Constantin I. Nottara: „Pretenţiile ce se fac actorului sunt nenumărate: grija respiraţiei, grija sănătăţii şi a fizicului, ireproşabila conduită morală şi atâtea altele”

Publicat de nicolaetomescu, 16 octombrie 2021, 07:55

Carieră în actorie[1], director de scenă[2] și profesor la „Conservatorul dramatic” din București/pedagog prin excelență[3], Constantin I. Nottara (5 iunie 1859, București-16 octombrie 1935, Bucureşti) a fost discret și dedicat muncii sale[4];

Prieten cu însuși Caragiale[5], în cei 76 de ani de viață, Nottara a jucat peste 700 de roluri[6], Un om care „predă și astăzi” lecții[7] despre actorie și despre frumusețea scenei, Constantin Nottara și-a găsit locul binemeritat în distribuția primului film românesc „Independența României” (1912). Posteritatea a considerat că trebuie să pună valoarea pe primul-plan și să ofere unui teatru[8] șansa de a purta numele lui Constantin I. Nottara…

[1] Nottara a început să joace, pe scena „Teatrului Naţional”, începând cu anul 1877… Jocul lui, profund emoţionant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic, expresiv prin frazare, se întemeia pe construirea gândită şi precisă a rolului, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat…

[2] A fost unul dintre pionierii şcolii realiste de interpretare scenică, după ce îmbrățișase, un timp, stilul romantic de joc, sub influenţa cerinţelor vremii şi sub îndrumarea lui Mihail Pascaly.

[3] A fost unul dintre maeștrii care i-au împărtășit tainele actoriei faimoasei Elvira Popesco; printre elevii săi celebri se numărau Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti..

[4] Sunt rare informațiile despre personalitatea sa…

[5] Relația celor doi suportă modificări importante atunci când presa vremii dezlănțuia discuțiile despre un scandal amoros în care sunt implicați dramaturgul și soția lui Nottara (din 1883), actrița Amellia Wellner…

[6] Remarcându-se în interpretarea unor personaje precum Shylock, Hamlet, Lear, Oedip, Don Salluste, Ștefan Tipătescu, Ion („Năpasta”), Tudose („Hagi-Tudose”, de Delavrancea)…

[7] Să ne amintim și de afirmația lui Constantin Tănase: „De la Nottara am învăţat alfabetul, de la Liciu, meseria”…

[8] Clădirea în care și-a găsit liniștea și neliniștile Teatrul „Nottara” a fost construită, pentru familia sa, de inginerul Liviu Ciuley, tatăl regizorului Liviu Ciulei… Aflat pe „Bulevardul Magheru”, într-un spaţiu vibrant din centrul capitalei României, Teatrul „Nottara” a fost fondat în 1947/purta numele de „Teatrul Armatei”. În 1960, a primit, drept patronimic, numele marelui actor român Constantin Nottara; în fruntea teatrului se afla George Vraca, nume de prestigiu al scenei româneşti (în 1964, după moartea lui Vraca, la direcţia teatrului a fost numit dramaturgul Horia Lovinescu). Pe parcursul anilor, Teatrul „Nottara” s-a definit ca instituție de repertoriu, cu o personalitate distinctă în peisajul artistic românesc şi, datorită valorii echipei sale, a reuşit să-şi atragă un public fidel. Fără a-şi nega vreo clipă caracterul popular, a reuşit să menţină (iau ca sistem de referință sutele de titluri din dramaturgia românească şi universală, propuse publicului) un echilibru între divertisment şi tematica filozofică, între râsul eliberator şi gravitatea problemelor existenţiale. Teatrul „Nottara” funcţionează ca o companie permanentă cu un colectiv artistic de câteva zeci de actori angajaţi, cu o echipă tehnică şi administrativă bine închegată. Începând cu 2013, Teatrul Nottara și-a creionat o imagine mai clară în peisajul cultural bucureștean, oferind publicului comedii de bulevard de bună calitate (la Sala „Horia Lovinescu”), deopotrivă cu spectacole pornite din aplecarea spre noutate și tinerețe, spectacole elitiste sau experimentale (la Sala „George Constantin”). Având în vedere dispozițiile Legii nr. 282/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 806 din 19 noiembrie 2015, de completare și modificare a Ordonanței Guvernului nr. 20/1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, începând cu data de 23.11.2015, teatrul Nottara a fost obligat să suspende, pe termen nedefinit, organizarea tuturor spectacolelor și evenimentelor programate în sălile situate în Bd. Magheru nr. 20, sectorul 1, clădirea fiind marcată cu bulină roșie; la 7 luni de la închiderea sălii/28 iunie 2016, Primăria Generală a capitalei a anunțat rezultatul unei contra-expertize, plătită de aceasta: clădirea a fost încadrată în mod eronat în clasa 1 de risc seismic/a primit, pe nedrept, „bulina roșie”; clădirea a primit reîncadrarea în clasa de risc seismic doi și, prin urmare, în sala „Horia Lovinescu” de pe bulevardul Magheru a fost permisă reluarea spectacolelor…

„Ascultă Vocea” / fragment din „Vara la țară” de Al. Depărăţeanu, în lectura lui C. I. Nottara… Scriitorul şi dramaturgul Victor Eftimiu i-a făcut un portret artistic lui Nottara, obicei care a fost cultivat cu bun gust în perioada interbelică a radioului public, dar şi după anii ’60 ai secolului trecut…