Comunitate şi Biserică în afara graniţelor. Întâlniri de suflet ale românilor din Spania cu actriţa Oana Pellea

Publicat de , 11 mai 2015, 21:54 / actualizat: 12 mai 2015, 16:21

Aproximativ 2 milioane de români se află în afara graniţelor ţării, iar comunităţile cele mai concentrate sunt cele din Spania şi Italia. Potrivit celor mai recente date furnizate de Ministerul de Externe, în Spania sunt stabiliţi proximativ 900 de mii de români. Alături de asociaţii  şi de presa în limba română, Biserica reprezintă o instituţie cu puternic impact social, reuşind să grupeze  în jurul sau, nu doar din raţiuni religioase, membrii  comunităţilor  româneşti  din Spania.

În prezent, sunt constituite în Spania peste 70 de parohii ortodoxe. Una dintre acestea, este şi parohia Sfântul Pantelimon din Torrejon de Ardoz, a treia comunitate de români, ca dimensiune, din zona Madridului.  

Am stat de vorbă cu părintele Mihai Cătălin Savu, un preot  bucureştean, care păstoreşte  comunitatea românilor din Torrejon de Ardoz, de 6 ani. Împreună cu oficialităţile spaniole locale, preotul Cătălin Savu uneşte comunitatea nu doar prin slujbele religioase cât şi printr-o serie de evenimente menite să insufle comunităţii credinţă  şi deschidere dar şi să menţină vii tradiţiile  româneşti şi  sentimentul  de apartenenţă al românilor. 

Anca Loghin: De cât timp păstoriţi comunitatea din Torrejon de Ardoz?

Preot Mihai Cătălin Savu: De Sfântul Nicolae, în decembrie, vom împlini 6 ani. Proiectul principal a fost această întemeiere  a Parohiei, adunarea credincioşilor, iar apoi, lucrurile s-au derulat de la sine: copii care vin la Biserica, doamnele profesoare care voluntar s-au oferit să vină şi să încropim o şcoală parohială. O Biserica în străinătate are un rol de ambasada: oamenii îşi găsesc locuri de muncă, îi ajutăm să-şi traducă documente, în situaţii disperate sau chiar fericite suntem acolo. Şi atunci, suntem aşa că o familie din toate punctele de vedere.

Anca Loghin: La şcoala pe care aţi deschis-o, învaţă copiii românilor?

Preot Mihai Cătălin Savu: Da, am plecat de la ideea că mulţi copii, fiind născuţi aici şi învăţând aici, la şcolile de aici, jucându-se cu colegii în spaniolă, limba română o ascultau acasă, de la părinţii care şi ei ajungeau  după ore întregi  de muncă  şi  nu prea mai aveau timp să vorbească în româneşte, şi atunci am zis că era mai mult decât o datorie să încercam să îi ţinem aproape de limbă si de ţară.

[quote align=”center”   color=”#999999″]Sunt  situaţii tragice  când merg nepoţii la bunici  şi  nu se înţeleg cu ei, nu ştiu  să se exprime în limba română. E o suferinţă şi pentru ei, pentru copii, pentru că ajung în România şi nu se pot înţelege cu ceilalţi copii. Pentru cei care nu vor putea rezista  sau se vor întoarce, copilul va trebui să ştie limba română, pentru că este român, are părinţii  români  chiar dacă s-a născut aici.[/quote]

Preot Mihai Cătălin Savu: Uitându-mă pe statistici, am botezat aproape 700 de copii în cei 6 ani de existenţa a Bisericii. Am fost preot în Bucureşti 12 ani, apoi în Călăraşi 5 ani şi la un loc în 17 ani nu am botezat atâţia copii câţi am botezat aici în 6.

Anca Loghin: Legat de tradiţie şi de cultură ştiu că aveţi diverse evenimente, la sărbători.

Preot Mihai Cătălin Savu: Ţinem pasul, cu tradiţia, cu frumuseţea obiceiurilor noastre. În fiecare Craciun, pe lângă colindele tradiţionale, pe care copii le învaţă laşcoala parohială, anul acesta am venit cu o surpriză pentru credincioşii noştrii, am făcut o piesă de treatru, Irozii. M-a impresionat devotamentul şi talentul actorilor, în ghilimele. Veneau oamenii istoviţi după  ore  întregi de muncă şi mai rămâneam 2-3 ore în Biserica să repetăm.

Anca Loghin: Suntem chiar la unul  dintre evenimentele pe care le coordonează Parohia dumneavoastră,  mai exact prezentarea cărţilor doamnei Oana Pellea, spuneţi-ne câteva cuvinte despre aceste evenimente.

Preot Mihai Cătălin Savu: Oana a avut prima întâlnire cu copii şcolii Parohiale, apoi o întâlnire de suflet cu credincioşii din Parohie şi prezentarea celor două cărţi, „Jurnalul”  şi  „Să râdem cu nea Mărin”, iar în cadrul unei seri duhovniceşti, o conferinţă pe tema ” Firescul credinţei” susţinută tot de Oana.

Anca Loghin: De ce tocmai doamna Oana Pellea pentru aceste evenimente?

