La Mulți Ani, Mircea Vintilă !

Publicat de nicolaetomescu, 22 martie 2018, 22:51 / actualizat: 23 martie 2018, 12:32

Mircea Vintilă, ilustrul interpret de muzică folk, s-a născut, la Bucureşti, în ziua de 23 martie a anului 1949…

Cu o activitate discografică şi concertistică bogată, cântecele sale debordează de melodicitate şi atenţie acordată vorbelor. De la Lordul John la Dramă de cartier, fanii au savurat o listă întreagă de adevărate hituri. Pasionat din copilărie[1], Mircea Vintilă a urmat Şcoala de Muzică (clasa violă); a terminat „Liceul Lazăr”, apoi a absolvit Institutul de Construcţii în anul 1974. Debutase în viața artistică (1968), la Casa de Cultură a Studenților din București, în cadrul Cenaclului „Atlantida”/condus de Radu Anton Roman[2]. A cântat alături de alţi artişti prestigioşi (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu) la primul festival studenţesc folk (din 1971), la clubul „303” al Politehnicii bucureştene, apoi la clubul „Universitas”, la „Casa de Cultură a Studenţilor” şi în Cenaclul „Flacăra”[3] (a câştigat prin mesajul direct şi sincer, prin linii melodice sensibile, pline de frumusețe)[4].

La a doua ediţie a Festivalului „Primăvara baladelor” Mircea Vintilă a câştigat „Marele Premiu” cu piesa Lordul John. Cu Bade Ioane a obţinut premiul „Teletop” al Televiziunii Române, iar cântecul Făt Frumos era gratulat cu premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

A editat primul disc single, Pământul deocamdată – Mielul, în anul 1974. În 1975, lansase un alt disc single, Hanul lui Manuc – Bade Ioane. Urma primul LP de mare succes, în 1976, intitulat Crezul meu, o parte din piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea, în 1982 alt LP, Peripeţii noi, iar, în 1986, noul album intitulat Mircea Vintilă (titlul original, Se retrage la Vatra Luminoasă, nu a fost acceptat.) În perioada 1978-1984 au fost editate două compilaţii folk pe care apare, în total, cu patru piese.

Mircea Vintilă primea, în 1990, „Marele Premiu pentru întreaga Activitate” – în cadrul Festivalului Naţional de Muzică Folk „Om bun”. A urmat o serie de turnee în Austria, Franţa, Germania, Rusia, Slovacia. Susţinea spectacolul Faţă în faţă cu lumea la Teatrul „Bulandra”, alături de Florian Pittiş; în anul 1992, a editat albumul Nu trântiţi uşa; colabora, pentru prima dată, cu Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici (care s-au implicat în calitate de orchestratori). În 1992, Mircea Vintilă a fondat, împreună cu Mircea Baniciu, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici, grupul „Pasărea Colibri”[5], desfăşurînd o activitate discografică şi de turneu în ţară sau străinătate (S.U.A., Canada, Germania). Într-o perioadă, a colaborat, în concerte, cu chitaristul Jul Baldovin, cu care a fost, în luna decembrie 2013, în turneu la Bruxelles. Madama de pică (2000), Toţi într-o barcă (2000), Opere&operete (2005), Ediție de Colecție Jurnalul Național (2009), reprezintă albume semnate de Mircea Vintilă…

Joi, 27 Octombrie 2011, în „Bloc Producţie Radio Iaşi”, programasem Concert(ul) Mircea Vintilă (principalul invitat a susținut și câțiva tineri artiști):

sursa: Nicolae Tomescu Management

https://www.youtube.com/user/NTomescuManagement

În iulie 2017, a fost acompaniat de 400 de chitarişti, care au cântat[6] la unison „Vinovaţii fără vină”…

Regretele lui Mircea Vintilă? „Nu am reuşit să înregistrez două albume importante pentru mine, împreună cu Dorin Liviu Zaharia şi Nichita Stănescu”…

