Călătoria lui Vasco da Gama către India…

Publicat de nicolaetomescu, 7 iulie 2021, 11:04

8 iulie 1497: Vasco da Gama începea prima călătorie pe mare, din Europa către India, înconjurând Africa; astfel, se deschidea  „linia de navigație Europa-Asia”…

Călătoria lui Vasco da Gama[1] către India rămâne unul dintre momentele definitorii din istoria marilor descoperiri geografice[2]. Traversarea Atlanticului, dincolo de faptul că respectiva călătorie a reprezentat una din cele mai mare realizări ale epocii[3], a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.

La mijlocul secolului al XV-lea, Portugalia era cea mai mare putere maritimă din Europa, grație moștenirii Prințului Henric Navigatorul[4]. Cu toate acestea, sudul extrem al continentului african a rămas necunosut europenilor, iar visul prințului nu se împlinise. Doar în 1487 Bartolomeo Diaz[5] a început călătoria care îi va duce pe portughezi în sudul extrem al Africii. Înconjurând Capul Bunei Speranțe. Pentru a completa călătoria pe mare a lui Diaz, regele portughez Ioan al II-lea l-a trimis pe Pedro de Covilha[6], un bun vorbitor de arabă, într-o călătorie înțesată de pericole către India, urmând însă ruta pe uscat. Aveau să mai treacă 10 ani înainte ca portughezii să poată organiza o nouă călătorie pentru valorificarea descoperirilor celor doi. Între timp, Columb, cu banii spaniolilor, se întorsese în Europa în 1493 anunțând că a descoperit ruta către Orient traversând Atlanticul.

Din acea clipă, s-a intensificat rivalitatea dintre Portugalia și Spania pentru controlul negoțului cu Orientul. Papa însuși a intervenit pentru a arbitra conflictul;  în 1494, după lungi negocieri, a fost semnat Tratatul de la Tordesillas[7].

În 1497, Manuel I, noul rege al Portugaliei, l-a numit pe Vasco da Gama conducătorul[8] unei călătorii către Indii; acesta avea să conducă flota[9], părăsind Lisabona la 8 iulie 1497. Pentru următoarea etapă a călătoriei, Bartolomeo Diaz i-a sfătuit să meargă pe o rută neobișnuită, pe direcția vest-sud vest, înspre largul Atlanticului, pentru a evita zona calmurilor din Golful Guineei; urmând această rută, portughezii au ajuns la circa 1.000 de kilometri de coastele braziliene, înainte ca vânturile sud-vestice să-i împingă înspre Sudul Africii; pe 7 noiembrie 1497 au ajuns în Portul „Sfânta Elena”, la 200 de kilometri nord de Capul Bunei Speranțe[10]; două zile mai târziu, flota lui da Gama a înconjurat Capul Bunei Speranțe și a oprit la Mossel Bay[11]; în ziua de Crăciun, grupul a început călătoria spre nord, de-a lungul coastelor estice ale Africii de Sud; navigând spre nord împotriva unui curent puternic, da Gama a călătorit 2.700 de kilometri de-a lungul coastei – pe 2 martie 1498 a ajuns în portul Mozambique, primul dintr-un șir de orașe-stat musulmane aflate la extrema sudică a zonei de influență musulmană[12] din Africa de Est; grupul și-a continuat călătoria spre nord, ajungând la Mombassa, unde a fost primit la fel[13]; exploratorii au traversat Marea Arabiei în 27 zile, călătoria lor fiind ușurată de vânturile favorabile; flota lui da Gama a ajuns la Calicut, pe coasta Malabar[14]; relațiile dintre portughezi și localnici s-au deteriorat, iar oamenii lui da Gama au făcut mari eforturi pentru a reuși să adune bunurile necesare călătoriei înapoi înspre casă; înapoi către Malindi, călătoria a fost extrem de grea – marinarul care-i ajutase la venire dispăruse, iar vântul bătea din nou împotriva lor, drumul de 3.700 de kilometri a durat trei luni; echipajul s-a îmbolnăvit de scorbut, 30 de oameni au murit[15]; deoarece pierduseră prea mulți oameni din echipaj, una dintre nave a trebuit să fie arsă; grupul a trecut de Capul Bunei Speranțe pe 20 martie 1499 și a început călătoria spre nord de-a lungul coastelor vestice ale Africii…

Vasco da Gama s-a întors la Lisabona pe 18 septembrie 1499, după mai bine de doi ani, timp în care a călătorit 38.600 de kilometri. Au supraviețuit 54 de oameni din echipajul de 170. Totuși, regele se declarase mulțumit, gândindu-se că, odată realizată expediția, eşecul poate reprezenta repetiţia pregătitoare pentru succes.

