(AUDIO și VIDEO) Mioara Velicu… „Nu mă las și nu mă las”…
Publicat de nicolaetomescu, 24 iulie 2017, 13:47 / actualizat: 25 iulie 2017, 18:16
Interviu (ilustrat) cu MIOARA VELICU
concept și interviu: Nicolae Tomescu; postprocesare sunet: Silviu Jitaru
„Zilele comunei Schitu Duca”/23 iulie 2017 (la care au fost invitați, pe lângă protagonista interviului filmat, Zinaida Julea, Ion Paladi, Silvia Ene, Mihaela Gurău, Roscsana Marcu, Mattyas, Dumy Klaw şi DJ Alexandrino) au conturat ocazia, nu cauza întâlnirii…
Inițial, am vrut să aflu răspunsul la o întrebare: Ce loc ocupă „Bătuta Moldovenească” în viața artistică a Mioarei Velicu? Ne dădea ghes proiectul rețelei regionale „Radio România”, combinația diferitelor forme de conținut (audio, medalioane video, date vizuale, text) care ar fi trebuit deja postate pe www.radioiasi.ro, RadioIasiRomania-YouTube, pe site-ul campaniei (eualegromania.ro). Nu mi s-a părut a fi prilejul potrivit pentru familiarizarea cu varietatea stilurilor de dans din Moldova[1], să urmărim cum sunt interpretate[2], să simţim dinamica, plastica, energia, acele caracteristici unice, care fac arta dansului moldovenesc originală și vie; destul dacă amintesc faptul că Bătuta este un dans popular (caracterizat prin bătăi ritmice din mâini, din picioare) și al melodiei după care se execută[3]…
Știam că pot încinge atmosfera, fără dansatori, cu ajutorul Mioarei Velicu! Așa a fost… Pierzându-ne, unul de altul, în îmbulzeala din Schitu Duca, ne-am regăsit la intrarea în Codăiești (Vaslui); lângă un punct de ivire, la suprafața terenului oarecum umbros, a unei ape subterane, apariția Mioarei Velicu, îmbrăcată în costum popular, a atras privirile multor oameni care conduceau mașini și care au oprit, în dreptul nostru, aproape fără astâmpăr (în intenția de a saluta artistul, de a-i vorbi, de a-i transmite respectul și gratitudinea)…
În cântecele sale (cântece nemuritoare, mai vechi sau mai noi, interpretate de un om care încântă sufletul, ale cărui acțiuni merg dincolo de cuvinte și de suprafață, care ne poartă dincolo de timp), totul este trăit cu intensitate; impresionează nota de autenticitate, de sobrietate, punerea în valoare, la un nivel artistic de netăgăduit[4], a patrimoniului popular…
„Nu mă las și nu mă las”…
(prima melodie a albumului cu același nume; acompaniază Orchestra „Rapsozii Botoșanilor”, dirijor maestrul Ioan Cobâlă, Orchestra „Ciprian Porumbescu”-Suceava, dirijor Răzvan Mitoceanu; muzica – Ioan Cobâlă, Răzvan Mitoceanu; texte – Mariana Honceru, Văru Săndel; foto – Mircea Știr și Ana Maria Halalai)
[1] Dansul popular moldovenesc se caracterizează printr-o varietate interpretativă, o mare bogăţie de ritmuri şi de tempouri, de poziţii diferite ale braţelor cu mişcări elegante și line în dansurile femeieşti şi virtuozitate în dansurile bărbăteşti…
[2] Paşii cu diferite deplasări largi sau mărunţi pe loc, fie paşii sincopaţi sau schimbaţi, fie în succesiune, dar şi poziţia braţelor în timpul dansurilor, ritmul diferit, toate acestea ne conduc spre mai multe variante ale unuia și aceluiaşi dans…
[3] Potrivit structurii metro-ritmice și dinamicii, „bătuta-horă” (măsura de 2/4, într-o mișcare rapidă, executată, de obicei, de bărbați), include mișcări care presupun măiestria, dexteritatea, iscusința…
[4] Și-a început cariera artistică în 1963, la Ansamblul Folcloric „Rapsodia Dunării” din Galați; un an mai târziu, realiza trecerea către Ansamblul „Trandafir de la Moldova” (din Bârlad, județul Vaslui); între 1980-1996, a făcut parte din ansamblul „Ciocârlia” al Ministerului de Interne…
