Dan Berindei /3 noiembrie 1923-23 decembrie 2021/

Publicat de nicolaetomescu, 26 decembrie 2021, 08:01

Studiile primare le-a efectuat în particular şi la Şcoala „Clemenţa”, studiile liceale – la Liceul „Spiru Haret”, iar studiile universitare – la Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti (potrivit CV-ului postat pe site-ul www.acad.ro, precum şi Dicţionarului „Membrii Academiei Române”/Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003). În 1969 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „Oraşul Bucureşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti (1459-1862)”. A fost cercetător şi secretar ştiinţific la Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1946-1948), apoi asistent la Institutul de Istorie şi Filosofie al Academiei Române (1948-1952). După îndepărtarea sa, abuzivă, din cercetarea ştiinţifică (între anii 1952-1955), a fost rechemat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1955-mai 1990) din Bucureşti, unde devenea, succesiv, cercetător, cercetător principal (1956), secretar ştiinţific (1968-1970), vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific (1970-1975, 1978-martie 1989). A fost profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (din 1990), profesor la Politehnica din Bucureşti, unde a predat cursul de Istoria României în context universal (1991-1992, 1992-1993), precum şi profesor la Universitatea „Hyperion” (1992-2003) din Bucureşti.

Specialist în istoria modernă a României, rămâne autorul, singur sau în colaborare, a peste 50 de volume şi a peste 550 de articole şi studii apărute în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate.

Dintre lucrările sale: „Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821” (1962); „Din începuturile diplomaţiei româneşti moderne” (1965); „La réforme agraire de 1864 en Roumanie et son application” (1966, în colab.); „Reforma agrară din 1864” (1967); „Cucerirea independenţei României” (1967); „L’Union des Principautés Roumaines” (1967); „Mihail Kogălniceanu, Texte social-politice alese” (1967); „Bălcescu” (1969); „L’année révolutionnaire 1821 dans les Pays Roumains” (1973); „Revoluţia română de la 1848” (1969, 1974); „Independenţa României” (1976); „Epoca Unirii” (1979; o nouă ediţie 2000); „Bucureşti. Ghid turistic” (1979, în colaborare); „1848 în Ţările Române” (1984); „Pe urmele lui Nicolae Bălcescu” (1984); „Cultura naţională română modernă” (1986); „Călători români paşoptişti” (1989); „Revoluţia română de la 1821” (1991); „Societatea românească în vremea domniei lui Carol I. 1866-1876” (1991; o nouă ediţie 2001); „Diplomaţia românească modernă de la începuturi la proclamarea independenţei de stat (1821-1877)” (1995); „Românii şi Europa în epoca premodernă şi modernă” (1997); „Revoluţia română de la 1848-1849. Însemnătatea şi programele ei” (1998; şi în limba franceză, 1998); „Portrete istorice” (2001); „Les Roumains et la France au carrefour de leur modernité” (2002); primul tom al volumului al VII-lea din „Tratatul de Istorie a Românilor”, intitulat „Constituirea României moderne (1821-1878)” (coordonator şi autor, 2003); „Istoria Academiei Române, 1866-2006: 140 de ani de existenţă” (Editura Academiei, 2006). Anul 2010 a adus „În mijlocul cetăţii”, „Constituirea României moderne”, „Portrete istorice ale românilor” şi „Ioan Hudiţă – Jurnal politic. 1 martie 1942 – 31 ianuarie 1943”; la 8 februarie 2012 au fost lansate volumele „Jurnal Politic. – 7 martie – 2 august 1945 (Vol.XIV)” de Ioan Hudiţă (ediţie îngrijită de acad. Dan Berindei) şi „Politică externă şi diplomaţi la începuturile României moderne”, de acad. Dan Berindei. Totodată, istoricul Dan Berindei a publicat izvoare istorice privind istoria modernă a României: „Documente privitoare la Unirea Principatelor” (vol. I, II, IV, 1959, 1961, 1997); „Documente Hurmuzaki. Serie nouă. Rapoarte consulare austriece (1812-1823)” (1967); „Războiul pentru independenţă naţională 1877-1878. Documente militare” (1971, în colaborare); „Independenţa României. Documente” (II/1-2, 1977, în colaborare); „Documente privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza. I. 1859-1861” (1989, în colaborare). A colaborat la apariţia tratatului „Istoria României” (vol. IV, 1964), a „Bibliografiei analitice a periodicelor româneşti” (vol. II, 1970-1972), a „Enciclopediei istoriografiei româneşti” (1978), a „Dicţionarului diplomatic” (1979) ş.a. De asemenea, se numără printre autorii unor lucrări colective, între care: „Introduction a l’historiographie roumaine jusqu’en 1918” (1964); „Destrămarea monarhiei austro-ungare. 1900-1918” (1964); „Reprezentanţele diplomatice ale României” (două volume – 1967, 1971); „Diplomaţi iluştri” (1971, 1983, 1986); „Breve historia de Romania” (1982) ş.a., potrivit surselor amintite mai sus. S-a remarcat şi ca redactor-şef al publicaţiilor „Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, precum şi ca membru în colegiile de redacţie ale unor publicaţii de profil române şi străine: „Historia Urbana”, „Arhiva Genealogică”, „Cahiers ŤCharles Fourierť” din Besançon, „Revue d’Europe Centrale” din Strasbourg.

