11 septembrie 2001
Publicat de nicolaetomescu, 10 septembrie 2020, 20:45
În 11 septembrie 2001 (ora locală 8:46, 15:46 ora României), la New York, zborul numărul 11 al companiei „American Airlines”, cu 92 de pasageri şi cinci terorişti la bord, a lovit turnul nordic al „World Trade Center”… După numai 17 minute, un al doilea avion, cu 65 de pasageri la bord, printre care şi cinci terorişti, a intrat în cel de-al doilea turn… Alt avion, cu 64 de pasageri şi cinci terorişti la bord, a căzut peste clădirea Pentagonului… În scurt timp, altă cursă aviatică, a cărei țintă finală se presupune că ar fi fost Capitoliul sau Casa Albă, s-a prăbușit în Pennsylvania, după ce pasagerii s-au luptat cu teroriștii… La New York, se năruia primul turn de la „World Trade Center”; nu peste mult timp, îl urma al doilea turn, învăluind Manhattan-ul într-un nor de praf şi de fum apocaliptic…
2.993 de oameni şi-au pierdut viaţa[1], inclusiv cei 19 terorişti…
„Departamentul de Pompieri” New York (FDNY) a intervenit cu 200 de unităţi (jumătate din department); s-au alăturat numeroşi pompieri aflaţi în timpul liber şi tehnicieni medicali ai serviciilor de urgenţă. Poliţia New York (NYPD) a trimis unităţile de urgenţă (ESU) şi alt personal de poliţie, şi-a pus în acţiunea unităţile aeriene. Ajunşi la faţa locului, pompierii, poliţiştii municipali şi poliţiştii „Autorităţii Portuare” nu şi-au coordonat eforturile şi au ajuns să efectueze căutări redundant ale civililor. Pe măsură ce condiţiile s-au deteriorat, unitatea aeriană a poliţiei a transmis informaţii comandanţilor poliţiei, care au dat ordine personalului din subordine să evacueze turnurile; majoritatea poliţiştilor a părăsit clădirile înainte de prăbuşirea lor. Din cauza posturilor de comandă separate şi a comunicaţiilor radio incompatibile între agenţii, comandanţii pompierilor nu au primit ordinele; după prăbuşirea primului turn, aceștia din urmă au dat avertismente de evacuare, dar, din cauza dificultăţilor tehnice la sistemele de retransmisie radio, mulţi pompieri nu au auzit. Dispecerii serviciului de urgenţă 9-1-1 au primit, la rându-le, informaţii care nu au fost transmise şi comandanţilor de la faţa locului…
Pentru prima dată în istorie, toate avioanele civile care nu efectuau zboruri de urgenţă din S.U.A. şi din mai multe țări, inclusiv Canada, au fost oprite imediat, ţinând în loc zeci de mii de pasageri din întreaga lume[2]…
Bin Laden ar fi fost liderul operaţiunii (nu mai vorbesc despre ajutorul financiar), implicat chiar în alegerea participanţilor la atacuri. Atentatele au fost consonante cu misiunea al-Qaeda, descrisă în fatwā din 1998[3] a lui Osama bin Laden, Ayman al-Zawahiri, Ahmed Refai Taha, Mir Hamzah, şi Fazlur Rahman.
