Din Cluj, prin Aiud și Cheile Turzii, către Salina Turda

Publicat de nicolaetomescu, 16 octombrie 2017, 13:59

Când m-am hotărât să părăsesc un oraș (desigur, pentru a-l reintâlni), simbolurile mi-au rămas în prim-planul amintirilor, cu speranța (mărturistă, de altfel, la finalul documentarului „Cluj. Mit și realitate…”), că există strategie de promovare și ar trebui să fie primele protejate…

După aproape 70 de km, pe drumul Cluj-Turda, în Aiud, cetatea cu ziduri şi turnuri de piatră, determinată de locaţia fostei biserici parohiale, unul dintre frumoasele edificii gotice ale zo­nei înconjurătoare, m-a făcut să gândesc pe aceleași coordonate… Cu ochii pe ceasul conducătorului auto și în vizorul aparatului foto, nu am avut timp pentru /„Monstrul care a strivit cu lăcomie sălbatică tot ce neamul românesc a avut mai curat, mai sfânt!”… Spre deosebire de închisoare, zidurile și turnurile din imagini, neclintite de cinci veacuri, chiar în centrul oraşului, au apărat unul dintre cele mai vechi nuclee urbane transilvănene (secolele XIV-XVII)…

Dinspre Aiud, aproape de intrarea în Turda, am ales drumul spre Câmpeni şi am trecut (de fapt, am oprit câteva minute) în primul sat, Mihai Viteazu… La aproximativ 3 km sud de Turda se crede că a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul În vecinătatea monumentului, întâlnești alt semn potrivit căruia recunoștința stă la îndemâna omului: Biserica Mihai Vodă, copie după biserica ridicată (la București) de către voievod…

Am hotărât să facem la dreapta, înspre satul Cheia… Gândeam cum să pătrundem și în frământarea pașnică a Cheilor Turzii… Prelungire din Munții Trascăului, de origine calcaroasă, sub forma unei pâlnii duble, mult mai conturate în amonte, unul dintre cele mai importante monumente ale naturii, inclus listelor U.N.E.S.C.O., îmbrățișează 1.000 de specii de flori, creste ascuțite, turnuri de piatră, arcade săpate adânc, vâlcele pietroase, forme de relief carstice. Recomandăm Cheile Turzii ca un fel de călăuză a drumului către dăinuirea frumuseții…

Adăpostită la poalele Munților Apuseni, pe drumul principal dintre Cluj și Alba Iulia, localitatea Turda se mândrește cu o istorie legendară. Ne-am limitat la salină, am distins, în mod deliberat sau prin instinct, ceea ce ne-a plăcut să desăvârșim prin cunoaștere: muzeul mineritului în sare. Istoria și legenda se împletesc, starea ideală de conservare a lucrărilor miniere și a utilajelor folosite cândva la transportul sării, grija prin care s-au inițiat și finalizat lucrările de transformare a salinei în obiectiv turistic, ajung să fie un pahar de lumină servit de vizitatori în semi-obscuritate. Formată cu 13,5 milioane de ani în urmă, primele dovezi ale exploatării salinei datează din perioada preromană şi se întind până în epoca modernă; în 1932, activitatea de extracţie  era sistată, din cauza dotărilor precare şi a randamentului scăzut; până în 1992, salina a rămas închisă, țelul real, practic (imediat și îndepărtat) al redeschiderii privind turismul. Pot fi văzute fostele mine Iosif, Tereza, Rudolf, dar şi utilajele medievale bine conservate, unice în Europa (precum fierăria, crivaciul şi moara de sare); pot fi admirate altarul cioplit în peretele de sare şi „Scara bogaţilor” (lucrată filigranat în lemn); completează feeria lacul cu soluţie salină suprasaturată… Salina Turda, reamenajată (în 2009), cu fonduri de 6 milioane de euro, este dotată cu săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport şi o roată panoramică, de unde pot fi admirate stalactitele de sare… Cu excepția mirosului, fin, de aer înghețat, nu ne-am lovit de întuneric, nu i-am simțit tăcerea ca o ranchiună, încăpățânarea inertă ca un mit; aici, oamenii au fost vizitați de idei, nu au izolat istoria într-o colecție fără încredere; în salina Turda vezi culori dincolo de tot ceea ce ziua ți-a lăsat ca moștenire…

© Nicolae Tomescu, Radio Iași