“Hello, I’m Johnny Cash!”
Publicat de nicolaetomescu, 12 septembrie 2015, 08:06 / actualizat: 12 septembrie 2015, 9:59
Solist vocal, chitarist și compozitor american de muzică country, considerat a fi unul dintre cei mai influenți muzicieni americani ai secolului al XX-lea,
Johnny Cash (26 februarie 1932-12 septembrie 2003)[1]
este și astăzi identificat datorită vocii sale grave, joase, de bariton, sunetului și senzației unui “tren de marfă” pe care a creat-o trupa sa “Tennessee Three”, pentru atitudinea și stilul vestimentar posomorât (renumele de “Man in Black”/“Omul în negru”)[2]…
Își începea concertele cu introducerea tradițională: “Hello, I’m Johnny Cash!” (“Bună, sunt Johnny Cash!”)…
În general, muzica lui, cea de la sfârșitul carierei sale – cu precădere, evocă teme triste, de suferință morală și de… salvare. Printre piesele de referință: “I Walk the Line”, “Folsom Prison Blues”, “Ring of Fire”, “Get Rhythm”, “That Old Wheel” (un duet cu Hank Williams Jr.), “Cocaine Blues” și “Man in Black”… A înregistrat și câteva piese cu conținut ironic precum: “One Piece at a Time”, “The One on the Right Is on the Left”, “Dirty Old Egg-Sucking Dog”, “A Boy Named Sue”, un duet cu June Carter intitulat “Jackson”, precum și diferite piese “de tren” cum ar fi “Rock Island Line” și “Orange Blossom Special”…
De-a lungul carierei (aproape 50 de ani), Cash a vândut peste 90 de milioane de albume și a ajuns să ocupe “o poziție de vârf în istoria muzicii”…
La origini, Johnny Cash provenea dintr-o familie regală scoțiană. În tinerețe, bănuia să fi avut origini irlandeze. Cash a admirat americanii nativi, exprimând acest complex chiar în cântecele sale…
Amintirile timpurii ale lui Cash sunt dominate de muzica gospel și de ceea ce se difuza la radioul acelor vremuri. Învățat de mama sa și un prieten, Johnny, a început să cânte la chitară și să compună cântece. În liceu, a cântat pentru un post de radio local; câteva decenii mai târziu, a lansat un album cu piese gospel tradiționale, intitulat “My Mother’s Hymn Book”. A fost de influențat și de muzica irlandeză tradițională, audiată săptămânal la programul radio “Jack Benny” și interpretată de Dennis Day…
Numele lui mic era format doar din inițialele “J.R.”, deoarece părinții lui nu au căzut de acord asupra unor nume, ci doar asupra inițialelor. Datorită înrolării în Aviația Americană, numele i-a fost schimbat în John R. Cash. În 1955, când a semnat contractul cu Casa de Discuri “Sun”, numele de scenă avea să devină Johnny Cash[3]…
În timp ce era în antrenament la Air Force, pe 18 iulie 1951, Cash a întâlnit-o pe Vivian Liberto, în vârstă de 17 ani, la un patinoar cu patine pe roțile din San Antonio, Texas. S-au întâlnit timp de 3 săptămâni, însă Cash a fost trimis să își desfășoare activitatea militară în Germania. Timp de 3 ani, cei doi îndrăgostiți și-au scris peste 10.000 de pagini de scrisori de dragoste. O lună după eliberarea sa, pe 7 August 1954, s-au căsătorit la biserica catolică “St. Anne” din San Antonio. Au avut împreună patru fiice: Rosanne, Kathy, Cindy, și Tara. Dependența lui Johnny Cash de droguri și alcool, turneele constante[4], precum și numeroasele aventuri cu alte femei (inclusiv cu viitoarea soție, June Carter) au determinat-o pe Vivian să-i intenteze divorț în 1966…
În 1968, 12 ani de la prima lor întâlnire[5] în backstage la “Grand Ole Opry”, Cash i-a propus[6] lui June Carter să se căsătorească. Cei doi au avut doar un copil, John Carter Cash, născut pe 3 martie 1970. Au continuat să concerteze împreună, timp de 35 ani, până în 2003, când June Carter a murit. Johnnny Cash a murit și el 4 luni mai târziu. June a fost co-autoarea marelui hit “Ring of Fire”, iar împreună au câștigat 2 premii “Grammy” pentru duet…
Cariera sa a început să se dezvolte la începutul anului 1960, iar odată cu asta, Cash a început să bea și a devenit dependent de amfetamine și barbiturice. Pentru o scurtă perioadă de timp, a împărțit în Nashville un apartament împreună cu Waylon Jennings, care la rândul lui era și el dependent de amfetamine. Cash folosea droguri de tip stimulente ca să se mențină treaz în timpul turneelor. Prietenii glumeau pe tema “nervozității” și a comportamentului său instabil, mulți dintre ei ignorând semnele ce avertizau înrăutățirea dependenței sale față de droguri. Înainte să intre pe scena de la “The Johnny Cash Tv Show”, Cash ar fi declarat că “ar fi încercat orice drog ar fi fost de încercat”.
