4th of July is Indepedence Day

Publicat de nicolaetomescu, 4 iulie 2019, 01:45 / actualizat: 5 iulie 2019, 11:46

4 iulie 1776: „Considerăm aceste adevăruri evidente prin ele însele, că toţi oamenii sunt creaţi egali, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii”. (Congres, Declaraţia de Independenţă)

56 de americani au semnat Declaraţia de Independenţă. Cei mai mulţi dintre ei reprezentau pătura bogată a societăţii. O treime deţinea sclavi. Dar, unii dintre semnatari au acceptat sacrificii impresionante[1] pentru ca americanii să-şi câştige independenţa față de Coroana Britanică.

Semnăturile a 56 de delegaţi din cele 13 state americane apar pe documentul care este acum expus în sediul Arhivelor Naţionale ale S.U.A., la Washington.  Istoricii sunt de acord că documentul semnat pe 4 iulie 1776, în Congres, nu este originalul, ci varianta păstrată şi expusă, care a fost semnată pe parcursul lunii august 1776, după ce textul Declaraţiei suferise unele modificări.

„The New York Times” a realizat o trecere în revistă a vieţilor trăite de 12 dintre cei 56 de semnatari ai Declaraţiei de Independenţă:

1. Lyman Hall, din Georgia… Originar din Connecticut şi absolvent al Universităţii Yale, Hall a fost preot şi doctor. A plecat în Carolina de Sud, apoi în Georgia. După căderea oraşului Savannah, în 1778, domeniul său, aflat în comitatul Liberty de pe coastă, a fost distrus. S-a mutat, în nord, alături de familie; s-au întors în 1782. A fost guvernator al Georgiei o perioadă scurtă, apoi a revenit la medicină.

2. Richard Stockton, din New Jersey… Spre finalul anului 1776, Stockton se grăbea să ajungă acasă, după ce participase la o operaţiune a Armatei Coloniale în New York. Aflase că soldaţii britanici invadaseră New Jersey. A fost capturat de tunicile roşii şi închis în condiţii grele. Eliberat în 1777, cu sănătatea şubredă, şi-a găsit căminul din Princeton jefuit şi parţial distrus de foc. A murit în 1781, cu doar câteva luni înainte de capitularea britanicilor.

3. Thomas Heyward Jr., din Carolina de Sud… Heyward a fost rănit (1779) în timp ce ajuta la respingerea ofensivei britanice asupra Insulei Port Royal, care se afla în apropierea casei sale. A fost capturat (1780), în timpul atacului asupra oraşului Charleston. Următorul an, britanicii i-au prădat casa. În timp ce era închis la Saint Augustine, în Florida, i-a murit soţia. La sfârşitul războiului, aproape că a fost ucis după ce căzuse peste bordul vasului cu care era transportat la o altă închisoare, alături de alţi deţinuţi.

4. Philip Livingston, din New York… După bătălia de la Long Island, de pe 27 august 1776, George Washington şi ofiţerii săi s-au reunit în casa lui Livingston din Brooklyn Heights, iar acolo au decis să se retragă. Britanicii i-au confiscat cealaltă casă, din oraş, pe care au folosit-o drept baracă pentru soldaţi, iar casa din Brooklyn a fost capturată şi transformată de tunicile roşii în spital. Livingston a murit în 1778.

5. Carter Braxton, din Vancouver.. Descendent al unei familii foarte înstărite, Braxton a împrumutat bani şi a finanţat transporturile navale şi pirateria folosită pentru a ajuta Revoluţia. În timpul războiului, armata britanică i-a distrus majoritatea vaselor şi i-a devastat mai multe dintre plantaţii. Afundat în datorii, a fost forţat să-şi părăsească domeniul pe care-l mai deţinea la Chericoke, în 1786, şi s-a mutat într-o casă modestă în Richmont.

