Anton Pann: „Cu muzica, toată vârsta, toată viaţa şi toată fapta se împodobeşte şi se înfrumuseţează”…

Publicat de nicolaetomescu, 31 octombrie 2020, 13:10

Anton Pann s-a născut (în preajma anilor 1796-1798) în localitatea Sliven[1] din Bulgaria, pe atunci raia turcească-2 noiembrie 1854 reprezintă „ziua și anul despărțirii” de lumea noastră…

Tatăl său[2] a murit în 1806, lăsând în urmă-i trei orfani; văduva Tomaida[3] trecea în Basarabia (stabilindu-se în Chișinău)[4], În iarna anului 1812, Anton Pann a ajuns, împreună cu mama sa, la București…

A învățat meșteșugul tiparului (într-o altă perioadă, acest lucru l-a ajutat să reproducă, pe lângă cărți politicești, culegeri religioase și folclorice, lucrări de muzică bisericească); activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană va fi subordonată scopului esențial – românizarea și modernizarea muzicii bisericești… Aflat la temelia balcanismului literar românesc, continuând, așa cum afirmase Tudor Vianu „linia filosofilor populari ai antichității, rămași multă vreme ca un tip viu în Orient, în întinsa arie a Bizanțului”, Anton Pann poate fi considerat un Esop al literaturii noastre, un fel de chintesență a înțelepciunii milenarei umanități răsăritene…

Nu s-a bucurat de o instrucțiune sistematică, fiind un autodidact…

În timpul anului 1821, Anton Pann s-a refugiat la Brașov (după modelul boierilor), adăpostindu-se pe lângă Biserica „Sfântul Nicolae” din Șchei[5], După înăbușirea „Zaverei”[6], revine în București (primăvara anului 1822)…

Anul 1848 îl găsește pe Anton Pann la Râmnicu Vâlcea; părăsise Bucureștii din pricina molimei de holeră. La 11 iunie, anul amintit, izbucnise Revoluția; aceasta se întindea în intreaga țară[7]. Evenimentul de joi, 29 iulie 1848, „într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetății” (actualul parc „Zăvoi”), a prilejuit depunerea jurământului pe Constituție, sfințirea steagurilor revoluției, s-a cântat, „pentru prima dată în Țara Românească”, într-un cadru oficial[8], viitorul Imn de stat al României, „Deșteaptă-te, române!”[9] Anton Pann a pus pe muzică versurile poeziei „Un răsunet”[10], scrisă[11] de Andrei Mureșanu. Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann și unul din admiratorii acestuia, relatează cum în casa poetului Andrei Mureșanu din Brașov, acolo unde se întâlneau Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac, Vasile Alecsandri, cu toții fiind în căutarea unei melodii pentru poezia „Un răsunet”, Anton Pann a găsit melodia „veche, tărăgănată”, dar devenită atât de vibrantă în posterioritate[12]…

mai multe, pe http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Anton_Pann

[1] Târg având însemnătate, așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al râului Tundza…

[2] Era căldărar, numindu-se Pantoleon sau Pantaleon Petrov („vreun Pandele sau Pantelimon”, după cum sugerează Tudor Vianu/într-un studiu); George Călinescu afirmase: „Cunoașterea miraculoasă a limbii noastre e un semn că era român (valah curat ori cuțovlah), sau că venise aici în fragedă copilărie”. Numele tatălui a devenit, în românește, Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care își semna manuscrisele până prin 1837…

[3] Împreună cu cei trei băieți ai săi…

[4] Unde intră (la vârsta de 10 ani) în corul Bisericii mari din localitate, până în 1812… Și-a fixat vocația de psalt și a învațat limba rusă… Ceilalți frați, înrolându-se în armia rusească, sfârșesc (anul 1809) în asaltul Brăilei împotriva turcilor…

[5] Unde cânta la strană… În Șcheii Brașovului l-a cunoscut pe Ion Barac, celălalt colportor, traducător și tipograf de cărți populare din orașul „de sub Tâmpa”, cu care a legat o prietenie plină de învățăminte…

[6] Nume dat Revoluției de la 1821, împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române)…

[7] Gheorghe Dem Teodorescu scrie: „Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor naționale și cânta triumful revoluțiunii printr-un imn, de care s-a vorbit în organele de publicitate ale epocii”. Este vorba de documentul Nr. 1184 din 30 iulie 1848 și publicat în „Monitorul Roman” Nr. 14 din 26 august 1848, inserat în colecția „Anul 1848 în Principatele Române”, în care, la 30 iulie 1848, comisarul de propagandă al districtului Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, fratele căpitanului de pompieri Pavel Zăgănescu (eroul din Dealul Spirii), raporta Ministrului Treburilor din Lăuntrul Țării Românești, cadrul în care fusese sărbătorită revoluția în orașul Râmnicu-Vâlcea și care menționează și participarea lui Anton Pann: „Într-acest pompos constituțiu, aflându-se și d-lui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o musică vocală cu nișce versuri prea frumoase puse pe un ton național plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor”…

[8] Potrivit afirmației lui Vasile Roman…

[9] Diferitele surse de informare sunt contradictorii în ceea ce priveşte autorul melodiei Imnului Naţional al României… Unele surse îl indică pe Anton Pann ca fiind autorul melodiei „Un răsunet”; se presupune că Anton Pann ar fi compus melodia în vara anului 1848. Alte surse afirmă că însuşi Andrei Mureșanu ar fi compus melodia „Un răsunet”, nu numai versurile acestui cântec. În fine, alte surse îl indică pe Gheorghe Urechescu drept autor al melodiei (Anton Pann l-ar fi plagiat)…

[10] Vorbind despre poetul Andrei Mureșanu și despre poezia „Un răsunet” („Deșteaptă-te, române!”), George Călinescu o numește „Marseilleza română”, iar pe Anton Pann îl consideră „acel Rouget de Lisle român”, comparându-l cu Claude Joseph Rouget de Lisle (ofițerul francez/1760-1836/ care a compus imnul revoluției de la 1789)…

[11] Prin 1842…

[12] Romanța „Din sânul maicii mele”, alcătuită în 1839 pe versurile lui Grigore Alexandrescu…