Cu toate că de multe ori nu mai putea avea control asupra propriilor dependențe, creativitatea frenetică a lui Cash încă producea hit-uri. “Ring of Fire” a fost un hit care a atins mai multe stiluri muzicale, ajungând pe locul 1 în topurile country intrând în top 20 în topurile pop. Cântecul a fost scris de June Carter și Merle Kilgore. Inițial piesa a fost interpretată de sora lui June Carter, însă Cash a venit cu un stil pur mariachi, afirmând că i-a apărut totul într-un vis.
Cash a cultivat în ochii publicului o imagine romantică de haiduc; în pofida faptelor comise, nu a fost niciodată condamnat la închisoare[7]…
La mijlocul anilor ’60 ai secolului XX, Cash lansează o serie de albume conceptuale, printre care “Ballads of the True West” (1965)/scos pe piață ca un disc dublu experiemental, ce mixa stilul cântecelor autentice de “frontieră” cu stilul narativ specific lui Cash, cât și albumul “Bitter Tears” (1964) ce conținea piese care scoteau în evidență condiția americanilor nativi. Dependența sa de droguri a atins apogeul în această perioadă, iar comportamentul său destructiv a dus la divorțul de prima sa soție, Vivian (spectacole au început să fie anulate). În 1967, duetul piesei “Jackson”, al lui Johnny Cash cu June Carter, a câștigat premiul “Grammy”. Cash a renunțat la droguri în 1968, după o experiență spirituală în peștera “Nickajack”, unde a încercat să se sinucidă după experiențe cu drogurile[8]. June, Maybelle și Ezra Carter s-au mutat la conacul lui Cash timp de o lună, pentru a-l ajuta să-ți înfrângă dependența față de droguri…
Cash a simțit, mereu, o mare compasiune pentru cei din închisori. A susținut concerte la sfârșitul anilor ’50 ai secolului XX, la diferite închisori de pe teritoriul Statelor Unite[9]. Aceste spectacole au condus la câteva albume de succes, precum “Johnny Cash at Folsom Prison” (1968) și “Johnny Cash at San Quentin” (1969)…
Din 1969 până în 1971, Cash a apărut în propriul său spectacol de televiziune, numit “The Johnny Cash Tv Show”, transmis de rețeaua ABC[10]… Aparițiile lui Cash la televiziune au continuat, găzduind anual o emisiune specială de Crăciun la CBS în timpul anilor ’70. Mai târziu, aparițiile includeau câteva roluri mici[11]. În 1981, Cash a apărut într-un episod din “Muppet Show”, ca invitat special. În 1983, a apărut în filmul “Murder In Coweta County”[12] (filmul se baza pe un caz real de crimă din Georgia). Cash obosise să joace în filme, primindu-și însă recunoașterea cuvenită…
Pe la mijlocul anului 1970, popularitatea lui Cash și numărul hit-urilor sale a început să scadă, dar autobiografia sa (prima din cele două), intitulată “Man in Black”, publicată în 1975, a vândut 1.300.000 de copii. Cea de-a doua biografie: “Cash, The Autobiography”, a apărut în 1977. Prietenia sa cu Billy Graham a condus la producerea unui film despre viața lui Iisus, “The Gospel Road”, Cash colaborând la scenariu[13], fiind chiar și naratorul filmului.