Există, în continuare, versiuni conform cărora totul a fost o acțiune planificată a guvernului american, multe teorii fiind dezvoltate în acest sens. Unii cred că totul a fost un complot al administrației Bush destinat să justifice invadarea Afganistanului și Irakului[4]…
Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 au lovit în simbolurile economice[5] şi militare ale Americii. De atunci, Washingtonul şi-a revizuit strategia militară[6]…
Care este natura terorismului islamic, după 11 septembrie 2001? Care sunt legăturile cu Islamul sau cu „islamele”? Există „ortodoxism” în această religie sau o multitudine de curente[7]? „Coaliţie antiteroristă mondială”, „război al civilizaţiilor”, „nou fascism”, „oglindă inversată a mondializării”, „eveniment fondator” al secolului XXI… Când formulările dispun de un repertoriu atât de variat, devine util să ne întrebăm: care sunt elementele fundamentale? Despre ce se vorbeşte? Despre originea atentatelor, reacţia militară americană sau, mai apoi, despre necesitatea reacției de tip european, Islam, Islam politic, islamism terorist… Terorismul şi manifestarea sa elucubrantă în inima „imperiului” american a ocupat, câțiva ani, primul plan. Oameni politici, servicii de informaţii, mass-media încearcă şi astăzi să înţeleagă natura şi amploarea reţelelor AlQaida și Stat Islamic. Cercetătorii din apropierea cabinetelor diplomatice pun întrebări despre dimensiunea apocaliptică a islamismului terorist care „determină musulmanii să se schimbe odată cu prăbuşirea coloanelor templului”. Este reală ameninţarea pe care „noul sectarism” (având caracter milenar) o aduce tocmai prin extraordinara capacitate de a mobiliza mulţimile? Sau reprezintă doar o manifestare extremă a terorismului clasic, capabil de acţiuni nebuneşti, deoarece a grupat o minoritate incapabilă să pericliteze ordinea mondială? Care sunt legăturile, contradicţiile între Islam – ca sentiment, Islamul contemporan ca religie, Islamul politic şi cel apocaliptic? Violenţa este consubstanţială Islamului[8]?
[1] 246 în cele patru avioane (din care nu a supravieţuit nimeni), 2.603 în New York în clădiri şi la sol, 125 la Pentagon. Încă 24 de persoane rămân încă date dispărute. Toţi morţii din atacuri au fost civili, cu excepţia a 55 de militari care au murit la Pentagon. Peste 90 de ţări şi-au pierdut oameni în atacurile de la „World Trade Center”. În 2007, instituţia de medicină legală din New York a adăugat-o pe Felicia Dunn-Jones la lista victimelor atacurilor din 11 septembrie; Dunn-Jones a murit la cinci luni după 9/11 în urma unei boli de plămâni legată de expunerea la praf în timpul prăbuşirii „World Trade Center”… NIST a estimat că se aflau aproximativ 17.400 de civili în complexul „World Trade Center” în momentul atacurilor, iar statisticile autorităţii portuare din New York şi New Jersey arată că 14.154 de persoane erau de regulă în Turnurile Gemene înainte de 8:45 a.m. Marea majoritate a celor de sub zona de impact a fost evactuată în siguranţă, împreună cu 18 persoane aflate în zona de impact din turnul de sud. 1.366 de oameni aflaţi la etajele de impact sau deasupra acestora au murit în Turnul de Nord. Conform raportului comisiei, sute de oameni au murit pe loc în urma impactului, iar restul au rămas în clădire şi au murit după ce s-a prăbuşit turnul. 