Altă expediție, de data aceasta cu 13 nave și 1.200 de oameni, a fost trimisă imediat – sub conducerea lui Pedro Alvares Cabral[16]; flota a ajuns la Calicut în doar șase luni, portughezii au fost mult mai bine pregătiți – au mers în India cu bunuri luxoase, cu ajutorul cărora l-au convins pe stăpânul hindus care-l refuzase pe Vasco da Gama să încheie un acord comercial; negustorii musulmani au fost indignați de încercarea europenilor de a acapara comerțul – drept răzbunare, au omorât 50 de oameni din echipajul lui Cabral; drept replică, a ultimul  a răspuns prin incendirerea a 10 nave musulmane (la bordul cărora au murit 600 de oameni), precum și a caselor de lemn din Calicut; Cabral a mers la Cochin, unde a pus bazele primului centru comercial portughez din India; s-a întors acasă în vara anului 1501, cu doar șapte nave și jumătate din echipaj; încărcătura de condimente adusă a fost suficientă pentru a distruge monopolul arabo-venețian asupra comerțului cu condimente din Europa.

Anul următor (1502), Vasco da Gama a condus cea de-a treia mare expediție portugheză către India. A pornit la drum cu 20 de nave (dintre care 10 ale sale), unele aflate sub comanda unchiului și nepotului său – sarcina lor era de a consolida dominația portugheză asupra rutei către India; expediția avea să ducă la unul dintre cele mai mari masacre maritime din istorie; după câteva raiduri asupra unor porturi musulmane de pe coasta Africii de Vest, da Gama a început o campanie de teroare împotriva musulmanilor care făceau negoț pe Coasta Malabar[17]; și-a continuat drumul către Calicut, unde a capturat și ucis 30 de pescari, lăsându-le cadavrele să plutească la mal; temut și urât de localnici, da Gama a plecat, lăsând în urmă prima putere navală europeană din apele asiatice; atunci când s-a întors acasă, în septembrie 1503, da Gama a fost recompensat (material) de portughezi pentru eforturile sale, numit, ulterior, Vicerege al Indiei…

[1] Conte de Vidigueira (1460 sau 1469, Sines-24 decembrie 1524, Kochi/India)… Unii istorici presupun că numele de Gama provine de la cavalerul Lopo Rodrigues de Olhoa însoțitorului eroului național „Cidul” – care a jucat un rol hotărâtor în recucerirea de la mauri/arabi a orașului Évora în anul 1166, acesta fiind însoțit de un cerb (în portugheză = gama), ca porecla familiei… Tatăl lui Vasco da Gama, Estêvão, care a servit în anii 1460 drept cavaler pentru Ferdinand, duce de Viseu,  a crescut în rang de militar primind Ordinul Santiago; Estêvão da Gama a fost numit alcaide-mór (guvernator civil) al orașului-port Sines în anii 1460, post pe care l-a deținut până în 1478, iar apoi a fost încasator de taxe; Estêvão da Gama s-a căsătorit cu Isabel Sodré, fiica lui João Sodré (cunoscut și ca João de Resende), descendent al unei familii de origini engleze; tatăl și frații ei, Vicente Sodré și Brás Sodré, aveau legături cu casa lui Diogo, D; au fost figuri preominente în Ordinul militar al lui Christos. Vasco da Gama a fost cel de-al treilea din cei cinci fii ai lui Estêvão da Gama și Isabel Sodré – în (probabila) ordine de naștere: Paulo da Gama, João Sodré, Vasco da Gama, Pedro da Gama și Aires da Gama; Vasco a mai avut o soră, Teresa da Gama (care s-a căsătorit cu Lopo Mendes de Vasconcelos)…

