5 ani de la moartea lui Sergiu Nicolaescu…

Publicat de nicolaetomescu, 3 ianuarie 2018, 06:43

Consemnările de față sunt în stare să trezească doar sentimente nobile, să ne pregătească de fapte mari… Desigur, în viața lui Sergiu Nicolaescu au apărut și lucruri accesorii, chiar neplăcute – pentru el și pentru cei cărora nu le-a dăruit prea mult. Memoria nu este un instrument ideal, este aleatorie și capricioasă, legată de timpuri (pornim trecutul dinspre prezent)…

***

Cineastul a murit[1] joi 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani… Moartea i-a fost însoţită de un scandal grotesc, „opinia publică” fiind „revoltată” de hotărârea soţiei regizorului de a-i incinera trupul…

Strânsese, la capătul unei cariere de peste 40 de ani, colecţia impresionantă pentru care a îmbrăcat, pe rând sau, uneori, chiar în acelaşi timp, cu o abilitate neobişnuită, ținutele de regizor, scenarist, actor[2].

S-a născut în 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu[3], oraşul pe care l-a părăsit[4] în 1935. Între 1948 şi 1952 a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică din Bucureşti (Politehnica), practicând ingineria în perioada 1954-1965. S-a îmbogățit, profesional, prin operatoria de film, devenind regizor, actor, scenarist şi producător. Primul film regizat[5], un documentar de scurtmetraj (1962), se completează cu filmul care îl ajută să pătrundă, cu adevărat, în lumea cinematografiei[6]. Cel dintâi lungmetraj de ficţiune[7] l-a realizat între 1966-1967. 1968[8] i-a adus lui Sergiu Nicolaescu şansa de a lucra[9], în calitate de regizor, cu Orson Welles, Laurence Harvey, alţi mari actori americani şi europeni[10]. Legendarul comisar Miclovan, devenit apoi Moldovan, cu care Sergiu Nicolaescu afirma că a atins celebritatea ca actor, s-a „născut” în 1972, după ce Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu le-au propus lui Nicolaescu, Manole Marcus şi Iulian Mihu realizarea unui serial poliţist[11]. Urmează, pentru cel comemorat astăzi, o perioadă profesională prolifică[12].

Filmografia lui Sergiu Nicolaescu cuprinde peste 60 de lungmetraje. Cele mai cunoscute[13] sunt: Dacii (1966), Mihai Viteazul (1970)[14], Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971), Cu mâinile curate (1972), Osânda (1976), Ultima noapte de dragoste, Nea Mărin miliardar, (1979), Ciuleandra (1985), Mircea (1989), Coroana de foc (1990), Triunghiul morţii (1999), Orient Express (2004)[15], 15 (2005), Supravieţuitorul (2008)[16]. În ultimii ani, Sergiu Nicolaescu a lucrat intens şi a regizat filmele Carol I (lansat în 2009), şi Poker (lansat în 2010)[17]. Ultima producţie marca Sergiu Nicolaescu, intitulată Ultimul corupt din România, o continuare a peliculei Poker[18], a fost lansată în februarie 2012.

În septembrie 2006, Pro Video lansase primele şase titluri dintr-o colecţie de 21 de filme ale regizorului, pe suport DVD. Sergiu Nicolaescu declara atunci că „prostia cea mai mare care se poate spune este că unele dintre aceste filme au fost făcute la comandă”[19].

Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre actorii Revoluţiei din 1989. A scris pe această temă câteva cărţi: Un senator acuză a fost publicată în 1996 (a 2-a ediţie, 1998), urmată de Cartea revoluţiei române decembrie ’89 (la editura Ion Cristoiu, în 1999); în decembrie 2005, a publicat (la editura ALL) volumul Lupta pentru putere. Decembrie ’89; la editura Topaz Bucureşti, Revoluţia. Începutul adevărului. Mămăliga a explodat! Decembrie 1989 (lansată în anul 2011)[20].

