A pierdut Simona Halep… S-au dezlănțuit haterii…

Publicat de nicolaetomescu, 17 martie 2018, 10:05 / actualizat: 18 martie 2018, 22:30

Da, sunt dezamăgit. Oricine are dreptul la dezamăgire. A mea, întemeiată pe așteptări, nu este definitivă. Răsăritul nu durează o veșnicie[1], furtuna năpraznică are și ea pretenții. Dincolo de media care exagerează cu „informațiile” depre Simona Halep, nu voi ponegri tot ceea ce face sau discută, nu voi avea reacție fără analiză, fără argumente, din simplul motiv că ura se cultivă ușor și se exprimă, la fel de lesne, de la adăpostul anonimatului…

Celor care practică hating-ul

Poate că voi înlocuiți tenisul cu o stare permanentă de alertă… psihotică[2], precum și cu o „gândire tactică”, capabilă să genereze noi „conexiuni” între celulele nervoase din creier (de aici, permanenta „dezvoltare” a expresiilor injurioase, deloc asemănătoare cu cea antrenată de jocul numit șah)…

Poate că, din fața calculatorului transformat în armă, vă stau la „îndemână” sprinturile și frînele bruște (împreună cu multiplele schimbări de direcție, într-un interval de câteva secunde)… Poate că ura vă „întărește” și oasele, vă „menține sănătos” sistemul cardiovascular[3]/vă „reduce” riscul de deces din orice cauză medicală… Are vreo importanță că forma anaerobică capătă frumusețe datorită exploziilor de energie, de scurtă durată, care apar de fiecare dată când tenismenul/tenismena tâșnește, urmând ca, ulterior, să facă o pauză de câteva secunde, până când mingea returnată este trimisă înapoi de adversar? Vi se pare mai comod ca, în acest interval de timp, mușchii voștri să se atrofieze (oricum, mintea vi se odihnește/pe palierul cunoașterii autentice)… Cu ce sunteți mai „prejos”, doar pânda voastră „formează” reflexe pentru a fi pregătiți să anticipați înfrângerile, să aveți un timp scurt de reacție, iar acțiunile să vă fie intense și explozive?

Cât de greu vă este să mențineți viteza atitudinii dușmănoase și rezistența în față normalității, din cauza numeroaselor sprinturi pe care trebuie sa le faceți (nicidecum în urmărirea mingii, ci în distrugerea imaginii altora), dar și din cauza schimbărilor de scor pe parcursul unui meci! Nu contează că jucătorii de tenis sunt mai optimiști, au un respect de sine și o poftă de viață mai mare decât voi (mereu deprimați, nervoși, nerăbdători – „să piardă Simona Halep”, confuzi și tensionați)… „De ce” să fii ajutat, precum în viață, în a-ți controla greșelile și a realiza identificarea, controlul, reducerea erorilor? „De ce” să reușești în pofida obstacolelor, inclusiv atunci când te biciuiesc rafale de vânt[4], când este torid, când s-a redus vizibilitatea, când arbitrul intervine în defavoarea ta? „De ce” să te adaptezi, să îți modifici jocul în funcție de condițiile respective? „De ce” să fii întărit de stresul fizic, emoțional și mental, să devii mai abil în rezolvarea problemelor (tenisul are destule din matematică, mintea calculează în permanență traiectorii, luând în considerare diverse variabile, cum ar fi unghiuri, viteză, efect)? „De ce” să adopți mișcările fixe[5], să te obișnuiești[6] cu ritualul – pentru a obține cea mai bună performanță? „De ce” să înveți să câștigi cu modestie și să pierzi cu onoare[7]?

Nu pare „mai indicat” să otrăvești spațiul public? Cum vă coordonați corpul atunci când ajungeți, nu în zona mingii, ci în zona tastaturii… trunchiul cu poziția picioarelor și cu mâna prin care loviți (omul diferit de voi), pentru a vă așeza și a reuși lovitura „fatală”?

[1] Nici nu trebuie să fie strălucitor, unii oameni sunt mai înzestrați decât alții, care muncesc mai mult…

[2] Tulburări mentale în care apar o serie de simptome care au drept rezultat general deformarea sau pierderea contactului cu realitatea, fără afectarea stării de conștiență…

[3] Poate că (re)formulați spusele lui Lucian Blaga: „Eu nu-mi am inimă în cap, nici creieri n-am în inimă”…

[4] Exemplul recentisim de la Indian Wells, meciul sferturilor de finală/simplu feminin/ între Simona Halep și Petra Martic…

[5] Orice sport are o rutină, care trebuie executată ori de câte ori produci respectiva mișcare; mișcarea fixă în tenis este serviciul/„serva”…

[6] Antrenarea și dezvoltarea acestei laturi psihologice se poate aplica, cu succes, oricărei activități repetitive din viața de zi cu zi…

[7] La fel ca în viață, în tenis nu trebuie să împânzești, la tot pasul, cuvinte despre victoriile tale, deopotrivă nu se cuvine să găsești scuze după meciurile în care schemele de joc nu au funcționat iar planurile ți s-au prăbușit…