[2] Într-o călătorie impresionantă, Vasco da Gama a navigat de-a lungul coastelor africane, dincolo de „Capul Bunei Speranțe” și a reușit să distrugă monopolul negustorilor arabi și venețieni în comerțul cu condimente. Astfel, după cum explica Shane Winser („Royal Geographical Society” din Marea Britanie), Vasco da Gama a schimbat lumea…

[3] Mai importantă decât reușita lui Columb…

[4] A adus la școala de navigație de la Sagres un grup de geografi, cartografi, astronomi și navigatori talentați. Henric dorea să găsească o rută maritimă către India, obținând astfel, pentru țara sa, acces la profitabilul comerț cu mirodenii. În plus, spera că va încheia o alianță cu legendarul „regat al părintelui Ioan” cu ajutorul căruia să pună capăt dominației musulmane în negoțul din Oceanul Indian. Timp de 40 de ani, Henric a pus la dispoziție bani pentru călătoriile de explorare de-a lungul coastelor vestice ale Africii, cristalizând, astfel, bazele unui comerț profitabil cu sclavi și aur…

[5] Diaz a demonstrat că exista o legătură între Oceanul Atlantic și cel Indian (geografii vremii susținând exact contrariul); a renăscut ideea potrivit căreia ar putea fi descoperită o rută maritimă către India…

[6] De-a lungul călătoriei (care a durat trei ani), deghizat în arab, Covilha a obținut informații prețioase privind porturile musulmane de pe coastele Africii de Est și din India…

[7] Prin respectivul tratat, era trasată o linie imaginară nord-sud (la circa 1.700 de kilometri vest de „Capul Verde”) ce împărțea Atlanticul în două: teritoriile situate la vest de această linie reveneau Spaniei, cele din est Portugaliei. Regele Ioan a fost încântat, deoarece el păstra astfel controlul comerțului de pe coastele vestice ale Africii și posibila rută nouă către India…

[8] Bartolomeo Diaz a supravegheat pregătirile… A însoțit grupul până în Insulele Canare, iar apoi până în Insulele Capului Verde…

[9] Formată din patru nave (una de provizii), dintre care două au fost construite special cu această ocazie…

[10] 13 săptămâni de când exploratorii văzuseră ultima oară uscatul, după ce parcuseseră o distanță de peste 7.200 de kilometri de la „Capul Verde”…

[11] Nava cu provizii a fost arsă, iar proviziile redistribuite celorlalte trei nave…

[12] Exploratorii nu au fost primiți bine de Sultan; darurile lor, considerate fără valoare, au fost respinse; acest lucru se explică prin faptul că, în pofida contribuțiilor impresionante în privința expediției, portughezii subestimaseră calitatea bunurilor de pe piețele din această lume (bumbac, fildeș, aur, perle)…

[13] Doar liderul din Malindi a fost mai binevoitor față de grupul europenilor, iar în timpul șederii sale acolo, da Gama a recrutat un marinar foarte experimentat (se poate să fi fost vorba despre faimosul marinar arab Ahmen Ibn Majid) care să le arate ruta către India…

[14] Zona respectivă era centrul comerțului cu mirodenii și principala piață de desfacere pentru piperul din Kerala; era, de asemenea, locul în care navele din Insulele Moluce veneau să facă negoț cu cuișoare cu negustorii arabi. Nou-veniții au stat la Calicut timp de trei luni și au fost inițial bine primiți de liderul hindus local. Însă negustorii musulmani se bucurau de o anumită influență la Curte și nu erau dispuși să renunțe la controul asupra comerțului cu mirodenii în fața vizitatorilor creștini. Încă o dată, bunurile pe care da Gama le oferea pentru negoț au fost considerate inadecvate…

[15] Numai bunăvoința Sultanului din Malindi i-a salvat pe restul, acesta dăruindu-le alimente proaspete, carne și portocale…

[16] A cărui misiune era întârirea controlului asupra rutei către India…

[17] A capturat nava Meri, pe care se aflau și 200 de pelerini musulmani ce se întorceau acasă după pelerinajul la Mecca, i-a dat foc. La bordul navei se aflau aproape 400 de oameni, inclusiv femei și copii. Da Gama a păstrat focul aprins timp de patru zile, până s-a asigurat că toți de la bordul navei muriseră…