Ilie Boca – aniversare 80 de ani

Publicat de , 21 februarie 2017, 09:37

Acest artist, cu o pictură îmbibată de elemente folclorice, atent alese şi încă mai ales tratate, oferă, prin creaţiile sale cu un aer fals naiv, o continuă paralelă între lumea imaginarului şi cea a realităţii încojurătoare. Formele întreţes cu subtilitate cele două registre, al datului obiectiv şi al trăirilor milenare sedimentate în sufletul pictorului.

Pictura lui Ilie Boca este fals naivă. Elev, la Academia de Artă, al Alexandru Ciucurencu, care a dat la un moment dat chiar o direcţie în arta contemporană românească, Ilie Boca a reuşit să-şi păstreze glasul propriu, învăţând de la maestru numai ştiinţa culorii sintetice şi spiritualizate, transpunând-o însă într-o cromatică proprie, cu profunzimi şi o largă gamă expresivă, de la lirismul peisajelor la pasta “coaptă”, amintind de pictura religioasă, dar şi de elanuri şi întunecimi ale emoţiilor omeneşti din timpuri străvechi. El apelează la o paletă bogată, surprinzătoare de fiecare dată, cu culori saturate de lumină, care se impun ca prezenţe materiale, de la care se poate construi o lume.

Nu întâmplător, lucrările se desfăşoară uneori în registre suprapuse, chipuri, de exemplu, prezentate unele deasupra celorlalte, ca o frescă a ctitorilor din vechile alcătuiri medievale de pe zidurilor bisericilor. Alteori, personajele-efigie sunt survolate de păsări sau animale recognoscibile, dar încărcate, cel mai adesea, de o simbolistică fie istorică (lupul, amintind de steagul dacic), fie de basm. Personajele, tratate aparent simlist, ca în pictura copiilor, se impun în caseta lor spaţială, însoţite de simboluri-parabolă ale vieţii, ale dragostei, ale luptei, ale credinţei ale… Există în ele întotdeauna o tensiune izvorâtă din dorinţa de spontaneitate, pe de o parte, şi din exigenţele stilului, ale limbajului plastic pe de altă parte. Şi această tensiune creează forţa expresivă şi caracterul inedit ale lucrărilor sale.

Există în picturile lui Ilie Boca o adevărată sinteză a întregii noastre culturi, de la formele neolitice ale unora dintre figurile feminine uşor steatopige la Biblie, la poveştile ei transpuse în imaginarul popular, coborând apoi la Creangă şi Ispirescu, la marile basme ale omenirii.

Dacă am folosi o comparaţie literară, Ilie Boca îşi creează lumea lui de forme, de idei şi de sentimente, de visuri de zi şi de noapte, sfătos şi hâtru, cu o seninătate înţeleaptă şi cu dramatice zvâcniri ale unei sensibilităţi încercate de vreme şi de vremuri.

Pentru că artistul se dovedeşte un povestitor cu pensula, un translator inspirat al unui spaţiul cultural cu toate elementele lui, surprinse într-o evoluţie continuă, filtrate prin propria personalitate şi devenite elemente constitutive ale unei lumi proprii. O lume pe care artistul o împărtăşeşte cu generozitate, atent la capacitatea ei de sugestie, de dialog cu privitorul.

Sursa: Cotidianul