6. Eduard Rutledge, din Carolina de Sud… Rutledge a fost cel mai tânăr dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă. Avea 26 de ani şi, precum Heyward, a participat la respingerea ofensivei britanice de la Port Royal Island; a fost capturat în timpul atacului de la Charleston, ţinut prizonier la Saint Augustine, până în 1781, eliberat cu câteva luni înainte de lupta de la Yorktown.

7. George Walton, din Georgia… Rămas orfan şi crescut de un unchi, Walton a studiat Dreptul şi s-a implicat în politică din tinereţe. A devenit colonel al forţelor miliţiei din Georgia, rănit şi capturat în timpul asediului asupra oraşului Savannah, la sfârşitul anului 1778. A fost închis până în septembrie 1779, când a fost eliberat la schimb pentru un căpitan britanic.

8. Arthur Middleton, din Carolina de Sud… Middleton s-a născut în una dintre cele mai bogate familii din Carolina de Sud. Tatăl său deţinea  terenuri cu suprafaţa de peste 200.000 de metri pătraţi şi aproximativ 800 de sclavi. În timpul asedierii oraşului Charleston, a fost capturat alături de Rutledge şi Heyward. Închis la Saint Augustine, până în iulie 1781, s-a dedicat reconstruirii domeniului familiei sale, care fusese distrus de armata britanică.

9. Thomas McKean, din Delaware…. Un participant activ la dezbaterea privind Declaraţia, McKean se afla în serviciul miliţiei în august 1776, atunci când cei mai mulţi dintre ceilalţi 56 semnau Declaraţia de Independenţă. Astfel, a fost ultimul care a semnat. El şi familia lui au fost forţaţi să se mute de mai multe ori din cauza războiului.

10. Francis Lewis, din New York… Născut la Wales şi rămas orfan la o vârstă fragedă, Lewis a ajuns la New York, în 1730; a devenit negustor, furnizând îmbrăcăminte britanicilor în timpul Războiului de Şapte Ani. După bătălia de la Brooklyn, din august 1776, trupele britanice i-au devastat casa – care se afla acolo unde este acum cartierul Queens, i-au luat soţia prizonieră (aceasta a fost eliberată apoi, regăsindu-și0 soţul la Philadelphia, dar a murit prematur după ce s-a îmbolnăvit în închisoare).

11. John Hart, din New Jersey… La trei luni după ce a semnat Declaraţia de Independenţă, soţia sa a murit. Hart a fost forţat să se ascundă în păduri, cât timp armata britanică şi soldaţii hessieni (mercenari germani) i-au distrus ferma şi morile, aflate lângă Hopewell Township. După victoriile-cheie ale americanilor, de la Princeton şi de la Trenton, s-a întors acasă. În 1778, a invitat trupele lui George Washington să se folosească de ferma lui ca tabără înainte de lupta de la Manmouth. A murit din cauza unor probleme de sănătate, în 1779.

12. Thomas Nelson Jr., din Vancouver… Un bogat patron de plantaţie şi negustor, care deţinea în jur de 400 de sclavi, Nelson s-a îmbolnăvit după ce a semnat Declaraţia. A condus forţele de miliţie din Virginia la asediul din Yorktown, unde se spune că a dat ordin ca propriul său conac să fie lovit de obuze atunci când a aflat că soldaţii britanicii mai au puţin şi capturează proprietatea. Tot mai bolnav şi rămas fără bani, nu şi-a mai putut repara casa, care face acum parte din patrimoniul cultural al Statelor Unite.