600 de oameni au murit imediat sau au fost prinşi sub dărâmăturile Turnului de Sud… Cel puţin 200 de oameni au murit după ce au sărit din turnurile în flăcări (cum arată şi fotografia „The Falling Man”), căzând pe străzi şi pe acoperişurile clădirilor din apropiere, la sute de metri dedesubt. Unii din cei care se aflau în fiecare turn deasupra punctului de impact s-au dus spre acoperiş în speranţa de a fi salvaţi cu elicopterul, dar uşile de acces pe acoperiş erau încuiate. Nu a existat niciun plan pentru salvarea cu elicopterul; la 11 septembrie 2001, fumul gros şi căldura intensă ar fi împiedicat orice elicopter să efectueze operaţiuni de salvare… În total, 411 lucrători ai serviciilor de urgenţă care au fost prezenţi la locul dezastrului au murit în timp ce încercau să salveze oameni şi să stingă incendii. New York City Fire Department (FDNY) a pierdut 341 pompieri şi 2 paramedici. Poliţia New York City a pierdut 23 de lucrători. Poliţia „Autorităţii Portuare” a pierdut 37 de oameni, şi au murit şi alţi 8 tehnicieni medicali şi paramedici de la unităţi de urgenţă private… „Cantor Fitzgerald L.P.”, o bancă de investiţii cu sediul în etajele 101–105 ale „World Trade Center” 1, a pierdut 658 de angajaţi, considerabil mai mulţi decât orice altă companie. „Marsh Inc.”, aflată imediat sub „Cantor Fitzgerald” la etajele 93–101 (locul de impact al zborului 11), a pierdut 295 angajaţi, iar „Aon Corporation” 175 de angajaţi. După New York, New Jersey a fost statul cel mai puternic lovit, oraşul Hoboken suferind cele mai multe morţi… La câteva săptămâni după atacuri, numărul estimat al morţilor era de peste 6.000. Municipalitatea a putut identifica rămăşiţele doar a aproximativ 1.600 dintre victimele de la „World Trade Center”. Medicii legişti au colectat „aproximativ 10.000 de fragmente neidentificate de os şi ţesut care nu au putut fi legate de niciuna din persoanele de pe lista morţilor”. În 2006, încă se mai găseau fragmente de oase în timpul pregătirilor pentru demolarea clădirii „Deutsche Bank”…
[2] Toate zborurile internaţionale din spaţiul american au fost oprite de „Administraţia Federală a Aviaţiei”, aproape 500 de zboruri fiind întoarse din drum sau direcţionate spre alte ţări. Canada a primit 226 dintre aceste zboruri şi a lansat Operaţiunea „Panglica Galbenă” pentru a trata numărul mare de avioane aflate la sol şi de pasageri opriţi din drum…
[3] Declaraţia începe cu un citat din Coran: „ucide păgânii oriunde-i vei găsi” şi extrapolează de aici pentru a conchide: este „de datoria fiecărui musulman” să „ucidă americanii pretutindeni”… Bin Laden a elaborat tema în „Scrisoare către America” (octombrie 2002): „sunteţi cea mai rea civilizaţie văzută vreodată în istoria lumii: sunteţi naţiunea care, în loc să conducă după Sharia lui Allah în Constituţia şi în Legile sale, a ales să-şi inventeze propriile legi după cum doreşte. Separaţi religia de politici, în contradicţie cu pura natură care afirmă Absoluta Autoritate a Domnului şi Creatorului vostru.”
[4] Cele mai multe teorii susțin că agenții americani, sau israelieni, „au amplasat explozibil” în turnurile „World Trade Center” și la Pentagon, „înainte ca acestea să fie lovite de avioanele comandoului islamist”. Alții refuză să creadă că Bush ar fi putut ordona moartea propriilor cetățeni, dar sunt de părere că „acesta nu a făcut nimic pentru a împiedica atentatele în timp ce știa despre pregătirea lor, în funcție de același scop, a declanșării războiului mult dorit”… Cartea L’effroyable imposture (Teribila impostură), a francezului Thierry Meyssan, reprezintă una dintre cele mai populare publicații despre atentate (s-a vândut în 200.000 de exemplare)… Cel mai popular documentar poartă numele „Loose Changer” (https://www.youtube.com/watch?v=iE9LTYHiknE), fiind vizionat, până de curând, de 125 de milioane de ori pe Google și de 30 de milioane de ori pe YouTube; filmul rezumă diferitele teorii care contestă teoria oficială a faptelor: -Turnurile gemene din New York nu s-ar fi putut prăbuși de la un singur impact cu un avion de linie; – Evoluția Wall Street înainte de atentate arată că unii brokeri fuseseră avertizați; – Peste Pentagon a căzut o rachetă a armatei americane, nu un avion; – Zborul 93 al United Airlines nu s-a prăbușit în Pennsylvania, ci a fost doborât în zbor… Un documentar incediar despre atentate rămâne 911 In Plane Site – The truth Behind 9-11 (Adevărul din spatetele 9-11), documentar care a fost șters, în mod misterios, dar a fost repostat… Câteva documentare și site-uri de specialitate au fost create pentru a explica alte „fapte”, cele mai populare fiind: „911truth.org: The 9/11 Truth Movement”; „9-11 Research: An Attempt to Uncover the Truth About September 11th, 2001 (WTC 7)”; „Architects and Engineers for 9/11 Truth!”; „Pilots for 9/11 Truth”; „Scholars for 9/11 Truth”; „Conspiracy Theories”…