Cash a recidivat în dependența de droguri, după ce i-au fost administrate calmante împotriva durerilor abdominale cauzate de un incident neobișnuit la ferma sa, unde a fost lovit puternic de un struț. În timpul unei vizite la spital în 1988, de această dată pentru Waylon Jennings (care suferise un infarct), ultimul a afirmat că Johnny Cash s-a internat și el pentru probleme la inimă. Doctorii i-au recomandat o operație preventivă la inimă, Cash a fost operat în același spital. Ambele operații au decurs bine, însă Cash refuza să își ia medicamentele prescrise, de teama reîntoarcerii la dependența de droguri. Cash a susținut mai târziu că în timpul operației a trăit o experiență numită NDE (Near Death Experience), în care a avut viziuni extraordinare despre Rai, dar că a fost foarte nemulțumit când și-a revenit după operație…
A fost apropiat de fiecare din președinții Statelor Unite, începând cu Richard Nixon, Jimmy Carter, care i-a devenit un bun prieten. Cash afirma că îi găsește pe toți fermecători, trăsătură esențială pentru a fi ales ca președinte…
În 1980, Cash devenise cel mai tânăr artist apărut în “Country Music Hall of Fame”, la vârsta de 48 de ani, dar în timpul anilor ’80 ai secolului XX, discurile sale au început să nu mai aibă impact în topurile country[14]. Cariera în ceea ce privește înregistrările, relația cu comunitatea Nashville erau, în anii ’80, la o cotă precară. Artistul a realizat faptul că, independent de voința și de conștiința lui, Casa de Discuri “Columbia” renunțase în a-l mai promova[15], devenind invizibil pe piața muzicală (așa cum afirmă Johnny Cash în autobiografie). În 1986, Cash s-a reîntors la studiourile Sun din Memphis pentru a crea, împreună cu Roy Orbinson, Jerry Lee Lewis și Carl Perkins, albumul “Class of ’55”[16]. În 1986, a publicat singurul lui roman “Man in White”, o carte despre Sfântul Paul și conversația lui pentru a deveni Apostolul Paul. Cash a înregistrat “Johnny Cash Reads The Complete New Testament” în 1990. După ce Casa de Discuri “Columbia” a renunțat la contractul cu Johnny Cash, acesta a avut o scurtă perioadă (din 1987 până în 1991), lipsită de succes la Casa de Discuri “Mercury”.
Cariera sa a fost relansată în anii ’90, găsindu-și popularitate în rândul unei audiențe tinere, fără un interes deosebit față de muzica country. În 1993, a cântat la voce piesa “The Wanderer”, pentru albumul “Zooropa”, semnat U2. Cu toate că nu mai era căutat de studiourile de înregistrare importante, Cash a fost abordat de producătorul Rick Rubin, care i-a oferit un contract cu Studioul de înregistrare “American”, studio cunoscut pentru muzica rap și hard rock. Sub supravegherea lui Rubin, Cash a înregistrat albumul intitulat “American Recordings” (1994) în sufrageria sa, acompaniat doar de propria-i chitară[17]. Albumul cuprinde câteva preluări după artiștii contemporani selectați de Rubin, a primit aprecieri atât din partea criticilor, a reprezentat și un succes comercial – câștigând un premiu “Grammy” pentru “cel mai bun album folk contemporan”. Cash a scris că recepția din 1994 de la festivalul “Glastonbury” a fost una din cele mai mărețe din cariera sa. Începea o perioadă când industria muzicală îl va ovaționa din nou, iar succesele comerciale vor reaprinde imaginația… Cash a înregistrat un nou album la Studioul de înregistrare “American”, numit “Unchained”, acompaniat de Tom Petty și “The Heartbreakers”, album ce a câștigat un premiu “Grammy” pentru “cel mai bun album country”. Cash considera că în autobiografia din 1975 “Man în Black” nu a fost destul de explicit, scriind o altă autobiografie în 1997 intitulată: “Cash: The Autobiography”…