Cineastul nu a evitat și o activitate politică intensă. Ales, pentru prima dată, în 1990, pe listele FSN, a încheiat, în 2012, al cincilea mandat în Parlament[21]. Nicolaescu a fost membru al Comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură şi a deţinut preşedinţia comisiei. Când  şi-a încheiat ultimul mandat de senator, pe 12 decembrie 2012, Sergiu Nicolaescu a susţinut un discurs de la tribuna Senatului[22]…

[1] În ianuarie 2008, în urma unui accident provocat de o cădere, Sergiu Nicolaescu a suferit două intervenții pe creier. În 2009, a fost operat laparoscopic de colecistită acută, de o echipă de medici din cadrul Spitalului Elias din Capitală. La sfârșitul lunii aprilie 2010, Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență „Floreasca”, după ce a căzut pe scări și s-a lovit la cap. În februarie 2011, regizorul a acuzat unele probleme de sănătate, fiind internat, pentru câteva zile, la Spitalul Elias din București. La 28 decembrie 2012, a fost operat, pe cale laparoscopică, la Spitalul „Elias”, intervenția chirurgicală fiind impusă de evoluția clinică din ultimele 24 de ore, în contextul unei afecțiuni digestive cronice benigne; amurit câteva zile mai târziu, la 3 ianuarie 2013…

[2] A jucat peste 35 de roluri, de la comisarul Moldovan la Mircea cel Bătrân, mareşalul Averescu şi Carol I…

[3] Pe 6 decembrie 2012, Sergiu Nicolaescu a fost declarat cetăţean de onoare al municipiului Târgu-Jiu. În aceeaşi zi, a fost inaugurat şi un cinematograf care poartă numele actorului. „Ceea ce am făcut în viaţă, în primul rând, a însemnat muncă. Am făcut peste 60 de filme, am 135 de milioane de telespectatori în România şi peste un miliard de telespectatori în lume şi, cu toate acestea, ca gorjeni şi ca olteni vă puteţi mândri pentru că întotdeauna am spus cu mândrie că sunt născut în Târgu-Jiu. Pentru mine filmul a însemnat ceea ce era mai important în viaţă. Existenţa mea”, sunt cuvintele rostite atunci de Sergiu Nicolaescu…

[4] Familia se stabilise la Timşoara (Sergiu Nicolaescu a urmat cursurile şcolii primare şi liceul.)…  La terminarea liceului, a intrat la trei facultăți: „Belle Arte”, Politehnică și Școala de Ofițeri de Marină…

[5] Scoicile nu au vorbit niciodată (1962)…

[6] Memoria Trandafirului, o metaforă de 7 minute, care s-a bucurat de succes în ţări precum S.U.A. şi Franţa…

[7] Dacii, coproducţie româno-franceză, cu o distribuţie impresionantă şi cu o figuraţie grandioasă (atribute ale tuturor filmelor sale istorice). Premiera a avut loc în Franța; pe Champs-Elysees, în dreptul restaurantului Fouquets, trona un afiş al filmului, având textul: Un film du Serge Nicolaesco. „Era o foarte mare satisfacţie pentru un tânăr debutant de 37 de ani. Din acest moment începea cariera mea internaţională”, declara regizorul mai târziu…

[8] Anul revoltei studenţeşti din Paris şi al Primăverii de la Praga…

[9] Chiar la Bucureşti, unul dintre filme fiind Bătălia pentru Roma, o producţie americano-germană…

[10] De-a lungul carierei, actorul, scenaristul şi regizorul a lucrat și cu cele mai mari nume ale cinematografiei româneşti: Amza Pellea, Florin Piersic, Septimiu Sever, Ilarion Ciobanu, Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Emmerich Schaffer, Olga Tudorache, Ghorghe Dinică, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Colea Răutu, Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Iurie Darie, Eugenia Bosânceanu, Ernest Maftei…

[11] Personajul său, un vechi poliţist, avea rolul secundar în serialul unde apare alături de Ilarion Ciobanu (Roman)…

[12] Între anii 1970-1980, timp în care a înfiinţat prima şcoală de cascadori din România şi o alta de recuzită, o perioadă în care realizează vreo două filme şi jumătate pe an, documentându-se, în paralel, pentru alte proiecte…