[5] Nu numai în simboluri… Atentatele au avut un impact economic semnificativ asupra pieţelor americane şi din întreaga lume. Bursa de acţiuni New York (NYSE), Bursa Americană de Acţiuni (AMEX) şi NASDAQ nu s-au mai deschis la 11 septembrie 2001 şi au rămas închise până la 17 septembrie același an. Când s-au deschis bursele de acţiuni, indicele „Dow Jones” a scăzut cu 684 de puncte, sau 7,1%, până la 8921, o scădere record pentru o singură zi. Până la finele săptămânii, „DJIA” a căzut cu 1.369,7 puncte (14,3%), cea mai mare scădere a sa pe o perioadă de o săptămână din istorie la acea vreme, depăşită doar în 2008 în timpul crizei financiare mondiale (U.S. stocks lost $1.4 trillion in value for the week)… Economistul şi consultantul Randall Bell a fost angajat de statul şi de oraşul New York să evalueze pagubele economice de la World Trade Center; a scris în cartea sa, Strategy 360, „Daunele suferite de World Trade Center, estimate de Primăria New York City, erau uluitoare: Curăţarea şi stabilizarea zonei WTC – 9,0 miliarde de dolari; Repararea şi înlocuirea infrastructurii distruse – 9,0 miliarde de dolari; Reconstruirea World Trade Center în clădiri mai mici – 6,7 miliarde de dolari; Repararea şi restaurarea altor clădiri avariate – 5,3 miliarde de dolari; Pierderea chiriilor pe clădirile distruse – 1,75 miliarde de dolari.”… În New York City, s-au pierdut 430.000 de locuri de muncă şi 2,8 miliarde de dolari în cele trei luni de după atentatele de la 11 septembrie 2001… Atentatele au afectat micile afaceri din „Lower Manhattan” (în preajma „World Trade Center”), distrugând sau ducând la mutarea a 18.000 dintre acestea… Spaţiul aerian nord-american a fost închis timp de câteva zile după atacuri şi numărul de călătorii a scăzut după deschidere/o descreștere de aproximativ 20% a capacităţii de transport aerian, exacerbarea problemelor financiare din industria aeriană americană)…
[6] Politica externă americană a suferit schimbări dramatice… Ca rezultat direct, declararea războiului din Afganistan (2001); indirect, facilitarea declarării războiului americano-irakian din 2003. Atentatele au dat aripi planurilor militare cuprinse în „Doctrina atacului militar preventiv” (această strategie militară a condus la declanşarea războiului din Irak). Atentatele de la 11 septembrie 2001 au determinat administraţia Bush să relaxeze, semnificativ, nivelul de respectare de către SUA a Convenţiei de la Geneva, având ca rezultat autorizarea unor „tehnici de interogare avansate”, metode pe care administraţia Obama le-a interzis ulterior ca fiind un tip de tortură. În primii ani de după atentate, susţinerea internaţională a unui răspuns agresiv al S.U.A. a fost mare, dar, pe măsură ce au trecut anii şi administraţia Bush nu a adus rezultatele promise, respectiv prinderea lui Bin Laden și reducerea terorismului islamic extremist, susţinerea internaţională a politicilor americane a început să slăbească. În cele din urmă, mandatul lui Bush s-a încheiat cu un nivel de aprobare internaţională a politicilor sale externe de mai puţin de 20%. După ce alegerile din 2008 au arătat că americanii nu au mai dorit politici militare agresive drept reacţie la atentatele din 11 septembrie 2001, după ce a fost ales un guvern care s-a angajat să schimbe respectivele politici, suportul internaţional pentru Statele Unite ale Americii a început să cunoască o nouă creștere…
[7] Spre exemplu, ce însemană „Frontul Internaţional Islamic”, orientat împotriva evreilor şi creştinilor?
