4 martie 1977… Consemnare: Nicolae Tomescu

Publicat de nicolaetomescu, 3 martie 2020, 18:50

4 martie 1977:

• Cutremur de pământ în România (ora 21:22:22)

• Mii de victime (11.300 de răniți, 1.570 de morți/1.578 conform altor surse) şi însemnate pagube materiale (s-au prăbușit aproximativ 35.000 de locuințe)

• Unul dintre cele mai puternice seisme înregistrate, în secolul al XX-lea, în Europa

• Cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, cu o durată de 56 de secunde/55 conform altor surse, cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 97 km, a fost resimţit pe întreg teritoriul ţării

***

Cutremurul din 1977 s-a produs în ziua de 4 martie, la ora 21:22, cu efecte devastatoare asupra ţării. Epicentrul a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din România, la o adâncime de circa 100 de km. A avut o magnitudine de 7,2 grade pe Scara Richter. În aproximativ 55 de secunde, 1.578 de oameni au trecut la cele veşnice, din care 1.424 numai în Bucureşti; 11.300 de oameni au fost răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit; concentrarea majorităţii pagubelor materiale priveşte Bucureştiul, unde s-au prăbuşit peste 33 de clădiri şi blocuri mari.

În seara de 4 martie 1977, Nicolae Ceauşescu, împreună cu Elena Ceauşescu, participau la banchetul oficial oferit de preşedintele Nigeriei. Potrivit unor surse, după toastul şefului statului african, un secretar al ambasadei noastre a intrat în sală şi l-a informat pe Ceauşescu despre situaţia din România; răspunzând calm (la cuvântare), dictatorul s-a aşezat, anunţându-şi gazda, în particular, de dezastrul survenit; banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu… Ştirile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbindu-se despre un cutremur de gradul 10, despre distrugerea totală a Bucureştiului. Pana de curent din capitala României a făcut imposibilă orice comunicaţie; confuzia autorităţilor locale s-a tradus prin lipsa de măsuri concrete. După restabilirea legăturii, Ceauşescu a cerut un raport sumar al situaţiei, a dat primele ordine de acţiune, a formulat un apel către populaţie, a instituit, prin decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României. În toiul nopţii de 4-5 martie 1977, o aeronavă a readus, pe teritoriu românesc, delegaţia dictatorului. Nicolae Ceauşescu, însoţit, uneori, de soţia sa, a făcut vizite în Bucureşti pentru a evalua pagubele şi pentru a calma populaţia; a dat ordine ferme să fie continuată salvarea victimelor, chiar peste termenul considerat ca limită de supravieţuire; primind ajutoare de la „Crucea Roşie” (îndeosebi câini, dresaţi special pentru astfel de cazuri), cascadorii şi pompierii au făcut eforturi supraomeneşti pentru a salva cât mai multe vieţi. Cu toată reacţia palidă a autorităţilor (în primele ore), solidaritatea a oferit un impuls la îndepărtarea dărâmăturilor şi în privinţa salvării victimelor. Scurt timp după aşa-numitul apel prezidenţial, s-a trecut la „sporirea producţiei de alimente primare”, pentru a asigura necesarul populaţiei, la restabilirea reţelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, energie electrică). Mulţi oameni au lucrat, ore în şir, fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi; au fost trimise ajutoare, din toată ţara, către zonele afectate.

Printre victimele cutremurului s-au numărat personalităţi precum Toma Caragiu, A.E. Baconski, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiţa, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea…

Desigur, cutremurul a afectat monumente de arhitectură. Din nefericire, regimul Ceauşescu a folosit „pretextul cutremurului” pentru a demola o serie de clădiri „incomode”, dintr-un motiv sau altul. Fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect „Grigore Cerchez”), aflat pe strada Sevastopol, a căzut victimă acţiunii criminale care s-a extins asupra colecţiilor şi colecţionarilor. Sub pretextul „punerii la adăpost”, colecţiile particulare şi casele memoriale au fost văduvite de lucrări aflate în patrimoniul lor, izvorând ideea care s-a desăvârşit, mai târziu, a Muzeului „Colecţiilor” – cazul casei memoriale Muzeul „Gheorghe Tatarescu”, din care au fost însuşite, „în siguranţă”, opere remarcabile; după multe presiuni făcute de Georgeta Wertheimer, lucrările s-au reîntors în casa memorială…

***

Alex Aciobăniței a adunat, în propria lui colecție, mai multe fotografii care vorbesc despre consecințele seismului (cum s-a manifestat cutremurul în orașul  Iași)