În 1997, Cash a fost diagnosticat cu o boală neuro-degenerativă, sindromul Shy-Drager. Mai târziu, diagnosticul a fost modificat în neuropatie autonomă, asociat cu diabet. Această boală l-a forțat pe Cash să scurteze turneul. În 1998, a fost internat în spital cu pneumonie severă, ce i-a afectat ambii plămâni. Albumele “American III: Solitary Man” (2000) și “American IV: The Man Comes Around” (2002) conțin răspunsul lui Cash asupra bolii sale – în forma unor piese interpretate într-o tonalitate mai sobră decât în primele două albume “American”. Videoclipul[18] ce a fost lansat pentru piesa “Hurt”, de Trent Reznor de la “Nine Inch Nails”, consună cu trecutul lui Cash și cu sentimentele de regret…
June Carter Cash a murit pe 15 mai 2003, la vârsta de 71 de ani. Una dintre ultimele dorințe ale lui June a fost ca Johnny Cash să nu întrerupă munca, astfel încât artisul a continuat să înregistreze și chiar să interpreteze câteva spectacole surpriză – la “The Carter Family Fold”, în afara orașului Bristol, Virginia. Concertul din 5 iulie 2003 a fost ultima sa apariție publică. La concertul din 21 iunie 2003, înainte de a cânta “Ring of Fire”, Cash a citit câteva rânduri despre soția sa, June, scrise înainte de a intra pe scenă; a vorbit despre faptul că spiritul lui June îl veghează, despre cum ea a venit și l-a vizitat înainte să intre pe scenă. Cu greu a reușit să termine piesa… În ciuda sănătății sale șubrede, a mărturisit că așteaptă ziua în care va putea să meargă din nou și va arunca scaunul cu rotile în râul de lângă propria lui casă…
Johnny Cash a murit la mai puțin de patru luni de la plecarea soției sale, pe 12 septembrie 2003, în timp ce se afla în spitalul Baptist din Nashville, Tennessee. A fost îngropat alături de marea iubire a vieții lui[19], în “Hendersonville Memory Gardens”, lângă casa sa din Hendersonville, Tennessee[20]. Avea 71 de ani…
De la începuturile sale ca pionier al stilului rockabilly și rock and roll, din anii ’50 ai secolului trecut, până în timpurile în care era reprezentant internațional al muzicii country, până la revenirea la faima din anii ’90 ca legendă vie și icoană a muzicii alternative country, Cash a influențat nenumărați artiști și a lăsat o importantă moștenire spirituală. După moarte, a fost venerat de cei mai mari muzicieni ai timpului său[21]. A educat (integrat în spirit) și apărat artiști aflați la granița a ceea ce era acceptabil în country. În total, Cash a scris peste 1.000 de piese și a lansat o mulțime de albume. În 2004, revista “Rolling Stone” l-a situat pe Cash pe locul 31 în lista de 100 “cei mai buni artiști ai tuturor timpurilor”. Diversitatea muzicii lui Cash a fost evidențiată de prezența sa în trei importante genuri de Hall of Fame: “The Nashville Songwriters Hall of Fame” (1977), “The Country Music Hall of Fame” (1980), și “The Rock and Roll Hall of Fame” (1992). În amintirea lui Johnny Cash a fost produs filmul biografic “Walk the Line”[22], premiat de către Academia Americană de Film…
[1] Născut sub numele J.R. Cash – în Kingsland, Arkansas, fiul lui Ray și Carrie Cash, crescut în Dyess, Arkansas, s-a numărat printre cei 7 copii ai familiei. Fratele său, Tommy Cash, a devenit el însuși un cântăreț country de succes. Copilăria i-a fost umbrită de un teribil accident al fratelui mai mare cu 2 ani, Jack; în 1944, Jack a fost împins într-un fierăstrău circular unde lucra, fiind tăiat aproape în două; a murit după o săptămână de chinuri; Cash s-a simțit mereu în culpă, visa mereu să-și întâlnească fratele în Rai (în vise, îi apărea cu 2 ani mai mare, indiferent de vârsta lui Johnny Cash).
