Eugen Lovinescu: „O societate aflată pe povârnișul prefacerilor este, în mod fatal, dizarmonică”

Publicat de nicolaetomescu, 15 iulie 2021, 14:10

• 31 octombrie 1881: Eugen Lovinescu s-a născut (din părinţii Profira și Vasile), la Fălticeni…
• Numele de botez i-a displăcut întreaga viaţă, şi-a semnat (cărţile şi articolele) numai cu iniţiala E
• 1885: apare, la Bucureşti, revista „Convorbiri literare”; se încheie, definitiv, ciclul ieşean al „Junimii”
• 1888-1892: E urmează cursurile şcolii primare în oraşul natal
• 1892-1896: elev al gimnaziului „ Donici” din Fălticeni; este coleg de clasă, preț de trei ani, cu Mihail Sadoveanu
• 1892: apare ediţia Critice (3 volume) de Titu Maiorescu, la Editura „Socec” din Bucureşti
• 1896-1899: E urmează cursurile vestitului „Liceu Internat” din Iaşi
• 1899-1905: După ce frecventează doar câteva săptămâni Universitatea din Iaşi, devine student al Facultăţii de Litere-secţia limbi clasice, a Universităţii din Bucureşti; participă la cursurile lui Titu Maiorescu, Nicolae Iorga şi Dimitrie Evolceanu; lucrarea sa de licenţă se referă la sintaxa latină
• 1901: apare revista „Semănătorul” („Sămănătorul”, de la nr. 26)
• 1904-1906: profesor la liceul din Ploieşti; în 1904, debutează în suplimentul literar al ziarului „Adevărul”; în acelaşi an, începe colaborarea, cu foiletoane, la junimista „Epoca”; colaborarea durează doi ani, Maiorescu promiţându-i, vag, şi posibilitatea de a-i încredinţa conducerea suplimentului literar al revistei
• 6 martie 1906: manifestaţia studenţească iniţiată de Nicolae Iorga, în Piaţa „Teatrului Naţional” din Bucureşti, pentru apărarea limbii române; din Ploieşti, Lovinescu îi trimite savantului o telegramă de solidarizare; tipăreşte, la Fălticeni, cele două volume de debut Paşi pe nisip/adună incomodele foiletoane din „Epoca”; în acelaşi an, publică piesa de teatru De peste prag şi manualul Carte de citire şi gramatică pentru clasa a III-a
• 1906-1909: Studii pentru obţinerea doctoratului la Paris; teza de doctorat analizează opera criticului francez Jean-Jacques Weiss (lucrarea a fost publicată, la Paris, cu o prefaţă de Émile Faguet); pe toată perioada studiilor pariziene a colaborat activ la „Convorbiri critice” şi, sporadic, la „Convorbiri literare” şi „Viaţa românească”; se impunea drept unul dintre criticii literari importanţi ai timpului
• 1909: apare primul volum din Critice; al doilea, în 1910; în acelaşi an (1910), publică volumul Grigore Alexandrescu. Viaţa şi opera lui, urmat, în 1913, de monografia Costache Negruzzi. Viaţa şi opera lui; criticul tânjea după o carieră universitară – fără a izbuti, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi (deşi aici fusese profesor suplinitor în 191-1912); înfrângerea suferită la concursul din Iaşi (unde a avut câştig de cauză Garabet Ibrăileanu) a adâncit caracterul lipsit de amiciție cu gruparea celor de la „Viața românească”; rămâne restul vieți profesor de liceu, devenind unul dintre cei mai importanţi critici literari ai ţării, anti-sămănătorist şi anti-poporanist; promova evoluţia spre modernitate a literaturii romăne
• 1910-1914: colaborări la „Convorbiri literare”, „Noua revistă română”, „Rampa”
• 1914-1916: anii neutralităţii declanşează lungi şi acute polemici cu Nicolae Iorga
• 1915: începe să apară noua ediţie/cu celebrele revizuiri/din Critice
• 1918-1919: îi apar volumele de publicistică Pagini de război, Flacăra (incidental la Luceafărul), consolidându-şi statutul de critic literar
