In Memoriam Abraham Goldfaden

Publicat de nicolaetomescu, 9 ianuarie 2021, 08:10

Primul teatru profesionist /pe plan mondial/ de limbă idiș îl datorăm părintelui teatrului evreiesc modern, Abraham Goldfaden (în idiș, אברהם גאָלדפֿאַדען)…

Născut[1] cu numele de Avrum Goldnfoden, cunoscut și ca Avram (sau Avraham) Goldfaden, a frecventat, în copilărie, școala tradițională evreiască „heder”[2], dar tatăl său a ținut foarte mult ca fiul sau să primească și lecții particulare de rusă și germană, pentru a se descurca mai bine în lumea reală. Încă de copil, Avraham s-a distins prin talentul său actoricesc și muzical, știind să-i imite pe menestrelii comici de la nunțile evreiești[3], ca și pe cântăreții din Brod[4]. În 1857, Goldfaden a început să învețe la școala rabinică de stat din Jitomir (pe care în 1866)[5].

Poetul[6], dramaturgul[7], regizorul, actorul evreu de limba idiș și ebraică, autor a 40 de piese de teatru rămâne, totodată, autorul primei piese în limba ebraică jucată în Statele Unite ale Americii[8]…

Festivalul „Avram Goldfaden” este organizat la Iași… Iar Obeliscul amplasat pe locul Teatrului evreiesc „Pomul Verde”/ în Parcul din fața Teatrului „Național”-Iași, desemnează un monument[9] dedicat memoriei[10] primului teatru profesionist din lume în limba idiș…

[1] (24 iulie 1840, Starokostiantîniv/Ucraina –  9 ianuarie 1908, New York/S.U.A.)…

[2] Subliniem faptul că evreii au înţeles educaţia şi ca integrare în spiritul românesc. Această tendinţă s-a reflectat, spre exemplu, în producţia literară; cu excepţia lui Iacob Groper (1890-1968), cel mai mare poet de limbă idiş din Moldova, în afara altor autori de lucrări în idiş, majoritatea scriitorilor din Regat şi-a redactat operele în limba română. Fără îndoială, evreii din Regat erau, aproape în exclusivitate, aşchenazi – mai exact, evrei care, prin origine, limbă, nume, ritual de rugăciuni şi obiceiuri religioase se înrudeau cu cei din Polonia şi Rusia. La sfârşitul secolului al XIX-lea, toţi evreii din Moldova, reprezentînd pe atunci trei sferturi din total, şi majoritatea evreilor din Muntenia vorbeau idiş. În această limbă, considerată de unii drept „jargon” precar, s-au dezvoltat literatura hasidică şi raţionalistă, presa şi teatrul. Dacă în Moldova evreii au rămas, vreme îndelungată, sub influenţa hasidimilor, curentul modernist şi raţionalist a apărut în Muntenia, de la mijlocul secolului al XIX-lea. Acest din urmă curent se datorează doctorului Iuliu Barasch (1815-1863). „Mendelssohn-ul român”, imigrat din Imperiul Austriac, pionier al medicinii de la noi, autor a numeroase opere ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţelor naturii, şi-a asumat, prin scris, emanciparea civică şi politică a evreilor din România. În Moldova, Haskala s-a manifestat, strălucit, prin intermediul reprezentaţiilor teatrale. La Iaşi, în „centrul arhipelagului de ştetl”, în grădina de vară a restaurantului „La pomul verde”, s-a constituit (1876) primul teatru evreiesc profesionist din lume, sub direcţia lui Avram Goldfaden (1840-1908). Mihai Eminescu s-a numărat printre primii cronicari dramatici, elogiind jocul interpreţilor. Surse citate consideră că teatrul s-a născut din sinteza poemelor trubadurilor de limbă idiş – cel mai reputat fiind Wolf Zbarjer (Welwel Ehrenkrantz), prietenul lui Naftali Herz-Imber, autorul imnului sionist Hatikva (viitorul imn al Statului Israel) – şi „plebea evreiască din Moldova”, pentru a folosi expresia lui Goldfaden. Ultimul mărturisea, în scrierile sale, că şi-a propus – prin crearea acestei instituţii – să „smulgă” oamenii din apatie, să le facă acccesibilă propria lor istorie, să le trezească mândria naţională. Prin difuzarea marilor idei ale Haskalei, Teatrul Idiş din Iaşi provocase atât teama „ortodocşilor”, cât şi critica reprezentanţilor „evreilor asimilişti” (care vedeau în acesta un obstacol în calea emancipării)… / vezi Nicolae Tomescu, Hasidism şi Haskala: faţete ale identităţii evreieşti (I)

[3] Numiții „badhan-im”…

[4] A primit porecla de „Avrumele Badhen”/Avrumele măscăriciul…

[5] La absolvire, a devenit profesor, poet și om de teatru amator; nu a practicat, niciodată, profesiunea de rabin…