De la vârsta de 5 ani, J.R. a lucrat pe plantațiile de bumbac, cântând împreună cu familia sa. Ferma familiei a fost inundată cel puțin o dată, ceea ce l-a inspirat mai târziu pe Cash să compună piesa “Five Feet High and Rising”. Lupta economică și personală din familia lui Cash (ne referim la perioada Marii Recesiuni), i-a inspirat multe piese (compunea versuri despre oamenii care făceau față unor dificultăți similare)…
[2] Până la începutul anului 1970, Cash și-a cristalizat imaginea în fața publicului ca fiind “Man in Black” (“Omul în negru”). De regulă, interpreta îmbrăcat în negru, purtând o haină lungă până la genunchi. Această înfățișare era în contrast cu costumațiile purtate de majoritatea formațiilor country din perioada respectivă: costum cu pietre prețioase și cizme de cowboy. În 1971, Cash a scris piesa “Man in Black” pentru a explica codul său în îmbrăcăminte: “Trăim destul de bine, cred/ În mașinile și hainele noastre exotice/ Dar să ne amintim și de cei care nu au toate acestea/ În fața grupului trebuind să stea o persoană în negru și nimic mai mult. ”
[3] S-a înrolat în Aviația Statelor Unite (United States Air Force); după antrenamentul de la Baza Aeriană “Lackland” și antrenamentul tehnic de la Baza Aeriană “Brooks”, ambele în San Antonio, Texas, Cash a fost repartizat la unitatea U.S. Air Force Security Service – decodor al codului morse asupra transmisiilor armatei ruse în Landsberg, Germania.
Pe 3 iulie 1954, a fost eliberat cu gradul de sergent; s-a reîntors în Texas…
[4] În 1954, cuplul Johnny și Vivian s-a mutat în Memphis, Tennessee, unde Cash a vândut aparate electrocasnice, în timp ce studia să devină crainic de radio. Noaptea cânta împreună cu chitaristul Luther Perkins și basistul Marshall Grant. Perkins, Grant și Cash erau cunoscuți sub numele de “The Tennessee Three”. Cash și-a făcut curaj și a vizitat studioul de înregistrare “Sun”, sperând să obțină un contract de înregistrare. După audiția dată pentru Sam Phillips, cântând în majoritate piese gospel, Phillips i-a spus: “du-te acasă și păcătuiește, apoi întoarce-te cu o piesă pe care să o pot vinde”. Într-un sfârșit, Cash a reușit să îl impresioneze pe Phillips, interpretând câteva piese din freneticul său stil de viață timpuriu. Primele înregistrări la “Sun” au fost “Hey Porter” și “Cry Cry Cry”, ce au fost lansate în 1955 și care au avut un succes (rezonabil) la parada hit-urilor country. La îndemnul lui Sam Phillips, numele de scenă “The Tennessee Three” urma să se transforme în “The Tennessee Two” – Luther Perkins, Marshall Grant și Johnny Cash, ca nume separat. Următorul disc Cash, “Folsom Prison Blues”, a ajuns pe locul 5 în topul country, piesa “I Walk the Line” a devenit numărul 1 în topurile country și a intrat apoi în topurile pop 20. A urmat “Home of the Blues”, înregistrată în iulie 1957. În același an, Cash a devenit artistul “Sun” care a lansat primul album long playing (LP). Cu toate că a fost cel mai bine vândut și cel mai prolific artist din respectiva perioadă, Cash s-a simțit constrâns de contractul său cu o casă de înregistrare mică. Elvis Presley părăsise deja Casa de Discuri “Sun”, iar Phillips își concentra atenția și puterea de promovare asupra lui Jerry Lee Lewis. Anul următor, Cash a părăsit “Sun” pentru a semna o ofertă cu Casa de Discuri “Columbia”, unde single-ul său “Don’t Take Your Guns to Town” a devenit unul din cele mai mari hit-uri ale sale…
[5] La începutul ai secolului trecut, Cash a plecat în turneu cu “Carter Family”, care – la vremea respectivă – era compusă din fiicele mamei Maybelle, Anita, June și Helen. June, cu care Cash se va căsători la un moment dat, își amintește că-l admira pe Cash de la distanță în tot timpul acestor turnee…
