18 septembrie, filă de calendar
Publicat de nicolaetomescu, 18 septembrie 2020, 09:10
Născut la Buzău, în ziua de 4 februarie 1809[1], după moartea timpurie a părinților[2] Vasile Cârlova a fost crescut de o soră a mamei[3]… Destinul i-a găsit drept tovarăș de învățătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învățat limba greacă[4] și limba franceză, a debutat, în 1827, cu o traducere[5], a scris „Păstorul întristat”[6], „Ruinurile Târgoviștei” (1828)[7], poezia „Rugăciune” (1828)[8], poezia „Înserarea”[9]… Odată ce va lua ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne, la 6 iulie 1830 a devenit al treizecișitreilea dintre voluntarii angajați[10]. În 1831, scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri care au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în „Curierul Românesc”). În ziua de 18 septembrie 1831, Vasile Cârlova a murit, la Craiova[11], în urma unei boli infecțioase…
„Mă văz lângă mormânt al slavei strămoşeşti
Şi simţ o tânguire de lucruri omeneşti;
Şi mi se pare încă c-auz un jalnic glas
Zicând aceste vorbe: Ce, vai! a mai rămas,
Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,
Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut.”
(fragment din „Ruinurile Târgoviștei”)
*
Grigore Tocilescu, unul din primii istorici care s-a ocupat de studiul civilizaţiilor de pe teritoriul fostei Dacii, s-a născut la 26 octombrie 1850[12]. După terminarea şcolii primare şi a gimnaziului (la Ploieşti), a studiat în Bucureşti[13]; studiile superioare le-a absolvit la Praga şi Viena. Doctor în filosofie şi licenţiat în drept, Tocilescu a revenit în ţară, în 1881, obţinînd postul de profesor de istorie antică şi de epigrafie la Universitatea din Bucureşti. Istoric, arheolog, epigrafist, folclorist, membru al Academiei Române, autor al „Marelui Dicţionar Geografic al României”, secretar general la Ministerul Învăţământului, senator (în mai multe rânduri) al Partidului Conservator, a lucrat ca director la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti (1881-1909)[14], rămânând în conștiința noastră drept iniţiatorul cercetărilor arheologice de la Adamclisi[15]. Prin pregătire temeinică, prin inteligenţă, perseverenţă, pasiune şi muncă fără preget, Tocilescu a adus, preț de aproape trei decenii, o contribuţie excepţională la dezvoltarea arheologiei româneşti. S-a stins din viaţă (18 septembrie 1909, București), răpus de o boală de inimă[16]…
*
1947: A fost inaugurat Teatrul Municipal din București, cu piesa Insula, de Mihail Sebastian…
*
„În legătură cu lipsa de instrucţiune. Singurul dezavantaj al celor care ştiu carte şi se exprimă corect gramatical este că ajung, fără să-şi dea seama, să nu mai ştie ce-i corect. Omul care ştie că nu se pune virgulă între subiect şi predicat, care ştie când se scrie «mi-au» cu cratimă şi când «miau» ca pisica, ajunge, poate, să spună, la un moment dat, «ei este mulţi». Exagerez(…) dar presiunea majorităţii agramate este mai mare decît rezistenţa.” Sunt cuvintele lui Romulus Vulpescu (5 aprilie 1933, Oradea-18 septembrie 2012, București)…
Francois Villon, Rabelais, Dante Alighieri, iată câțiva dintre marii scriitori tălmăciți în limba română. S-a încumetat să traducă, într-o formă exemplară, „Craii de Curte Veche” din română în franceză. A fost și un publicist remarcabil, a lucrat ca editor dar a cochetat, deopotrivă, cu lumea teatrului[17]. În democrația aparențelor a dus o viață la limita sărăciei, dar nu s-a plâns celorlalți. Într-o zi de septembrie, așa cum încântă și versurile scrise de el, Romulus Vulpescu nu s-a putut impotrivi destinului; a părăsit, discret, lumea cunoscută (nu prea ai timp să-ți iei la revedere de la cei care te iubesc). Ne-a dăruit 9 volume de poezie și proză[18]: textele sale au fost preluate, în cântec, de Tatiana Stepa, Margareta Paslaru, Tudor Gheorghe…
*