[8] Pare şocant să pun astfel întrebarea; ca şi cum violenţa ar fi început odată cu Islamismul…
Dacă vom „naviga” pe Internet, căutând cuvântul compus „anti-americanism”, vom obţine mii de texte pe această temă. Este vorba, în cea mai mare parte, nu de analize, de felurite deconstrucţii ale anti-americanismului, ci de teoretizări ale aversiunii faţă de americani. Sinistră ironie, am spune, pentru o naţiune care a inventat Internetul…
De altfel, folosirea tehnologiei americane împotriva Americii este una din temele recurente în textele celor care şi-au făcut din resentiment o „adevărată credinţă”. Explorarea surselor anti-americanismului, fie acestea politice, culturale, psihologice, sociale etc., se transformă în una din marile provocări la care analiştii se străduiesc să răspundă. Chiar dacă s-a scris foarte mult, profunzimea fenomenului nu este complet şi rafinat investigată.
Mai important, nu există antidoturi eficiente pentru contracararea expansiunii. Să ne oprim asupra unui singur aspect: afinitatea ideologică dintre anti-americanism şi conspiraţionism. În trecut, imaginarul comploturilor universale era dominat de figura evreului. Despre evreu s-a crezut că manipulează, din spatele scenei, oameni şi lucruri. Printr-un sincretism nebulos, s-a creat un Leviathan iudeo-american care „conduce lumea”. Conspiraţionismul este un monism: găseşte o singură cauză pentru toate lucrurile. Din acest motiv nu mai avem americani, ci „americanul”, nu există evrei, ci „evreul”. Nu se mai vorbeşte de S.U.A. şi despre Israel, în fapt, doi actori politici bine individualizaţi, despărţiţi uneori de dispute politice, ci doar despre o alianţă diabolică întărită pentru a domina lumea.
Confuzia între indivizi, jocul metonimic dintre individ şi stat, îi ajută pe radicali şi terorişti să dezvolte o ură nediferenţiată şi distrugătoare, orientată atât împotriva statului cât şi a indivizilor. Teoriile conspiraţiei sunt gnoze, de aceea sunt populare. Creează impresia unei cunoaşteri rapide, profunde şi definitive. Cel care demască un complot iudeo-american crede că a înţeles realitatea în profunzimea sa, că a descoperit principiul teist după care se întâmplă lucrurile. Alianţa americano-sionistă este făcută responsabilă pentru toate relele din lume şi, mai ales, pentru sărăcia lumii ne-occidentale. Conspiraţionismul este un populism nu doar pentru că simplitatea îl face accesibil mulţimii, ci şi pentru că apelează mai curând la emoţii, sentimente, decât la raţiune. Anti-americanismul se traduce într-un set de idei rudimentare recurente, mai mult, într-un evantai de aversiuni, complexe de inferioritate, frustrări.
Modalitatea în care este interpretată globalizarea de către mişcările radicale lucrează în folosul coagulării acestui scenariu conspiraţionist. Dacă lumea tinde către o singură scenă, înseamnă că – prin conformitate cu „reţeta orchestraţionistă” – există un singur „păpuşar-şef”. În context, calitatea Statelor Unite de singură superputere a prezentului dobândeşte implicaţii culturale extrem de periculoase.
Americanii nu au creat scenariul, dar s-au lăsat incluşi cu rol prescris şi imposibil de modificat. Anti-americanismul, ca ideologie, îndeplineşte funcţii vitale pentru anumite comunităţi sau grupuri. În destule momente, S.U.A., sub imperiul visului de a răsturna şi înlătura vechea logică, nu s-au gândit să-şi apropie problema, nici să o aprofundeze. Măcar unde are valoare principiul contradicţiei…