[6] În timpul unui concert live din Ontario…
[7] Cu toate că a stat în închisoare de șapte ori pentru comportament indecent, nu a rămas niciodată acolo mai mult de o noapte. Cea mai faimoasă încălcare a legii a fost în timpul turneului din 1965, când a fost arestat de echipa de la narcotice în El Paso, Texas. Ofițerii l-au suspectat că făcea contrabandă cu heroină din Mexic, dar Cash deținea o rețetă pentru aceste narcotice și amfetamine pe care artistul le-a ascuns înăuntrul cutiei de chitară. Pentru că au fost droguri prescrise și nu narcotice ilegale, a primit o sentință cu suspendare. De asemenea, Cash a fost arestat în data de 11 mai 1965, în Starkville, Mississippi, pentru că a încălcat o proprietate privată să culeagă niște flori. Incidentul a fost sursa de inspirație pentru piesa “Starkville City Jail”, de pe albumul său live “At San Quentin” (San Quentin fiind numele închisorii în care Cash a cântat)…
[8] Înainta cât mai mult în peșteră, încercând să se piardă și să moară pur și simplu, însă când a simțit prezența lui Dumnezeu în inima lui, sentimentul de moarte a fost înlocuit cu cel de supraviețuire, încercând să lupte să găsească o fantă de lumină sau o adiere de vânt. Experiența a reprezentat pentru Cash o renaștere…
[9] Cash și-a făcut apariția, în 1972, și la închisoarea Österåker din Suedia. Albumul live “På Österåker” (“La Österåker”) a fost lansat în 1973. Între piese, Cash poate fi auzit vorbind în suedeză, un gest ce a fost foarte apreciat de către cei din închisoare…
[10] “The Statler Brothers” asigurau deschiderea fiecărui episod. Familia Carter și legenda rockabilly Carl Perkins au fost, de asemenea, parte a anturajului show-ului. Cash a început să aibă invitați din ce în ce mai mulți artiști contemporani – cu ce a mai mare notorietate fiind Neil Young, Louis Armstrong, James Taylor, Ray Charles, Eric Clapton (pe atunci conducând formația “Derek and The Dominos”) și Bob Dylan…
Cash l-a întâlnit pe Dylan la mijlocul anilor ’60 și au devenit prieteni apropiați când au devenit vecini spre sfârșitul anilor ’60 în Woodstock, New York. Cash a fost entuziasmat să-l reintroducă pe solitarul Dylan audienței sale. Cash a interpretat un duet împreună cu Dylan, de pe albumul acestuia “Nashville Skyline”, album ce a câștigat un premiu Grammy.
Un alt artist care a primit undă verde în cariera sa de compozitor la “The Johnny Cash Tv Show” a fost Kris Kristofferson. În timpul interpretării live a cântecului “Sunday Mornin’ Comin’ Down”, Cash a refuzat să schimbe versurile, cântând exact așa cum erau, cu o aluzie la marijuana: “Pe trotuar într-o duminică dimineața/ Îmi doresc Doamne să fi fost drogat.
[11] Cum au fost: un rol într-un episod din “Columbo” sau o apariție împreună cu soția sa într-un episod din “Little House on the Prairie”… Cash și soția lui au apărut într-o serie de episoade ale popularelor seriale de televiziune “Dr. Quinn” și “Medicine Woman”, alături de Jane Seymour; actrița l-a apreciat atât de mult, încât și-a numit unul dintre fii după numele cântărețului. Vocea lui a mai apărut într-un episod din “The Simpsons”, fiind vocea unui călăreț care îl îndruma pe Homer într-o călătorie spirituală…
[12] Ca șerif, jucând împreună cu Andy Griffith…
[13] Deceniul a surprins cum convingerea sa religioasă se adâncește, având multe apariții evanghelice…
[14] Cu toate că a continuat turneele de succes. La mijlocul anilor ‘80 a înregistrat și a fost în turneu cu Waylon Jennings, Willie Nelson și Kris Kristofferson (formula “The Highwaymen”), realizând astfel două albume hit.
