Dina Cocea, „logodnica teatrului românesc”
Publicat de Nicolae Tomescu, 27 octombrie 2020, 12:45
„Am avut marele noroc de a mă naşte[1] şi de a trăi primii ani ai copilăriei şi ai adolescenţei alături de nişte oameni excepţionali. Unul dintre ei a fost bunicul meu, Constantin Mille[2](…) Iar celălalt a fost tatăl meu, N. D. Cocea(…)”
A studiat, la Paris, într-un pension catolic, urmând apoi cursuri de actorie[3]. A debutat în capitala Franței (1934), prima scenă românească numindu-se Teatrul „Comedia” din Bucureşti[4]; O noapte de pomină (1939) deschide seria impresionantă[5] a prezențelor sale pe „ecran cinematografic”…
Director la „Teatrul Nostru”[6] (între 1941-1949), personalitatea culturală având, în timpul vieții sale prodigioase și demne[7], lecturi vaste și asimilate, s-a dovedit a fi, deopotrivă, un mânuitor al condeiului demn de luat în seamă/publicând mai multe articole de sinteză, critică şi cronică dramatică (în presa de specialitate din ţară şi dinafara României)…
A fost decan[8] al Facultăţii de Teatru din Bucureşti, totodată preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Teatru şi Muzică (A.T.M.)[9], un pedagog de ţinută[10], o iniţiatoare curajoasă pentru modernizarea teatrului[11]. Începând cu 1956, a reprezentat România la congrese internaţionale, la manifestările organizate de O.N.U. şi U.N.E.S.C.O. I-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de „Artă Teatrală și Cinematografică” din București…
Datorită tuturor calităților[12], pentru faptul că a reprezentat esenţa creaţiei artei actorului, a fost înmormântată[13] cu onoruri militare la Cimitirul „Bellu”…
[1] 27 noiembrie 1912 (București)…
[2] Fiica Floricăi Mille și a pamfletarului N. D. Cocea.. A petrecut câţiva ani împreună cu bunicul său, important ziarist, nuvelist, poet şi avocat, mare personalitate a protipendadei bucureştene de la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul veacului al XX-lea…
[3] Sub înrâurirea mătuşii sale, Alice Cocea…
[4] Cu rolul (din 1935) al dansatoarei „Yvette”/piesa Adevăratul Iacob, alături de George Timică… Cei 70 de ani de activitate consemnează peste 100 de spectacole de teatru, teatru radiofonic şi teatru pentru televiziune. A interpretat roluri împreună cu nume sonore ale teatrului şi filmului românesc: Toni Bulandra, George Vraca, Fory Etterle, Jules Cazaban, Lia Șahighian, George Calboreanu, Gheorghe Storin, Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti, Grigore Vasiliu Birlic, Septimiu Sever, Aura Buzescu, Ștefan Ciubotărașu, Emil Bota, Geo Barton, Ion Finteșteanu, Gyorgy Kovács ș.a.
[5] Alte 10 filme, precum Neamul Şoimăreştilor (1964), Ciprian Porumbescu (1972), Ştefan cel Mare – Vaslui 1475 (1974), Iancu Jianu haiducul (1980), Atac în bibliotecă (1992)…
[6] Companie pe care a creat-o împreună cu Fory Etterle, P. Nove şi Eugenia Zaharia; a elaborat un repertoriu de calitate; a colaborat cei mai mari actori ai scenei româneşti de atunci. „Se jucau clasici şi moderni, străini şi români: de la Tartuffe al lui Molière, la Patima de sub ulmi a lui O’Neill sau Discipolul diavolului al lui Shaw; de la Canalia lui N. D. Cocea, la Reţeta fericirii a lui Mircea Ştefănescu sau Idolul şi Ion Anapoda al lui Victor Ion Popa” (Dina Cocea)…
[7] Chiar în comunism „nu se temea să fie deosebită de toţi ceilalţi şi splendid îmbrăcată, în acei ani cu haine ponosite şi lodenuri cenuşii. Nu se temea să fie frumoasă, pentru că era actriţă şi considera că acest lucru onorează arta şi pe spectatori.” (Ileana Berlogea); „Am apreciat şi apreciez coloana vertebrală morală a Dinei Cocea, fiinţa sublimă, femeie cu F mare” (Ion Toboşaru)…
[8] Perioada 1952-1962…
[9] Între 1979-1989…
[10] Dina Cocea a încurajat talentele vârstei tinere şi le-a sprijinit în carieră; Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Dumitru Dinulescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, iată exemple grăitoare…
[11] Nimeni nu poate strecura confuzie între cea despre care scriu și Dina Cocea (născută pe 12 noiembrie 1944, la Voloca pe Dereului, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană, U.R.S.S.), o actriță de teatru și film, artistă emerită a Republicii Moldova și membră a trupei teatrului național „Mihai Eminescu” din Chișinău…
[12] Între anii 2001-2008, a fost societar de onoare al Teatrului „Național” din București…
[13] Murise pe 28 octombrie 2008 (București), în apropierea vârstei de 96 de ani…
Nicolae Tomescu, redactor-șef Radio Iași