[1] Câţiva dintre semnatari şi-au pierdut averile şi vieţile în efortul către desprinderea de Imperiul Britanic…

*

Criticii spun că America este o amăgire, fiindcă realitatea ei este atât de departe de idealurile ei. Greşesc. America nu este o amăgire; ea este o dezamăgire. Dar poate fi o dezamăgire numai pentru că este şi o speranţă.” (Samuel P. Huntington)

Feature realizat de Nicolae Tomescu

Înseamnă 4 iulie doar ziua în care Statele Unite ale Americii şi-au dobândit independenţa sau a devenit sărbătoarea tuturor celor care gândesc şi simt liber, sărbătoarea tuturor celor care cred într-un viitor fără terorism, fără exterminări în numele credinţei, ideologiei politice? Este 4 iulie o zi a respectului pentru viaţa şi drepturile omului? Cât de diferiţi sunt românii faţă de americani? Cât de diferite sunt viziunile americane şi interesele continentului nostru?

• Ce au spus americanii înşişi?

Mark Wentworth, ex-Conselor for Public Affairs (fost consilier pentru afaceri publice) al Ambasadei Statelor Unite la București…

• Cum a gestionat România contextul creat după septembrie 2001?

Perspectiva lui Paul Dobrescu, SNSPA București; Rusia a „scrâșnit” după principala semnificaţie a Summit-ului de la Praga (noiembrie 2002)/iată ce afirmasem atunci în legătură cu invitația de aderare adresată României, dar şi cu vizita președintelui american la București: Responsabilitatea este imensă; securitatea garantată. Nu intrăm în centrul lumii globalizate, am evitat însă cercul excluşilor + mărturie-document/George W. Bush…

• Pastorul adventist Adrian Bocăneanu/despre libertatea religioasă…
• Ideile lui Paul Michelson (Huntington College, S.U.A.): crearea unei societăţi civile, legăturile dintre activităţile particulare şi sfera publică, implicarea Statului, descentralizarea (inclusiv descentralizarea sistemului politic)…

*

DISCURSUL AMBASADORULUI S.U.A., HANS KLEMM,

LA RECEPŢIA DE ZIUA INDEPENDENŢEI S.U.A.

4 iulie 2019

Domnule președinte, doamnă prim-ministru, stimați reprezentanți ai Președinției României, stimați reprezentanți ai Guvernului României, stimați membri ai Corpului Diplomatic, doamnelor și domnilor,

Bună seara și bine ați venit!
Domnule preşedinte, Parteneriatul Strategic SUA-România este puternic. America recunoaşte România ca aliat NATO model, care îndeplineşte sau depăşeşte angajamentele asumate faţă de Alianţă investind în apărarea sa, modernizându-şi capacităţile şi contribuind la securitatea regională şi globală. Angajamentul românilor faţă de democraţie, statul de drept şi lupta împotriva corupţiei, demonstrat atât de clar la alegerile din luna mai, ne inspiră. Iar rezultatele economice puternice ale României au transformat-o într-un magnet pentru investiţiile americane. Domnule președinte, așa cum aţi discutat cu preşedintele Trump la Casa Albă, în urmă cu doi ani, acum sperăm să extindem legăturile noastre în domenii strategice precum energia şi apărarea.

America felicită România pentru o preşedinţie de succes a Consiliului Uniunii Europene, încheiată cu doar patru zile în urmă. Şi în numele colegilor mei de la Washington şi Bruxelles, mulţumim Preşedinţiei României, sub conducerea președintelui Iohannis, şi Guvernului României, sub conducerea doamnei prim-ministru pentru cooperarea strânsă şi eficientă de care ne-am bucurat în atâtea chestiuni de interes comun.

În această seară comemorăm şi sărbătorim trei aniversări. În primul rând, celebrăm Independenţa Americii, declarată în această zi, cu exact 243 de ani în urmă.

În al doilea rând, acum trezeci de ani am fost martori la prăbuşirea comunismului şi căderea Cortinei de Fier într-o mare parte a Europei Centrale şi de Est. La sfârşitul lunii iunie, în 1989, Ungaria şi Austria au tăiat gardul de sârmă ghimpată ce le separase ţările. În noiembrie, germani fericiţi au doborât Zidul Berlinului. Şase săptămâni mai târziu, demonstraţiile s-au răspândit rapid în întreaga Românie, culminând cu prăbuşirea regimului Ceauşescu. Iar la scurt timp, am urat bun venit României în familia democraţiilor și în comunitatea transatlantică.

