„Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.” (Grigore VIERU)

Publicat de nicolaetomescu, 17 ianuarie 2021, 10:20 / actualizat: 14 ianuarie 2022, 9:38

Radio Iaşi este locul unde, prin intermediul câtorva oameni, se păstrează lucruri de preţ. Am adunat ceea ce este foarte iubit şi preţuit; patrimoniul spiritual al societăţii româneşti, al unor epoci. Cred şi acum că principalul scop al culturii noastre ar trebui să privească integrarea spirituală a întregii comunităţi româneşti din ţară şi din afara ei.

*

Născut la 14 februarie 1935, în fostul judeţ Hotin/din România, în prezent raionul Briceni, Republica Moldova, s-a întrupat, din voia Domnului, familiei de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 (şapte) clase din satul natal, în 1950, după care urmează „Şcoala medie” din Lipcani (pe care a absolvit-o în 1953). În anul 1957, debutase editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri („Alarma”) pentru copii, apreciată de critica literară. În 1958, a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea Filologie-Istorie. S-a angajat ca redactor…

La 8 iunie 1960 se căsătorea cu Raisa (născută Nacu), profesor de limbă română şi latină; a devenit redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între 1960–1963, a fost redactor la editura „Cartea Moldovenească”. Ca oaspete în „Căsuţa Poeziei” din Satul Cociulia, raionul Cantemir, scria celebra carte pentru preşcolari „Albinuţa”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea a fost apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică; devenea obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană; trei poeme din volum erau intitulate „Tudor Arghezi”, „Lucian Blaga”, „Brâncuşi”, iar alte două au fost închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973, Grigore Vieru trecea Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici; participa la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20” (Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Tatiana Nicolescu); vizita mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec, întorcându-se la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu, poetul face următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu îi adresa o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul i-a at curs; a vizitat Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, vizita, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. În 1988, i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

La sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, Grigore Vieru se găsea în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versuri) având un rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru rămâne unul dintre fondatorii „Frontului Popular”; se afla printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A participat la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care s-au votat limba română /ca limbă oficială/ şi trecerea la grafia latină.

În volumul de poezii pentru copii „Trei iezi”, ieşit de sub tipar în 1970, se găsea şi poezia „Curcubeul”, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, apărea şi „Abecedarul”, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli; de pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învaţă şi astăzi micii basarabeni în clasa I; în 1989, tot Vieru şi Vangheli au realizat varianta, în grafie latină, a „Abecedarul”-ui.

Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu desene animate „Maria Mirabela”, iar poezia lui Vieru, „Dragă Otee”, a fost pusă pe muzică/ interpretată de Iurie Sadovnic (ulterior, piesa a fost preluată de Zdob şi Zdub)…

În 1988, în ziarul „Literatura şi arta” din Chişinău, era publicat primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică / Autor – Grigore Vieru.

În iunie 1989, obţinând aprobarea autorităţilor sovietice de a publica săptămânalul „Literatura şi arta” în grafie latină, redactorii ziarului s-au pomenit cu realitatea potrivit căreia în toată Moldova Sovietică nu exista nicio maşină de scris cu litere latine, în afară de cea de la Academia de Ştiinţe din RSSM şi de una aparţinând profesorului Iulius Popa din Bălţi. În aceste condiţii, Grigore Vieru împreună cu redactorul-şef de la „Literatura şi arta”, Nicolae Dabija, mergeau la Bucureşti pentru a obţine o maşină de scris; autorităţile române au tărăgănat răspunsul, iar anticariatul din care puteau să cumpere o astfel de maşină a fost închis în acele zile („din motive tehnice”); Vieru şi Dabija au fost ajutaţi de preotul Vasile Ţepordei, care le aducea, la gară, o pungă în care se aflau cele 31 de semne metalice ale alfabetului latin, tăiate „din propria maşinărie”; la Chişinău, semnele latine au fost sudate la o maşină de scris în locul celor chirilice, astfel că „Literatura şi arta” devenise primul ziar din Basarabia care începe să fie editat, sistematic, în grafie latină.

În 1994, neo-comuniştii din Partidul Democrat Agrar, ajunşi la putere în Republica Moldova, renunţau la imnul de stat „Deşteaptă-te, române”; mai mult, le-au propus lui Grigore Vieru şi lui Eugen Doga să compună verusurile, respectiv, muzica pentru un nou imn (ambii au refuzat); Grigore Vieru scria în „Literatura şi arta”: „Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional Deşteaptă-te, române, cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice.”

În februarie 2008, Grigore Vieru exprima, cu blândețea-i recunoscută, o parte a nemulțumirilor sale: „Nu există o mai mare recompensă pentru un poet decât respectul şi dragostea pentru osteneala sa poetică. Iertaţi-mi, vă rog, nemodestia, dar eu nu m-am aflat niciodată în criză vizavi de aceste valori populare. Cărţile mele s-au tras întotdeauna şi se trag şi azi, în sărăcia materială în care ne zbatem, în mari tiraje. Şi întotdeauna au fost solicitate – şi cele pentru copii şi cele pentru maturi. Trăind numai din scris, am fost, din păcate, până mai ieri, destul de sărac, deşi am trudit în sudoarea frunţii şi am adus Statului destui bani. Nu mi-a fost ruşine de sărăcie. Să le fie ruşine celora care n-au ştiut sau n-au vrut să-mi răsplătească, material, munca celor 50 de ani de istovitoare trudă.”

***

Un accident rutier ne-a răpit poetul, în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, ora 01:30, pe traseul R-3Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca. Grigore Vieru a trecut la cele veşnice începând cu 18 ianuarie 2009, în „Spitalul de Urgenţă” din Chişinău, consecință a unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

A fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009, la Chişinău, în „cimitirul central” din strada „Armeană”; au venit să-ți ia rămas bun câteva zeci de mii de oameni, „diviziile lui Grigore Vieru” (așa cum le-a denumit Dan Dungaciu). Capitala celui de-al doilea stat românesc nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporţii / de la înmormântarea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga suflare ţinând un moment de reculegere. Epitaful pe care şi l-a ales: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău, o stradă din Iaşi poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de celebrarea zilei sale de naştere, a fost instalat bustul poetului în „Aleea Clasicilor”…

Nicolae Tomescu

Redactor Șef