Membru corespondent, începând din 9 martie 1991, al înaltului for de ştiinţă şi cultură, s-a transformat în membru titular al Academiei Române la 10 noiembrie 1992. A fost preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române (din 1993), vicepreşedinte al Academiei Române (2006-2014), membru titular al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere (1994), membru titular străin al Academiei Polone de Ştiinţe şi Litere din Cracovia (1996), membru în Comisia internaţională a presei (din 1965), membru al Asociaţiei de istorie contemporană din Franţa (din 1971), al Societăţii de Istorie Modernă a Franţei (din 1972), al Confederaţiei Internaţionale de Genealogie şi Heraldică (din 1972), al Comisiei Internaţionale de Studii Slave (din 1975), al Centrului Italo-Român de Studii Istorice din Milano (din 1979), al Comisiei Internaţionale de Istoria Relaţiilor Internaţionale (din 1980), al Societăţii Austriece pentru Istoria Secolului al XVIII-lea (din 1984), al Asociaţiei Istoricilor Europeni (din 1985), al Societăţii de Istoria Revoluţiei de la 1848 şi a Revoluţiilor din Secolul XIX din Franţa (din 1985), al Societăţii Sud-Est Europene din Germania (din 1988), al Societăţii „P.J. Proudhon” din Besançon (din 1990), al Asociaţiei Istoricilor Francofoni din Paris (din 2000), membru de onoare al Societăţii de Genealogie şi Heraldică a Greciei (din 1981). De asemenea, era membru fondator al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, al Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (vicepreşedinte 1971-1981, preşedinte din 1981), al Fundaţiei Europene „Nicolae Titulescu„, al Fundaţiei Dunăre-Marea Neagră. A fost secretar al Comitetului Naţional al Istoricilor Români (1977-1993) şi preşedintele acestuia (din 1993).

A fost distins cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1977), cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler (2002), precum şi cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer (2016). Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova (2001), cetăţean de onoare al municipiului Roşiorii de Vede/începând din 2013, Şcoala gimnazială nr. 4 din localitatea menționată îi poartă numele – Şcoala gimnazială „Dan Berindei” Roşiorii de Vede/. La 6 februarie 2018, Academia Română a găzduit ceremonia de lansare a întregului poştal cu timbru marcă fixă dedicat academicianului Dan Berindei, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie; proiectul Romfilatelia intitulat „Oameni, fapte, valori” promovează personalităţi româneşti de excepţie, mari creatori şi păstrători ai spiritului naţional. Academicianul Dan Berindei a fost inclus în galeria „Oameni, fapte, valori” în semn de apreciere pentru „promovarea valorilor naţionale, a istoriei, culturii şi imaginii României în lume, cât şi pentru înalta sa ţinută morală”. La 1 noiembrie 2018, academicianul Dan Berindei fusese sărbătorit cu prilejul împlinirii vârstei de 95 de ani în cuprinsul unei sesiuni aniversare care a avut loc în Aula Academiei Române.