• În 1918, în Bucureştiul eliberat, Lovinescu contribuie la apariția magazinului ilustrat „Lectura pentru toţi”
• La 19 aprilie 1919, vede lumina tiparului Istoria literaturii române contemporane
• 1900-1937: revista „Sburătorul”, din iniţiativa şi sub conducerea criticului; prima serie a revistei, factor în evoluţia modernă a literaturii române, se încheie în 1922; a doua serie apare în perioada 1926-1927; din 1919, începea să funcţioneze, în locuinţa criticului, cenaclul „Sburătorul” (îşi încetează activitatea odată cu moartea amfitrionului)
• 1921: apare, la Cluj (din 1922, la Bucureşti) revista „Gândirea” – din 1924, ultima reprezintă o tribună anti-lovinesciană
• 1924: apare primul volum din Istoria civilizaţiei române moderne (volumul III a fost publicat în 1926); lucrarea, esențială pentru sociologia românească, stârneşte mari polemici şi controverse
• 1925: apare, în volum, Burgezia română, lucrarea lui Ştefan Zeletin; patru dintre principalele capitole ale acestei cărţi au apărut, mai întâi, din 1920, în revista sociologică „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială” a lui Dimitrie Gusti/ s-au iscat mari dezbateri de idei; lucrarea lui Lovinescu se sprijină şi pe puncte de vedere exprimate de Ştefan Zeletin; începe să apară ediţia definitivă a Criticelor sale (volumul IX, în 1929)
• 1926: publică primul volum din Istoria literaturii române contemporane (ultimul volum, VI / cel de al cincilea, având ca obiect dramaturgia, nu a apărut niciodată / apare în 1929)
• 1927: Viaţa dublă, primul său roman semnificativ… (ciclul său romanesc începuse, în 1913, cu Apa morţii, continuat, în 1920, cu Lulu)
• 1930: primul său volum de Memorii (al treilea a fost publicat în 1937); respectivele memorii, care au iscat nemulţumiri / cu începere de la al doilea volum /, se constituie, de fapt, în scene din viaţa literară, continuând, stilistic, eseistica şi critica autorului
• 1934-1937: publică romanele Firu-n patru, Bălăuca, Mite, Diana, Mili. Nicolae Iorga, adversar declarat al lui Lovinescu, publică, în acelaşi an, Istoria literaturii româneşti contemporane (2 vol.)
• 1937: apare Istoria literaturii române contemporane (compendiu)
• 1940: îi apare monumentala monografie Titu Maiorescu (în două volume)
• 1941: publică volumul Aqua forte (de fapt, asigură continuitate Memoriilor); totodată, volumul P. Carp, critic literar şi literat; apare Istoria literaturii române de la origini până în prezent de George Călinescu
• 1942-1943: E se dedică studierii universului literar junimist: Antologia ideologiei junimiste (1942), Titu Maiorescu şi contemporanii săi (două volume, 1943-1944), Titu Maiorescu şi prosteritatea lui critică (1943)
• La 16 iulie 1943, Eugen Lovinescu moare (răpus de cancer)
• 1968: prima reeditare, în antologie, datorată lui Ion Negoiţescu, a criticilor lui Lovinescu; 1982: după alte reeditări ale unor cărţi lovinesciene, a fost inaugurată, la Editura „Minerva” (sub îngrijirea lui Alexandru George şi a Mariei Simionescu), ediţia critică a operei lui Lovinescu; marelui critic i se consacră monografiile substanţiale I. Negoiţescu, Lovinescu/1970; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit/1971; Florin Mihăilescu; Lovinescu şi antinomiile criticii/1972; Alexandru George, În jurul lui E. Lovinescu/1975…

„Elementul esențial al talentului este originalitatea și originalitatea înseamnă diferențiere”

Nicolae Tomescu

redactor-șef