Altă manipulare dodonistă…

Publicat de nicolaetomescu, 4 februarie 2017, 12:04

Igor Dodon, „moldoveanul” care, aflat în vizită la Moscova, afirmase[1] că o parte a României „este Ungaria” iar o altă parte „este Moldova”, a decorat, joi 1 februarie a.c., cu Ordinul „Bogdan Întemeietorul”, cinci figuri publice de peste Prut. Potrivit decretului prezidențial, respectivele personalități au fost decorate pentru merite deosebite în dezvoltarea şi consolidarea statalităţii Republicii Moldova, contribuție la sporirea prestigiului ţării pe plan internaţional și activitate prodigioasă pe tărâm social.

La puțin timp după ceremonie, Igor Dodon și-a exprimat intenția de a iniția procedura de oficializare a zilei de 2 februarie – prin introducerea acesteia în lista zilelor de sărbătoare, a zilelor comemorative și zilelor de odihnă în Republica Moldova. În opinia consecventului politician pro-rus și anti-român, 2 februarie „simbolizează eliberarea Moldovei de sub dominația străină, se identifică cu recunoașterea suveranității și independenței Țării Moldovei și a afirmării demnității național-statale a poporului Moldovei”…

*

Limbajul de lemn, propaganda dodonistă (de inpirație sovieto-rusă), dezinformarea prin non-informare, manipularea prin repetiţie, textul fără informaţie, considerațiile istorice aberante, toate sunt coordonate sub umbrela aparatului de propagandă moscovit prin care se încearcă manipularea crasă a locuitorilor Republicii Moldova…

*

La origine, întemeietorul Moldovei a fost maramureşean. Bogdan din Cuhea s-a răzvrătit împotriva coroanei maghiare, a cucerit o marcă ungurească de apărare şi a devenit voievod al Moldovei.

Până în anul 1365, Principatul Moldovei[2] nu exista pe harta Europei medievale. Teritoriul aferent Moldovei, dintre Siret şi Nistru, era până la mijlocul secolului al XIV lea din punct de vedere administrativ şi politic, condus în parte de coroana maghiară, iar în parte de jupani şi cnezi independenţi. Totodată această zonă era în permanenţă aflată sub ameninţarea tătarilor[3].  Din cauza repetatelor incursiuni ale acestora din urmă, regii maghiari de la începutul secolului al XIV lea au luat decizia de a ocupa o parte a teritoriului de dincolo de Carpaţi şi a-l transforma în zonă-tampon de apărare. Regele Ludovic cel Mare de Anjou, conducătoul statului medieval maghiar, a luat decizia de a tansforma o parte a zonei de la est de Carpaţi în marcă militară de graniţă, supusă regatului maghiar. Printre cei trimişi în zonă se afla şi un lider local din Maramureş, Dragoş din Beden[4]. Regele maghiar a luat în stăpânire ţinuturile dintre Siret şi munţi, cu valea Sucevei, Bistriţei, Trotuş. La nivelul anului 1353, putem vorbi despre o marcă de apărare maghiară, condusă în numele regelui Angevin de legendarul Dragoş; ultimul întemeiază un soi de dinastie locală, fiind urmat la conducerea mărcii de Sas şi Balc, nimeni alții decât fiii săi.

În acea clipă de istorie, Moldova nu reprezenta decât o marcă de apărare supusă regelui maghiar. Statul medieval Moldova a fost întemeiat, cu adevărat, de alt maramureşean, Bogdan, care stăpânea 22 de sate şi avea centrul cnezial la Cuhea. Bogdan se afla în conflict cu regele maghiar, fiind menționat, pentru întâia oară, într-un document din 1343[5], numit de regele angevin al Ungariei drept fost voievod de Maramureş[6] şi infidel[7]. Războinicul maramureşean, infidel coroanei maghiare, intră în conflict deschis cu ungurii; în 1359, îşi strânge oamenii de pe domenii, supuşii şi vasalii, trece munţii în Moldova, atacă şi cucerește, în perioada 1359-1365, marca de apărare maghiară[8]. A urmat un adevărat război pentru recuperarea mărcii de apărare, între Bogdan şi armatele regelui maghiar[9], conduse chiar de umaşii lui Dragoş[10]. Bogdan şi moldovenii au ieşit învingători[11]. Din acea clipă, regii Ungariei nu au mai fost în măsură să recupereze teritoriul, care a devenit Voievodatul Moldovei…

[1] În cadrul unei conferințe de presă…

[2] Viitor nucleu, alături de Ţara Românească, al formării României de mai târziu…