Principesa Ana de Bourbon-Parma[19], cu reperele existenței lumești între 18 septembrie 1923, Paris/Franța-1 august 2016, Morges/Elveția, a fost[20] soția regelui Mihai I al României[21]. Principesa Ana, cetățean francez naturalizat, a participat la cel de-al Doilea Război Mondial. În cercurile monarhiste și în cadrul familiei regale a României, Ana de Bourbon-Parma era cunoscută sub titlul/apelativul Regina Ana (cu calificativul Majestatea Sa). A fost înmormântată la Curtea de Argeș, în ziua de 13 august 2016[22]…
[1] Ca fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. După mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni-Dolj…
[2] 1816…
[3] La Craiova, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu…
[4] După încercări de versificare în limba greacă, scrie poezii în limba română – la stăruința lui Ion Voinescu II…
[5] După Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaire avându-l ca autor pe Voltaire…
[6] Poezie publicată la 8 mai 1830 în „Curierul Românesc”, condus de I. Heliade Rădulescu. La 8 mai 1850, poezia a fost pusă pe muzică de Anton Pann…
[7] Tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”… La 30 mai 1830, revista ieșeană „Albina Românească” a reprodus poezia „Ruinurile Târgoviștei”…
[8] Publicată postum (1839) de Heliade…
[9] Publicată în „Curierul Românesc”, la 29 iunie 1830…
[10] Cu gradul de sublocotenent…
[11] A fost îngropat în curtea Bisericii „Madona Dudu”…
[12] În localitatea Fefelei, judeţul Prahova…
[13] În cadrul Liceului „Sfântul Sava”…
[14] Patrimoniul muzeului şi-a mărit spaţiul expoziţional cu încă două săli, una pentru secţia ecleziastică şi cealaltă pentru monumentele antice provenite din Dobrogea…
[15] Cercetări sistematice, între anii 1882-1890… În colaborare cu Otto Benndorf şi Georg Nieman au pus bazele lucrării „Monumentul de la Adamklissi Tropaeum Traiani”, editată la Viena (1895). De altfel, toate studiile ştiinţifice care s-au întreprins în jurul monumentului de la Adamclisi se întemeiază pe lucrările lui Grigore Tocilescu. Într-o conferinţă desfăşurată la „Ateneu”, în anul 1890, savantul declarase: „monumentul de la Adamclisi aparţine lui Traian şi numai lui!”…
[16] Avea 59 ani…
[17] Fiind, pentru o perioadă scurtă, director al „Teatrului Mic” din București…
[18] Cele mai importante lucrări ale lui Romulus Vulpescu: „Proză – Exerciții de stil”, „Procesul Caragiale-Caion”, „Hancu – ba!”…
[19] Prenume complet: Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite…
[20] Fiica prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margaret a Danemarcei, strănepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei (pe linie maternă) și Miguel I al Portugaliei (pe linie paternă), nepoata de soră a împărătesei Zita de Bourbon-Parma…
[21] L-a cunoscut pe Regele Mihai al României la nunta principesei Elisabeta a Marii Britanii, în noiembrie 1947, cei doi logodindu-se înainte de întoarcerea regelui în România. Guvernul Groza nu și-a dat agrementul pentru căsătorie; mai mult, l-a forțat pe Regele Mihai să abdice (la 30 decembrie 1947); cuplul s-a căsătorit în cursul anului următor, în ciuda opreliștilor de natură religioasă…
[22] În memoria ei, guvernul României a decretat ziua de sâmbătă, 13 august, zi de doliu național; 13 august 2016 a fost decretată și în Republica Moldova, de fostul președinte Nicolae Timofti, zi de doliu național. La funerali au participat reprezentanți ai guvernului României (fostul prim-ministru Dacian Cioloș), reprezentanți ai bisericii romano-catolice și ai bisericii ortodoxe române, membri ai corpului diplomatic și reprezentanți ai familiilor Imperiale ale Rusiei, Austriei și Germaniei, ai familiilor regale ale Olandei, Belgiei, de Luxemburg, de Baden, de Württemberg și de Bourbon-Parma, precum și ai familiilor Princiare de Ligne, de Hohenberg și de Schaumburg-Lippe…
