Horia Hulubei: „(…)unul din factorii cei mai importanţi de formare economică a unei ţări este cercetarea ştiinţifică pură(…)”

Publicat de nicolaetomescu, 14 noiembrie 2020, 17:50

Născut la 15 noiembrie 1896, și-a început studiile, primare şi liceale[1], în Iaşi /orașul natal; s-a înscris la cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universitatii „Al.I.Cuza”, unde urma să aprofundeze fizica şi chimia, dar studiile i-au fost întrerupte de intrarea României în Primul Război Mondial[2]; după absolvire[3], Horia Hulubei a obţinut o bursă de stat, pe baza căreia a plecat la studii în Paris[4]…

Și-a luat doctoratul (în 1933, cu o teză privitoare la Efectul „Comptom Multiplu”[5]); devenea director de cercetări la Universitatea din Paris[6]; 1927-1938 este intervalul în care Horia Hulubei „se împarte”, ca activitate științifică, între Universitatea din Iaşi[7] şi cea din Paris[8]; a inițiat, împreună cu fiziciana Yvette Cauchois, cercetări care au dus la rezultate primare privind descoperirea unui element necunoscut din tabelul periodic al elementelor[9]…

În 1939, Hulubei revenea în patrie; în 1940, era numit profesor plin la „Catedra de Structura materiei” a Universității din Bucureşti[10]; în calitatea de prim director al Institutului de Fizică al Academiei, l-a condus până în 1968; din 1955 era membru titular al Academiei Române. A participat la fondarea[11] Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele[12]…

Inclus (în 1958) în grupul de experţi ONU[13], și-a propus studierea posibilității detectării exploziilor atomice efectuate în oricare parte a planetei…

Horia Hulubei a trecut la cele veșnice din 22 noiembrie 1972.

[1] Și-a dat bacalaureatul /Magna cum laude…

[2] A luptat, ca infanterist și aviator… Avansat la gradul de sublocotenent, a luat parte la marile bătălii de la Mărăşeşti (vara anului 1917)…

[3] Reluarea studiilor s-a produs în anul 1922; în 1926, și-a luat licenţa în ştiinţe fizico-chimice..

[4] A lucrat sub coordonarea profesorului Jean Perrin, de la Universitatea Sorbona; în perioada studiilor din Franţa, Horia Hulubei a primit Premiul „Fossignon”, iar acesta din urmă i-a adus şi titlul de membru corespondent al Academiei Române…

[5] Lucrările sale științifice sale au fost apreciate de Maria Skłodovska-Curie…

[6] Frederic Jolliot Curie, Paul Langerin, Albert Einstein, iată oameni faimoși care, cu siguranță, l-au inspirit pe Horia Hulubei (capabil să înțeleagă șansa unică de a „crește” în preajma lor)…

[7] Înfiinţa, la Facultatea de Ştiinţe-Iaşi, primul „Laborator de structura materiei” din România…

[8] Hulubei a început să se implice în studii privitoare la metalele radioactive; la Sorbona, a fructificat șansa de a fi parte activă la înțelegerea și funcționarea unuia dintre primele acceleratoare de protoni din lume… În 1937, a fost principalul organizator al vestitului „Palat al Descoperirilor”-Paris…

[9] Folosind aparatul de rezoluție înaltă cu raze X, Horia Hulubei și Yvette Cauchois au analizat polucitul, observând mai multe linii de emisie slabe (s-a presupus că reprezintă  semne concrete lăsate de elementul 87); Hulubei și Cauchois au raportat descoperirea, propunând denumirea de Moldaviu; în 1937, munca lui Hulubei s-a văzut criticată de fizicianul american F. H. Hirsh Jr., care nu era de acord cu metodele de cercetare aplicate; disputa a fost tranșată prin recunoașterea muncii fizicianului francez Marguerite Perey, cea care a descoperit elementul cu numărul de ordine 87 / și l-a numit Franciu…

[10] A fost rectorul instituției între 1941-1944…

[11] La sugestia sovieticilor, autorităţile comuniste au decis declanşarea unui program de cercetări nucleare; cel chemat să-l pună în aplicare a fost Horia Hulubei…

[12] A condus Institutul de Fizică Atomică Măgurele, în calitate de director, între 1956-1968. A avut un rol decisiv în punerea în funcţiune a unui reactor nuclear (al doilea din Estul Europei) şi a unui ciclotron…

Pe lângă asigurarea unei baze tehnice moderne, Horia Hulubei a fost mentorul unei întregi generaţii de fizicieni atomişti (aceștia au marcat, preț de două decenii, dezvoltarea domeniului de vârf al ştiinţei româneşti)…

[13] A fost și vicepreşedinte al Consiliului Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (Viena), membru al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) de la Dubna, membru al Academiei de Ştiinţă din New York, al Societăţilor de Fizică din Statele Unite, Elveţia, Franţa, R.F.G.