[1] A copilărit şi a crescut în Bucureşti, în zona Operei. Amintirile artistului din acea perioadă sunt legate de colegii de joacă, dar şi de artiştii care locuiau în zonă.
„A fost o zonă de artişti şi erau foarte mulţi copii. Nefiind maşini, toţi eram pe stradă, toată ziua ne jucam cu mingea de la o poartă la alta, pe latul străzii. Se numea ‘Rusa’. N-aveai voie să loveşti mingea decât de două ori, iar poarta era intrarea la curte. Erai şi portar, şi jucător. Tenis cu piciorul îmi plăcea mie, iar când era iarnă jucam şi hochei. Cu crose făcute de noi. Erau case de artişti celebri. Elena Zamora, spre exemplu, avea nişte cireşe aşa bune în curte! Scria pe copaci: ‘Cireşi otrăviţi’, dar nu ţinea asta la golani, tot dădeam atacul”, povesteşte Mircea Vintilă într-un interviu…

[2] „Nu aș vorbi despre o rețetă în succesul lui Mircea Vintilă. Mi-aș aduce doar aminte despre vremea în care s-au născut primele sale cântece, despre acel teribil, exuberant și zăpăcitor an 1968: eram contemporani, din plin, cu fenomenul hippy (puterea florilor) din San Francisco, cu revoluția  studențească franceză, cu primăvara de la Praga. Cântau Beatles, Hendrix, se năstea hard-ul, se fetișiza muzica psihedelică și under-ground. Îi divinizam pe Donovan, Dylan, Baez. Cuceream la București, printr-o neașteptată, spontană manifestație studențească, dreptul la vacanță de Crăciun (mai ține oare minte cineva ciudata, anarhica izbucnire din București?!). Mircea Vintilă e unul dintre produsele acelui timp, în care se cânta bine, sub un stindard. Se cânta chiar foarte bine! Mircea era unul dintre folk-iștii iubitori de ironie și gingășie, de discreție și profunzime, de joc și provocare. Versurile – proprii sau ale altora – erau o caricatură duioasă ori nostalgică, un regret șoptit, un oftat de-abia auzit după perfecțiunea mereu ratată, mereu accesibilă. A mai schimbat el orchestația, a mai adăugat ritmuri, percuție, dar a păstrat ce era de păstrat: muzica bună, textele delicate și subtile, jocul aparențelor. Marile sale sentimente și tristeți sunt și astăzi rostite cu discreție și autoironie. Mi-e drag oricând să-l ascult, îi admir inteligența cu care dă valoare și finețe unei muzici adresate, prin definiție, tuturor”.  (Radu Anton Roman)

[3] „Avem in Mircea Vintilă pe cel mai îndrăgit cântăreț al valului care a spulberat multe prejudecăți și tot atâtea false glorii. Dar Mircea Vintilă nu e doar unul dintre vârfurile valului care a spulberat, ci și prima – cea mai grabnic primită de public – soluție, prima regăsire a unei generații într-o voce și într-o chitară. Cu Mircea Vintilă începe un gen. Cu Mircea Vintilă începe un calendar. Cu Mircea Vintilă amurgește zodia farmecului și se iluminează zodia adâncimii. Cu Mircea Vintilă nopțile încep mai târziu iar diminețile încep mai devreme.
Există o marcă de cântec Mircea Vintilă. O marcă de valoare!” (Adrian Păunescu)

[4] „Cântecele folk de valoare aparţin culturii noastre muzicale şi sunt sigur că vor fi ascultate cu plăcere în acest mileniu. Cenaclul Flacăra mi-a oferit şansa să mă exprim liber într-o perioadă când acest vis era interzis”, îşi amintea Mircea Vintilă într-un interviu…

[5] „Pasărea Colibri a scos folkul din cenuşă transformându-l într-un adevărat spectacol. Sunt foarte multe amintiri frumoase şi impresionante, dar povestite şi nu trăite îşi pierd din farmec şi valoare(…) Poeţii mei preferaţi pe versurile cărora am compus cel mai inspirat sunt Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Gheorghe Azap(…) Privind în urmă, mă felicit pentru tenacitatea mea de a rămâne fidel acestui gen muzical”, susține artistul…

[6] Totul s-a petrecut în cuprinsul evenimentului „Sibiu Guitar Meeting 2017”/festivalul chitariştilor din România, desfăşurat (14-16 iulie 2017) în „Piaţa Mică” din localitatea transilvăneană, un eveniment care adunase peste 10.000 de iubitori de muzică şi aproape 400 de chitarişti (într-un concert colectiv)… „A fost cea mai emoţionantă şi mai impresionantă cântare la care am participat!” (Mircea Vintilă)

Noi, cei din Radio Iași, ne amintim de 27 Octombrie 2011…