„Fericiţi” cei care nu citesc…
Publicat de nicolaetomescu, 18 ianuarie 2017, 16:14
Un clip poate stârni discuţii şi polemici… Poate descrie o călătorie (reală sau imaginară)…
Poate să ofere consistență… parabolei–alegorii Din Ţara Măgarilor. Însemnări, scrisă de filozoful, economistul, sociologul Ştefan Zeletin (pseudonim al lui Ștefan Motăș, 1882-1934); subţire şi transparent, cu gravitate şi sinceritate, acesta a îngroșat, prin tușe, caracteristicile unei lumi alterate. Nu susţin adevărul celor conţinute în cartea incitantă. Dacă aş avea curaj, ar trebui s-o fac. N-aş dori nici să fiu acuzat de rele intenţii: orice coincidenţă între cele scrise de Zeletin şi realităţile româneşti contemporane este întâmplătoare, involuntară şi, mai ales, reală…
Întrebarea care se pune: am fost măgari sau am devenit magari? Altfel spus, măgaria care ne-a sufocat şi ne sufocă a ţinut şi ţine de etnic sau de social? Răspunsul a fost oferit de Zeletin. Măgăria noastră are o origine socială. Societatea nu poate trăi în afara moravurilor, ci este una care se confundă cu drama unei prăbuşiri masive a moralei. Nenorocirea pare a fi alta; de starea de lucruri nu este vinovată o singură persoană, vinovaţii sunt pretutindeni. Iar prin „măgar” nu trebuie înţeleasă numai o posibilitate de comparaţie jignitoare, ci un întreg complex de caracteristici generate de termen: ingratitudine, impertinenţă, prostie, grosolănie, incultură; mai presus de orice, neruşinare; măgarii sunt laşi, nepăsători, nu trăiesc într-o lume ideală, nu cunosc şi nu înţeleg spiritualitatea. De multe ori, nu cunosc nici limba română. Mai totdeauna, se laudă cu faptul că nu pun mâna pe carte… sau că îl citesc pe… „Mihai” Creangă…
https://youtu.be/VGfbSuLw9OM