În al treilea rând, aniversăm 50 de ani de la aselenizare. Într-un discurs în Congresul SUA, în 1961, preşedintele John F. Kennedy a făcut apel la America să „meargă înainte, cu viteza deplină a libertăţii, în palpitanta aventură a spaţiului”. Cursa spaţială care a urmat şi primii paşi făcuţi de Neil Armstrong pe Lună au captivat lumea şi au demonstrat posibilităţile uluitoare ale tehnologiei americane.

Permiteţi-mi să prezint doi invitaţi speciali, doi călători în spaţiu, care se află alături de noi în această seară. În 1981, cosmonautul român Dumitru-Dorin Prunariu a devenit al 103-lea om şi primul român care a călătorit în spaţiu după încheierea misiunii de opt zile la bordul navei spaţiale Soiuz 40 şi al laboratorului spaţial Saliut 6.

În 1978, Dr. Anna Fisher a devenit una dintre primele femei astronaut ale NASA. Chimist şi medic specializat în medicină de urgenţă, Dr. Fisher a avut multe contribuţii la programul spaţial al NASA, dezvoltând „braţul robotic” folosit pe naveta spaţială şi proiectând costume spaţiale adaptate pentru femei. În noiembrie 1984, ea a devenit prima mamă care a călătorit în spaţiu, redefinind conceptul de mamă care lucrează. Dr. Fisher, domnule Prunariu, bine aţi venit şi vă mulţumim că sunteţi alături de noi în această seară.

Doamnelor şi domnilor, în timp ce vă bucuraţi de recepţia din această seară, vizitaţi, vă rog să vizitaţi numeroasele expoziţii care evidenţiază inovaţia americană şi românească în spiritul misiunilor Apollo. Vă atrag atenţia asupra expoziţiilor Bell şi Motorola, două companii americane care au jucat un rol important în programul spaţial al NASA. Inovatori şi lideri americani în domeniul tehnologiei precum Ford, UiPath, First Bank şi alţii, au de asemenea expoziţii interactive de care să vă bucuraţi. Şi permiteţi-mi să le mulţumesc tuturor sponsorilor noştri generoşi care au făcut posibilă această celebrare.

Suntem de asemenea mândri să evidenţiem inovaţia românească, inclusiv o expoziţie comună organizată de Muzeul Naţional de Istorie şi Agenţia Spaţială Română şi panouri expoziţionale de la Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale şi Proiectul Infrastructura Luminii Extreme – Fizica Nucleară de la Măgurele. De asemenea, avem prezente în această seară patru echipe de liceeni care au concurat la ediţia din acest an a Campionatului Mondial de Robotică din orașul meu natal, Detroit, statul Michigan.

În încheiere, vă invit să comemorăm eroismul patrioţilor români care au murit pentru libertate pe străzile Timişoarei, ale Bucureştiului şi în oraşe din toată România, reamintindu-ne că dorinţa de libertate bate cu putere în inimile tuturor femeilor şi bărbaţilor.

Vă invit să sărbătorim îndrăzneala programului spaţial Apollo şi mersul unui om pe Lună, care ne reamintesc faptul că nu există limite pentru imaginaţia noastră atunci când ne îndreptăm capacitatea de inovaţie în beneficiul umanităţii.

Şi vă invit să cinstim curajul Părinţilor fondatori ai Americii, care ne reamintesc că toţi am fost creaţi egali, înzestraţi cu drepturile inalienabile la viaţă, libertate şi căutarea fericirii.

Doamnelor şi domnilor, să urăm împreună Americii „La Mulţi Ani”!

La Mulți Ani de Ziua Independenței, America!

(…)

####

U.S. AMBASSADOR HANS KLEMM’S REMARKS

AT THE INDEPENDENCE DAY CELEBRATION 2019