[13] În ceea ce privește cunoașterea și recunoașterea… Sergiu Nicolaescu a fost membru al SCAD (Societatea Autorilor de Film din Franța). Filmul Primăvara obișnuită (1962) a fost premiat la Moscova, Praga și Salonic și distins cu premiul UNIATEC, filmul Floare de mac a fost premiat la Oberhausen (1963), Memoria trandafirului a fost premiat la Mamaia și Milano în 1964, la Triest, Edinburgh și Cork în 1965 și a obținut premiul UNIATEC în 1965, Lecție în infinit a fost premiat la Mamaia în 1965, distins cu premiul ANICA, Cortina D’Amprezzo (1966), Dacii a fost distins cu premiul trei la Praga în 1967, Mihai Viteazul a primit premiul UNIATEC, la Moscova, în 1971, premiul ACIN (1971) și a fost nominalizat la premiul de aur de la Moscova din același an, Ultimul cartuș a primit premiul ACIN (1973). În 1974 a fost distins cu premiul ACIN pentru interpretare masculină în filmul Nemuritorii și Un comisar acuză, filmul Osânda a fost distins cu premiul ACIN (1976), Pentru patrie a primit premiul ACIN 1978, iar Noi, cei din linia întâi — premiul ACIN 1986.

[14] Cu Amza Pellea în rolul principal, creaţie de referinţă în istoria filmului românesc, desemnează, probabil, cea mai impresionantă producţie semnată de regizor… Despre Mihai Viteazul, Sergiu Nicolaescu afirma că a fost cel mai greu film din cariera sa, cel mai greu pariu al său, dar că a meritat. Studiourile Columbia ar fi dorit să producă filmul, într-o distribuţie de zile mari, cu Orson Welles, Elisabeth Taylor, Richard Burton, Charleton Heston – în rolul marelui voievod. Autorităţile vremii au decis ca distribuţia filmului să fie exclusiv românească, iar filmările au fost realizate în Cehoslovacia şi în Turcia…

[15] Cea mai vizionată premieră românească a anului 2004…

[16] Film pentru care a obţinut cel mai mare credit, de 1,8 milioane de lei, la concursul Centrului Naţional al Cinematografiei, în 2006…

[17] Despre Poker, regizorul spunea că este a doua comedie din cariera sa, după Nea Marin Miliardar…

[18] În contextul în care Poker fusese vizionat de aproximativ 25.000 de spectatori şi a devenit una dintre cele mai de succes premiere româneşti ale anului 2010, încurajat, dar şi alimentat de subiecte tot mai savuroase pe aceeaşi temă, Sergiu Nicolaescu a considerat firească o continuare, pe care a intitulat-o Ultimul corupt din România… a reunit mari nume ale scenei româneşti, între care Valentin Teodosiu, Horaţiu Mălăele, Mircea Diaconu, Vladimir Găitan, George Mihăiţă, Ion Ritiu, Nae Lăzărescu Vasile Muraru, Cătălina Grama (Jojo). Cu un scenariu semnat de Adrian Lustig, „«Ultimul corupt din România» este un film de actualitate, al societăţii de astăzi, un film comic, dar în acelaşi timp şi critic” (aşa cum l-a descris regizorul)…

[19]„Niciun film n-a fost făcut la comandă. Toate filmele mi le-am dorit, le-am făcut aşa cum mi-am dorit, iar acolo unde a trebuit, totuşi, să politizez ceva, am făcut-o cu multă, foarte multă rezervă”, a afirmat el…

[20] Potrivit autorului, cartea s-a dorit a fi mai mult un răspuns dat acelora care se îndoiesc de Revoluţia Română. La lansarea volumului, în martie 2011, Nicolaescu declara că participarea la Revoluţie a fost „cel mai important lucru” pe care l-a făcut. „Vă rog să credeţi că momentele respective au însemnat foarte mult pentru noi şi pentru mine a fost cel mai important lucru pe care l-am făcut în viaţa mea. România, în momentul de faţă, pentru mine, este o mare dezamăgire. Şi acest lucru a influenţat această ultimă carte pe care am scos-o, în care, fără doar sau poate, reuşesc să transmit şi cititorului această cumplită stare prin care trecem în momentul de faţă”…

[21] Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost perioada 2004-2008…

[22] „Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez. Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» şi vreau să vă spun în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi sărbători fericite”, a spus Nicolaescu, în aplauzele parlamentarilor…