[3] Constantin C. Giurescu, deopotrivă cu Ştefan Gorovei, susține că noul stat medieval Moldova a luat naştere prin cucerire şi prin acţiunea energică a unui cneaz maramureşean aflat în conflict cu maghiarii. Terioriul actual al Moldovei era, la începutul secolului al XIV-lea, un ţinut descentralizat, neorganizat din punct de vedere administrativ, locuit de o populaţie predominant românească. Pe alocuri, această populație era dublată de comunităţi slave (în zona nordică) sau turcice, rămase din secolele trecute. În special în partea stângă a Siretului se remarcă denumirile slave de localităţi precum Dorohoi; către sud, Vaslui are o denumire cumană, semn al aşezărilor, de tipul menționat, din zonă. Istoricii atestă vechi populaţi româneşti care populau Moldova. Pe valea Bârladului, a Crasnei şi mai cu seamă a Prutului au fost iarăşi vechi aşezări româneşti. Codrul Chigheciului a adăpostit ca pretutindeni pe strămoşii noştri, tot aşa. Şi codrii Orheiului şi Lăpuşnei. Până în marginea stepei, s-au întins, prin poenile pădurilor şi pe marginea apelor, odăile, prisăcile, cătunele şi satele plugarilor şi păstorilor romani sau « vlahi » cum le spuneau vecinii slavi şi turci, scria Constantin C. Giurescu în Istoria Românilor, volumul I. Românii erau grupaţi în diferite formaţiuni  politice de mică importanţă, conduşi de lideri locali (cnezi sau juzi). Respectiva populaţie dintre Siret şi Nistru se găsea sub o presiune constantă a tătarilor care controlau zona. Totodată, folosindu-se de aceste teritorii, tătarii obişnuiau să atace Ardealul şi Ungaria – prin trecătorile Carpaţilor Orientali…

[4] Acesta avea misiunea de a elibera zona de tătari şi de a cuceri teritoriul menţionat şi destinat formării mărcii de apărare. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotarî să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343, după alți cercetători în 1345, o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş şi secuii peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu un succes deplin;Tătarii fură goniţi din ţinuturile dela răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre, susține Constantin C. Giurescu…

[5] După cum arată documentele angevine, Bogdan mai avea un frate (Iuga) şi nepoţi (consemnaţi în persoana lui Ştefan şi Ioan)…

[6] Ca vasal al regelui maghiar, Bogdan stăpânise întreg Maramureşul…

[7] În documente cu frecvență repetată, inclusiv din 1349, Bogdan este pomenit ca infidel notoriu… Cel mai probabil, Bogdan de Cuhea se revoltase împotriva autorităţii regelui maghiar şi mai mult decât atât îşi păstrase religia ortodoxă.

[8] Practic, şi-a atacat fostul senior şi i-a alungat supuşii. Sas murise deja, rămăsese doar Balc, dar și acesta a fost alungat din Baia, capitala mărcii de apărare…

[9] Mai mulţi români răsculându-se, s-au depărtat din drumul fidelităţii datorite, se arată într-un document al regelui maghiar…

[10] Din documente reiese că populaţia locală din Moldova l-a susţinut pe Bogdan şi a luptat împreună cu cneazul maramureșean împotriva armatelor maghiare…

[11] Acest lucru este consfinţit de un alt document din februarie 1365, document ce poate fi considerat actul de naştere al statului independent Moldova: Noi având în vedere serviciile sale strălucite (se referă la Balc, fiul lui Dragoş), mai ales în ţara noastră moldovenească, pe care le-a făcut nu fără vărsarea propriului sânge şi fără răni ş cu moartea fraţilor săi, a celor apropiaţi şi a slujitorilor săi, îi dăm o moşie, numită Cuhea, în ţara noastră a Maramureşului cu satele Ieud, Bâșcov, amândouă Vişaele, Moiseni, Borşa şi amândouă Seliştele din aceeaşi ţară a Maramureşului, cu toate pertinenţele sale, anume ape, păduri şi munţi şi orice s-ar ţie de ele. Pe care moşie am luat-o dela Bogdan voievodul şi dela fiii lui infidelii noştri notorii. Căci Bogdan şi fii lui, prin lucrarea diavolului, duşmanul neamului omenescu, depărtându-se dela credinţa ce ne-o datora , au trecut pe de-ascuns dn regatl nostru ungar în ţara amintită a Moldovei şi s-au silit s-o păstreze spre ofensa Majestăţii Noastre, scria regele Ungariei într-un document de mare însemnătate pentru istoria Moldovei…