[15] Cash a înregistrat intenționat un cântec în semn de protest față de condiția lui ca muzician, parodia: “Chicken in Black”. În mod ironic, cântecul s-a dovedit un real succes comercial. Fără îndoială, Cash a dorit să încheie relația cu Columbia, iar acest lucru s-a întâmplat imediat după lansarea melodiei.
[16] Nu a fost prima dată când a facut echipă cu Lewis și Perkins la studiourile “Sun”. Pe 4 Decembrie 1956, Elvis Presley a venit în vizită în studio, în timp ce Perkins realiza noi piese acompaniat la pian de Lewis. Cash se afla în studio, toți patru au început spontan un jam-session. Phillips a lăsat benzile de înregistrare să meargă, iar aproape jumătate din înregistrări au fost identificate ca fiind gospel. Înregistrarea a supraviețutit și a fost ulterior imprimată pe un CD, sub numele de Milion Dollar Quartet. Lista de melodii include de asemenea și “Brown Eyed Handsome Man” a lui Chuck Berry, “Don’t Forbid Me” a lui Pat Boone și o imitare a lui Jackie Wilson cântând “Don’t Be Cruel”, de către Elvis Presley…
[17] O chitară Martin, model Dreadnought– una din acele chitări la care a cântat Cash de-a lungul carierei sale…
[18] Videoclipul este interpretat astăzi ca “epitaf” – din “American IV”; are aprecieri atât din partea audienței, cât și din partea criticilor…
[19] Pe 24 mai 2005, a murit și Vivian Liberto, prima soție a lui Johnny Cash…
[20] În iunie 2005, casa lui Johnny Cash – de pe malul lacului/Caudill Drive din Hendersonville, Tennessee, a fost scoasă la vânzare de către familie, mai precis de către fratele mai tânăr, Tommy Cash. În ianuarie 2006, casa a fost vândută vocalistului de la “Bee Gees”, Barry Gibb, și soției acestuia, Linda Gibb, pentru suma de 2,3 milioane de dolari. Din păcate, casa a fost distrusă într-un incendiu, pe 10 aprilie 2007…
[21] La un concert TNT (din 1999), un grup variat de artiști i-a adus omagiul, printre care Bob Dylan, Chris Isaak, Wyclef Jean, Norah Jones, Kris Kristofferson, Willie Nelson, U2… Cash însuși a apărut la sfârșit… Două albume-tribut au fost lansate înainte de moartea sa (“Kindred Spirits” conține lucrări ale unor artiști recunoscuți, în timp ce “Dressed in Black” conține piese ai unor artiști mai puțin cunoscuți)…
[22] Prezintă viața lui Johnny Cash, interpretat de actorul Joaquin Phoenix, cu rol important al actriței Reese Witherspoon (June Carter), rol pentru care actrița a primit premiul “Oscar” la categoria “Cea mai bună actriță”). Filmul a fost lansat în Statele Unite ale Americii pe 18 noiembrie 2005 și a avut, încă de atunci, un succes considerabil, primind chiar aprecierea criticilor. Joaquin Phoenix și Reese Witherspoon au câștigat în urma rolurilor interpretate nenumărate premii, printre care “Globul de Aur” la categoria Cel mai bun actor într-un film muzical sau o comedie, respectiv la categoria Cea mai bună actriță într-un film muzical sau o comedie. Ambii actori au interpretat melodiile lui Cash cu propriile lor voci, iar Phoenix a învățat să cânte la chitară. Phoenix a primit premiul “Grammy” pentru contribuția adusă soundtrack-ului. John Carter Cash, singurul fiu a lui Johnny și June, a fost producătorul executiv al filmului…
