4 septembrie… O cronologie a valorilor

Publicat de nicolaetomescu, 4 septembrie 2018, 00:00

• 4 septembrie 1881: S-a născut poetul George Bacovia.

Prin tată, Bacovia s-ar fi tras dintr-o veche familie boierească (Mustea), atestată pe vremea lui Ştefan cel Mare. A urmat primele patru clase gimnaziale la Şcoala Domnească din oraşul natal; începând din 1894, era înscris la Gimnaziul „Principele Ferdinand”. Încheia studiile liceale în 1903, după ce trecuse prin Liceul Militar din Iaşi şi prin cel din Bacău (printre profesori: G. Ibrăileanu, Dimitrie Nanu şi D.D. Pătrăşcanu). S-a remarcat la desen şi muzică. În octombrie 1903, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi, după multe amânări, exmatriculări, reprimiri, a reuşit să obţină diploma de licenţă la Iaşi/noiembrie 1911, în aceeaşi lună fiind admis în Colegiul de avocaţi din judeţul Bacău (fără să exercite profesia). În 1912, a fost suplinitor în şcoli din Bacău, apoi, în februarie 1913, a devenit copist la Prefectura din Bacău, şi, după puţin timp, ajutor de contabil; în iunie 1914 a fost internat la Sanatoriul de boli nervoase al doctorului Mărgăritescu din Bucureşti. În decembrie, acelaşi an, a primit vizita lui Al. Macedonski la Bacău. Viaţa lui Bacovia se împarte, în continuare, între slujbe efemere, perioade de internare în diverse clinici de boli nervoase, lungi convalescenţe şi, bineînţeles, literatură. În iunie 1928 s-a căsătorit cu Agatha Grigorescu, profesor şi poet. În noiembrie 1931 s-a născut unicul fiu al poetului, Gabriel. În 1933, familia Bacovia s-a mutat la Bucureşti, iar în 1934, Bacovia a primit, alături de Tudor Arghezi, Premiul Naţional de Poezie. A debutat la 20 martie 1899, în „Literatorul” cu poezia Şi toate, sub pseudonimul V. George; în decembrie 1903 a publicat în „Viaţa nouă” Amurg, Lacustră şi Nevroză, iar mai târziu în acelaşi an, în „Arta” (Iaşi), au apărut poemele Toamnă şi Melancolie, semnate cu G. Bacovia. Numele de Bacovia l-a luat, după cum mărturiseşte într-o convorbire cu Vasile Netea, din dicţionarul lui Haşdeu; tot poetul mai indică o sursă: Baco e o prescurtare de la Bacchus, la care adaugă latinescul via („cale”), aşadar: Bacovia înseamnă „calea lui Bacchus”. În mai 1915, Bacovia a editat, la Bacău, împreună cu Ion Iordăchescu şi Şmil Kraus, „Orizonturi noi”, publicaţie modernistă în care foloseşte şi pseudonimele Vag, Geo Vag. Sub îngrijirea lui Ion Pillat a apărut volumul Plumb.

Toate scrierile lui Bacovia (inclusiv articolele, însemnările subiective, prozele lirice, interviurile) au fost tipărite, într-o ediţie integrală, însoţită de desenele făcute de poet, în seria „Opere fundamentale”(2001), sub îngrijirea lui Mircea Coloşenco…

© Nicolae Tomescu

*

• 4 septembrie 2002: A murit actorul Cornel Vulpe (n. 1930).

Ultimul dintre spectacolele la care a participat a fost Pălăria după Eugene Labiche, în regia lui Horaţiu Mălăele. Cunoscutul actor a fost o sursă de bucurie atât pentru publicul larg, care l-a putut urmări în mai multe pelicule româneşti, cât şi pentru copii, de dragul cărora a acceptat colaborarea cu Radiodifuziunea Română şi cu Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti. La vârsta de 72 de ani a suferit un atac cerebral; actorul nu şi-a mai înfruntat destinul în ziua de 4 septembrie a anului 2002, lăsând în urma lui multă tristeţe.

*

• 4 septembrie 1824: S-a născut Anton Bruckner, compozitor şi organist austriac (m. 1896).

Anton Bruckner a început studiile muzicale în apropiere de oraşul natal, devenind maestru de cor şi organist. În anul 1856, s-a stabilit la Linz, unde a ocupat postul de organist al bisericii. Opera Tristan şi Isolda (1865) a lui Wagner l-a impresionat atât de tare, încât a devenit unul dintre cei mai extuziaşti wagnerieni din Europa. După acest moment a început să compună 3 mise şi Simfonia nr. 1. În anul 1868, cu ajutorul dirijorului Curţii de la Viena, a fost detaşat la Catedra de orgă şi teorie a Conservatorului din Viena, unde, trei ani mai târziu, a devenit profesor. Călătorind la Paris şi Viena ca organist, şi-a prezentat lucrările conducerii Filarmonicii din Viena (i-au fost respinse, „calificându-se” Simfonia nr. 1 drept sălbatică, Simfonia nr. 2 – fără sens, iar Simfonia nr. 3 – greu de interpretat). Singura care a primit o apreciere favorabilă a fost Simfonia nr. 4. Simfonia a V-a a trebuit să aştepte 19 ani până să fie prezentată publicului, iar Simfonia nr. 6 nu a fost interpretată în timpul vieţii autorului. S-a bucurat de un real succes, abia cu Simfonia nr. 7. După prezentarea acestei lucrări, creaţiile sale încep să fie promovate în Germania. Spre sfârşitul vieţii, calitatea muzicii sale a fost recunoscută, Bruckner primind numeroase onoruri de la guvernul austriac. Cu toate acestea, i s-a cerut să rescrie Simfonia nr. 8. Bruckner a mai compus şi cea de-a 9 simfonie, dar, din păcate, aceasta a rămas neterminată.

Muzica lui Bruckner, cu arcuirea ei gotică, rămâne o muzică de catedrală, o muzică a credinţei. Esenţa muzicii lui Bruckner a constat în prelucrarea lentă, inexorabilă, solemnă, a armoniilor sale. Compozitor şi organist, Anton Bruckner simbolizează renaşterea muzicii culte…