Preot Mihai Cătălin Savu: De Oana sunt legat oarecum, pentru că este fiica mea duhovnicească decând eram preot  în Bucureşti şi am ţinut foarte mult să ajungă la Torrejon. Mi-a plăcut foarte mult o descriere pe care Prea  Sfinţitul  Ignatie Mureşanu,  Episcop Vicar al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei, i-a făcut-o, spunând că: ” Oana este o fiinţă deosebită care are un firesc al credinţei pe care nu l-am întâlnit la nimeni.”

Aflată în mijlocul românilor din Torrejon de Ardoz,  la invitaţia  Părintelui  Cătălin Savu, actriţa  Oana Pellea, le-a vorbit acestora, pe parcursul a trei zile de evenimente, despre firescul credinţei, despre smerenie, grijă pentru  suflet şi frumuseţea vieţii. A vizitat şcoală parohială, s-a întâlnit cu tinerii şi le-a oferit oamenilor o incursiune de neuitat  în  universul  familiei Pellea.  

[quote align=”center” color=”#999999″] Oamenii care sunt aici, şi totuşi se întorc, oamenii revin în România, cred că vin cu un nivel de înţelegere, de smerenie, cu un nivel de demnitate, pentru că şi-au demonstrat că pot singuri să răzbească, îi  pot  învăţa pe cei care sunt acasă, un fel de apostolat fac şi ei  când  se întorc. [/quote]

Anca Loghin: Cum regăsiţi comunitatea românilor de aici? 

Oana Pellea: Am fost foarte emoţionată de data aceasta, pentru că mie mi-s dragi românii, şi românii nu au plecat din ţară de bine. Am întâlnit oameni absolut deosebiti, de o sensibilitate, căldură, deschişi şi cu inima crăpată de dor, aşa mi s-a părut.

Anca Loghin: Dacă aţi fi în afară graniţelor, dacă aţi fi unul dintre românii  care sunt aici, ce v-ar lipsi cel mai mult din ţară?

Oana Pellea: Cred că e durerea că nu poţi,  la tine acasă, să fii şi să câştigi onorabil şi să te simţi acasă. Cred  că asta  este marea durere. Sigur că suntem născuţi într-o ţară şi ţi-e dor şi pământul acela îţi rămâne în inima, dar chiar cred că suntem cetăţeni universali şi că avem libertatea să mergem oriunde.Sunt foarte optimistă că o să vină o zi când o să putem să fim din nou împreună.

Ceea ce m-a emoţionat pe mine foarte tare este că oamenii cu care m-am întâlnit nu mă cunosc pe mine personal, foarte mulţi nu au apucat să mă vadă nici pe scenă, ştiu că mă cunosc din interviuri, pentru că mi-au spus, dar nu pot să va spun ce privilegiu am ca  cineva să vină să se uite în ochii mei, căutându-l pe Amza. Deci, oamenii vin să-l regăsească pe Amza din mine, şi asta pentru mine este aşa o bucurie, atâta o împlinire!

Anca Loghin: Cum credeţi că schimbă, a schimbat şi va schimba România faptul că foarte mulţi români au plecat,  s-au aclimatizat în ţări diferite?

Oana Pellea: Oamenii care sunt aici şi totuşi se întorc, adică mulţi strâng bani şi oamenii revin în România, cred că vin cu un nivel de înţelegere, de smerenie, cu un nivel de demnitate, pentru că şi-au demonstrat că pot singuri  să răzbească, îi  pot învăţa pe cei care sunt acasă,  un fel de apostolat fac şi ei când se întorc.

La evenimentele găzduite de parohia Sfântul Pantelimon din Torrejon de Ardoz au participat şi oficialităţile spaniole locale, care au format, de-a lungul timpului, un parteneriat de succes cu comunitatea de români. Am stat de vorba cu primaul oraşului, Pedro Rollan Ojeda, despre ce înseamnă comunitatea de românilor  din Torrejon.

Anca Loghin: Cum este comunitatea românilor din Torrejon de Ardoz?

Pedro Rollan Ojeda: Fiecare priveşte comunităţile în funcţie de cum se prezintă şi cum vor să fie văzute. Tot ce pot eu să spun despre comunitatea românilor este că sunt oameni muncitori, care au  trebuit să-şi părăsească ţara, aşa cum au făcut şi spaniolii acum 50, 60 de ani, într-un loc unde există oportunităţi.

De altfel, aşa s-a format şi comunitatea de aici, din Torrejon. Era o localitate mică, fiind populată de spanioli din toate colţurile ţării.

Nu ducem politici diferenţiate între unii şi alţii, pentru că în final suntem toţi egali.Mai mult decât atât, indiferent de locul naşterii, ce contează este afilierea la principiile şi valorile de bază, legătură şi mai puternică, asa cum este Biserica, un concept unificator.

Sunt infinit de multe lucruri care ne unesc mai mult decât să ne separe, de aceea spun că sunt foarte mulţumit de comunitatea românească, de modelul lor de viaţă, de cum împărtăeşesc principiile şi valorile cu ceilalţi.

Reportaj realizat de Anca Loghin