Finala feminină de la Roland Garros: Halep vs Ostapenko 6-4; 4-6; 3-6

Publicat de nicolaetomescu, 10 iunie 2017, 15:35 / actualizat: 10 iunie 2017, 17:12

Update:

Meciul de pe „Philippe Chatrier” a început la ora 16:10…

Primul „act”

Un meci al contrastelor, pe acest teren mai rapid din cauza căldurii din Paris (mingea sare)…

Mi-am însușit sintagma rostită de Cristian Tudor Popescu: „sălbăticiune inconștientă”… Cu o obrăznicie demnă de o cauză mai bună, agasantă și tupeistă, Ostapenko nu a avut crispare în primul game, te sfidează prin atitudine; scurtează punctele (un fel de „short-maker”) și micșorează terenul pentru adversară, ia din timpul acesteia. Ostapenko are un forehand plat, sălbatic, spre deosebire de Halep – mai tehnic, mai lucrat, dar mai lent… Tactica este ca Simona să-și folosească forehand-ul pentru a-și osteni adversara…

Mă impresionează tonusul psihic şi atitudinea hotărâtă, dar reţinută, a Simonei… Este prima dată când cred că ea trebuie să se bazeze pe calităţile defensive, pentru a contracara planul de joc al sportivei din Letonia. Halep construiește punctele, cealaltă lovește cu furie…

21-2 la capitolul erori neforțate… Mai exact, Ostapenko greșește cât pentru câteva meciuri, dar nu am văzut pe nimeni în tenisul mondial feminin să lovească atât de violent… Varietatea din jocul Simonei Halep a determinat, decisiv, câștigarea primului set. Dacă i-ar crește și procentajul primului serviciu…

Al doilea set

Câteodată, Simona o fixează pe Ostapenko, accentuându-i limitele (totuși, letona nu este atât de mobilă pe cât se spunea)… 28 de erori neforțate în dreptul celei care parcă ar începe să vorbească de una singură, se vede frustrarea marii revelații de la Paris… Respect la Halep și atitudinea prin care nu cedează niciodată, la mingi care par dinainte pierdute… sunt trimise, peste fileu, răspunsuri dure la „violențele neîntrerupte” ale tenismenei letone… Putea fi 4-0, trag speranța că nu începe o cădere în jocul Simonei… S-a făcut 3-2, deși intenționam să scriu că Ostapenko are lovituri excepționale, dar disparate, în timp ce nivelul de joc al româncei este constant (în tenis/în sport, însă, vin clipe de agonie după extazul altora)… Nici Ostapenko nu pare să știe ce înseamnă să renunți (de la 0-3 la 3-3, în pofida unor mari șanse de câștigare a unor game-uri, șanse irosite și prin intervenția destinului)… Ar fi cazul ca legile nescrise ale tenisului să-și spună cuvântul… Din păcate, de la 3-0 la 3-4… Ostapenko refuză orice lovitură de control, vrea să puncteze – în orice împrejurare – decisiv, trebuie scoasă din zona de confort (pentru a se împovăra cu tot mai multe erori neforțate)… 9 break-uri până acum… Nu cred că Halep trebuia să piardă acest set, era în măsură să-l câștige (tot atât de adevărat, Ostapenko a crescut ritmul de joc și a intimidat prin inconștiența cu care atacă)…

Decisivul

Cine va învinge? Tenisul-rațiune sau tenisul-torpilă? Se poate termina oricum… Pot înțelege și pot fi impresionat de starea de extremă iritare, de mânia nestăpânită a Jelenei Ostapenko, dar mă simt mai apropiat nu numai de românca mea, cât, mai ales, de facultatea proprie omului, de a cunoaște prin judecăți, raționamente, prin gândire… În sport, orice sport, este nevoie nu numai de instinct, ci de toate cele invocate…

*

Acum 39 de ani (1978), tenisul feminin românesc a reușit singurul său mare succes la nivel de turnee de Grand Slam: Virginia Ruzici câștiga trofeul, la Paris…

În 2017, Simona Halep are șansa egalării performanței. În drumul către marea victorie se află Jelena Ostapenko (20 de ani, originară din Letonia), sportiva care ar avea de partea ei „nebunia frumoasă a vârstei”; în acest sezon, se recomandă prin palmaresul excelent pe zgură (20 de victorii și 4 înfrângeri – trei victorii cu Wozniacki, succese importante cu Stosur și Bacsinszky, ambele venite la Paris). Simona Halep are și ea un parcurs aproape identic (20 de victorii și două înfrângeri; a câștigat turneul de la Madrid și a jucat finala de la Roma). Experiența Simonei în astfel de meciuri ar trebui să se transforme în armă letală. Până acum, românca a disputat 24 de finale și a câștigat 15 dintre ele. La Roland Garros, este cea de-a doua finală de Grand Slam din carieră, după cea pierdută, în 2014,  în fața Mariei Șharapova…

După meciul câștigat, în semifinale, de Simona Halep cu 6-4; 3-6; 6-3, iată ce declara Karolina Pliskova (citată de site-ul WTA, notează Agerpres): „Cred că aș fi bătut 99% din fete cu tenisul jucat astăzi, dar, din nefericire, am jucat cu Simona Halep. Cred că este una dintre cele mai bune jucătoare pe zgură, poate una dintre cele mai bune la acest turneu. Iubește acest turneu. Pariez tot ce am că Simona va câștiga finala”…

Simona Halep este excelent poziționată pe marginea terenului, se deplasează foarte bine, aleargă mult (pe alocuri, mişcarea este incrediilă), provoacă adevărate dueluri pe reverul adversarei (acesta pare să se fi conturat ca un adevărat stil al ei)…

De partea cealaltă, Ostapenko (locul 47 mondial) este considerată una dintre cele mai agresive jucătoare din circuitul feminin. Ostapenko trebuie radiografiată drept o jucătoare cu forță foarte mare, ea practică tenisul care se joacă în zilele noastre, se bazează pe lovirea puternică a mingii, are o deplasare foarte bună (fostă dansatoare de concurs), cu o dreaptă care produce lovituri câștigătoare pe bandă rulantă (la Roland Garros, dispune de o statistică demnă de invidiat: în 6 partide are 245 lovituri câștigătoare)…