Vorbind despre jumătatea goală a acestui pahar în această privință, la începutul războiului, țările occidentale, Statele Unite transmiteau un mesaj conform căruia vor susține Ucraina până la victorie. În prezent, după aproximativ trei ani de război, credeți că ar putea exista o tendință mai mare spre ideea de a negocia un acord care să însemne, în cele din urmă, unele concesii teritoriale?
Lukas Aubin: Da, cred că da, din punctul meu de vedere. Acum este foarte greu de imaginat că Ucraina va recâștiga Donbasul, este foarte greu de imaginat, având în vedere economia și armata rusă. Va dura ceva timp, de fapt. Dar nu cred că țările occidentale au timp și nu cred că nici nu își doresc acum, din punct de vedere politic. Așadar, din perspectiva mea, ideea ar trebui să fie negocierea teritoriilor pe care Putin le-a obținut în ultimii trei ani și, de asemenea, trebuie să ne imaginăm că fiecare metru pătrat câștigat acum de armata rusă este foarte greu de cedat, e dificil de imaginat că Vladimir Putin va renunța la el ulterior. Problema pentru Ucraina acum este să încerce să încheie acest război cât mai repede posibil, mai ales pentru că Trump revine și, de asemenea, pentru că, într-un fel, Vladimir Putin câștigă teritoriu, metru pătrat cu metru pătrat. Întrebarea-cheie în acest moment este: ce ar fi dispus Vladimir Putin să accepte în acest context? Va înceta el să avanseze? Nu sunt foarte sigur în legătură cu asta. Așa cum am spus anterior, el a angajat aproximativ 10.000 de soldați nord-coreeni acum câteva săptămâni. Economia sa este acum o economie de război și el încă vrea „să denazifice și să demilitarizeze” Ucraina. Așadar, în acest moment, cea mai mare necunoscută este ce își dorește exact Vladimir Putin în acest context și dacă va fi atras să negocieze.
Un interviu realizat de Lucian Bălănuță
ENGLISH AUDIO VERSION:
