Fenomenul Ștefan Procopiu
Publicat de nicolaetomescu, 22 august 2017, 06:00
La 19 ianuarie 1890, în casa Catincăi și a lui Emanoil Procopiu, din Bârlad, s-a născut primul copil al familiei, căruia i-a fost dat (pre)numele de Ștefan…
După terminarea liceului (absolvit cu media cea mai mare), s-a îndreptat către Universitatea din Iași…
În toamna anului 1919, cu o formație științifică închegată, cu o experiență de viață și o viziune realistă, Procopiu a plecat la Paris și a obținut titlul de doctor în științe. Revenit, episodic, în București, a hotărât să se stabilească în Iași pentru tot restul vieții; și-a dedicat întreaga activitate științei, îndeplinindu-și cariera de profesor, întregindu-și opera prin descoperirea magnetonului Bohr-Procopiu (o constantă fizică și unitatea naturală pentru a exprima momentul magnetic al unui electron), al Efectului Procopiu (efectul circular al discontinuității de demagnetizare care apare la trecerea unui curent electric alternativ printr-un fir feromagnetic); anterior, prin studiul birefringenței soluțiilor coloidale și a suspensiilor cristaline, descoperise depolarizarea longitudinală a luminii care le străbate/„fenomenul Procopiu”…
Nicolae Tomescu despre Ștefan Procopiu
Inteligența românească – foc veșnic viu / regretatul prof. univ. dr. Cezar Buda despre Ștefan Procopiu
În după-amiaza zilei de 22 august 1972, în urma unui infarct, Procopiu și-a găsit sfârșitul (lumesc) la vârsta de 82 de ani, întors cu fața către… rafturile bibliotecii… Așa cum somități de talie mondială recunoșteau în Procopiu un mare fizician, tot astfel generațiile mai tinere de fizicieni români îl consideră un maestru ilustru…
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=HLlIqW95FWw[/youtube]
