(VIDEO) Biserica /monument istoric/ din Broşteni

Publicat de nicolaetomescu, 3 aprilie 2019, 10:12

În șirul acțiunilor planificate care urmăresc atingerea câtorva obiective, proiectul Moldova muzeelor / conceput sub forma unui produs multimedia, inclusiv (sau mai ales) a documentarelor VIDEO / – exprimă convingerea că oamenii caută lucruri anume, nu atât în cronologie, cât în actul de credinţă, în emoţia profundă, în lucruri adunate sau puncte în raport cu care marile personalități se asociază.

Noul exemplu priveşte Bisericuţa de lemn „Sfântul Nicolae” din Broşteni (judeţul Suceava), cunoscută și drept Biserica-muzeu „Ion Creangă”…

La mijlocul secolului al XVIII-lea, locuitorii din satul Broşteni au început să ridice o bisericuţă din lemn, cu sprijinul oamenilor din Lugneni şi Neagra (localităţi vecine). Călugărul Daniil de la Voroneţ aducea cei mai buni meşteri din Bucovina acelor vremuri; împreună cu fratele său, a realizat icoanele lăcaşului de cult, confecţionate din lemn de molid; totodată, a dăruit locul pentru biserică, livadă şi cimitir; a contribuit şi cu bani pentru o parte din cărţile bisericeşti…

Construită în perioada 1760-1765, Biserica din lemn a fost folosită de credincioşii din Broşteni mai bine de un veac, până în 1865, atunci când boierul Alecu Baloş a construit un lăcaş mult mai mare, din cărămidă şi piatră; acesta a avut existenţă precară (puţin peste 50 de ani), deoarece în Primul Război Mondial soldaţii austro-ungari au găsit de cuviință să dărâme. După terminarea războiului, locuitorii din Broşteni au continuat să meargă să se roage la vechea biserică din lemn; concomitent, era ridicată o alta, mai impunătoare (sfinţită în anul 1925).

În interiorul ei, în anul 1840, boierul Alecu Baloş a înfiinţat prima şcoală de pe Valea Bistriţei Aurii, şcoală unde au învăţat, iniţial, şase elevi sub îndrumarea primului dascăl, Niculai Nanu (până în anul 1850 – a murit un an mai târziu, fiind înmormântat în curtea bisericii); învăţau și aritmetică, geografie, istorie, cinci ani la rândul, după care primeau un fel de atestat în baza căruia se puteau hirotonisi.

În 1848, Ion Creangă a învățat, preț de un an, la şcoala din Broşteni: „Am să iau nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni, cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu, de la şcoala lui Baloş. Şi-ţi vedea voi ce-o scoate din băiet; că de ceilalţi băieţi ai mei, Vasile şi Gheorghe, am rămas tare mulţămit, cât au învăţat acolo… Zău, mare pomană şi-a mai făcut Alecu Baloş cu şcoala ceea a lui, cine vrea să înţeleagă; şi, Doamne, peste ce profesor înţelept şi iscusit a dat. Aşa vorbeşte de blând şi primeşte cu bunătate pe fiecare, de ţi-i mai mare dragul să te duci la el…” / „Amintiri din Copilărie”, cuvintele pe care Ion Creangă le atribuie bunicului său David Creangă din Pipirig /.

Pentru a nu se intra în „exerciţiul” de uitare postdecembristă, primăria din Broşteni trebuie să deţină ambiţia şi voinţa reuşitei unui proiect de protejare şi re-valorizare a monumentului istoric (în 1950, aici a fost înfiinţat un muzeu etnografic)…