Angela Ciochină, mult mai mult decât „Păpuşa muzicii uşoare româneşti”
Publicat de nicolaetomescu, 6 iulie 2021, 13:40
Audio Feature: Nicolae Tomescu
*
Au trecut 6 (șase) ani…
Potrivit unor surse medicale, Angela Ciochină avea afecţiuni hepatice şi i se făcuse rău luni seară (6 iulie 2015), dar nu a vrut să cheme ambulanţa. Serviciul specializat Bucureşti-Ilfov a fost solicitat, marţi 7 iulie 2015, în jurul orei 11:40, la locuinţa artistei, medicii constatând decesul (chiar atunci când au ajuns); apelul către 112 a fost făcut de menajeră…
*
Pentru performanţă, obişnuit poate însemna mediocru. Din punctul meu de vedere, nu merită să umbli după aşa ceva… Viaţa este prea scurtă pentru a urî tot ce facem zi de zi. Viaţa este mult prea scurtă pentru a face lucruri mediocre. Aproape orice este standard poate fi considerat, astăzi, mediocru. Există o diferenţă între obişnuit şi mediocru? Nu tocmai. Lucrurile obişnuite sunt luate ca atare, nu se vorbeşte despre ele şi, cu siguranţă, nu sunt căutate. Consecinţa este că mulţi oameni (unii, cu adevărat buni) îşi petrec toată ziua încercând să apere ceea ce fac, încercând să vândă ceea ce au vândut mereu, încercând să-şi protejeze creațiile pentru a nu fi devorate de forţele „noului”. Cu siguranţă, efortul îi epuizează. Dacă apărarea mediocrităţii este ceva extenuant, sunt, tot mai adesea, cuprins de apărarea lucrurilor obișnuite, care leagă viața noastră, îi dau sens…
*
Angela Ciochină, născută la 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni/ judeţul Neamţ (a trăit 60 de ani), poate fi încadrată, păstrând proporțiile, considerațiilor mele…
A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1978), fiind colegă de generaţie cu Mihaela Runceanu, Angela Similea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac. Câștigase, deja, mai multe trofee la concursuri naționale; în 1976, a participat la Festivalul „Mamaia” cu patru melodii (secțiunea „Creație”); vocea caldă și prezența diafană (i se spunea, în anii tinereţii, „Păpuşa muzicii uşoare româneşti”) au ajutat-o să întreprindă turnee naționale și să ajungă în străinătate. După absolvirea facultăţii, fusese integrată Ansamblul(ui) „Doina” al Armatei. A colaborat, intens, cu Victor Socaciu…
S-a retras din muzică la sfârşitul anilor ‘80 ai secolului al XX-lea, alegând cariera de profesor (declinul solistei ar fi început de la moartea surorii sale, Julieta, absolventă a „Institutului de Arte Plastice”; părinţii au devenit singurul refugiu; mergea, frecvent, în localitatea județului Neamț, acolo unde tatăl ei era preot; când şi-a pierdut părinţii, Angela Ciochină s-a trezit singură pe lume, fără nicio susținere/s-a pensionat în 2007/, s-a îmbolnăvit, a urmat tot ceea ce a urmat)…
Printre şlagărele interpretate de Angela Ciochină se numără „Odată cu cântecul” (George Grigoriu), „Am vrut” (Dan Stoian), „Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), „Un copil” (Jolt Kerestely), „Marea mea” (Horia Moculescu), „De-ai fi tu salcie la mal”…
Cred că Angela Ciochină a vrut să apere valorile. Parte din ele poate fi regăsită acum, în Fonoteca Radio Iaşi… Să vestească, să adâncească ecoul popular şi artistic al cântărilor, să reprezinte glasul tremurat al sentimentelor, extins sau transmis în suflete şi-n case…
Nicolae Tomescu
redactor-șef