[6] Întâiul său poem publicat a fost „Progresul”, având să fie descris, mai târziu, în necrologul din „New York Times” drept o pledoarie pentru sionism „avant la lettre”… În 1865, a publicat primul său volum de versuri în ebraică intitulat Zizim u-ferahim; dar, după cum aprecia „Jewish Encyclopedia” (din 1906-11), poezia sa în ebraică, dincolo de „meritele considerabile, a fost eclipsată de cea în limba idiș, care, prin forța expresiei și profunzimea de simțire evreiască rămâne de neconcurat”… În 1866, a publicat primul său volum de versuri în idiș; în anul următor, a lucrat ca profesor la Simferopol (Crimeea); după încă un an s-a transferat la Odesa, unde a locuit mai întâi în casa unui unchi, unde fiul acestuia, pianist destoinic, îl ajută să pună unele din poeziile sale pe muzică; la Odesa, Goldfaden a reluat legătura cu confratele sau, scriitorul idiș Itzhak Yoel Linetski pe care îl cunoștea de la Jitomir și l-a intâlnit pe poetul ebraic Eliahu Mordehai Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători; în această perioadă, Goldfaden și-a văzut tipărite versurile în ziarul ebraic „Kol Mevassér”; atunci a scris și primele sale două piese de teatru în idiș, „Cele două vecine” – (Di Tzvei Shcheines) și „Mătușa Zose” (Di Mome Zose), pe care le-a inclus, însoțite de câteva versuri, în volumul de succes discutabil Evreica (Di Yidene, 1869), tipărit în trei ediții succesive (în trei ani)…

[7] Trupa de actori evrei condusă de Avram Goldfaden aduna un public numeros la fiecare reprezentaţie, inclusiv datorită „jocului excelent al actorilor” (după cum scria Mihai Eminescu în „Curierul de Iaşi”). La începutul iernii lui 1876, Trupa Goldfaden a părăsit România, pornind într-un turneu prin Europa şi stabilindu-se în cele din urmă în America; Avram Goldfaden, numit de New York Times un „Shakespeare al evreilor“, întemeietor al musicalului american, a cunoscut un mare succes…

[8] În 1908, la înmormântarea lui Avram Goldfaden s-au adunat 75.000 de oameni, fiind oprită circulaţia pe străzile New-York-ului…

[9] În 19 august 1876, regizorul, dramaturgul și traducătorul evreu Avram Goldfaden deschidea, în apropierea actualului Teatru Național din Iași, celebra scenă „Pomul Verde”, primul teatru profesionist din lume în limba idiș. Stilul imprimat de cei care i-au trecut pragul și-a pus amprenta în mod evident pe evoluția ulterioară a teatrelor de pe Broadway, mare parte girate chiar de către Goldfaden. Închis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, „Pomul Verde” a fost transformat (anul 1949) în Teatrul Evreiesc din Iași/în 1956, acesta din urmă a luat numele lui Avram Goldfaden. Odată cu scăderea numărului de spectatori, pe măsură ce evreii din Iași emigrau în Israel, Teatrul Evreiesc s-a desființat în anul 1963; clădirea sa a fost demolată, dar, la 27 decembrie 1976, s-a dezvelit bustul lui Avram Goldfaden, amplasat în fața „Pomului Verde” și în dreapta Teatrului Național din Iași. La data de 15 octombrie 2002, în prima zi a Festivalului Internațional de Teatru „Avram Goldfaden”, organizat de Teatrul Național și dedicat memoriei celui care a întemeiat la Iași primul teatru evreiesc din lume, a fost dezvelit un obelisc amplasat chiar pe locul unde a funcționat, din august 1876, grădina celebră. Obeliscul a fost realizat prin grija Consiliului Județean Iași, fiind amplasat exact peste drum de Teatrul Național și de bustul lui Avram Goldfaden. La acest eveniment au participat acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu – ministrul (de atunci) al Culturii și Cultelor, Sandu Mazor – ambasadorul (din 2002) al Israelului în România, regizorul american Moshe Yassur, Harry Eliad – director al Teatrului Evreiesc de Stat din București (decedat zece ani mai târziu) ș.a. Cu prilejul dezvelirii obeliscului, Răzvan Theodorescu s-a referit în alocuțiunea sa la „personalitatea marcantă a acestui cetațean al lumii, Avram Goldfaden, care a dat, împreună cu artiștii de la «Pomul verde», atât de mult culturii române. Gestul de a dezveli acest obelisc și de a organiza un festival special care să-l omagieze este unul de restituire istorică”. Pe obelisc este amplasată o placă de marmură pe care se află următoarea inscripție: Aici a ființat primul teatru evreiesc din lume (Pomul Verde) întemeiat în 1876 de Avram Goldfaden. Consiliul Județean Iași, octombrie 2002.

[10] A mai fost ceva, în București… Modestă, dar având o importanţă strategică, strada Avram Goldfaden pornea din Piaţa Căuzaşi; confundată adesea cu Calea Dudeşti, era ceva mai îngustă decât aceasta, fiind lipsită de copaci pe trotuare; nu s-a dovedit o stradă liniştită, fiind străbătută permanent de tramvaie zgomotoase (liniile 18, 19 şi, ulterior, 30 treceau pe acolo spre cartierul Titan)… În prezent, poziţia străzii Avram Goldfaden (fostei străzi) corespunde cu cea a Bulevardului „Unirii” (latura de nord) din dreptul Bibliotecii Naţionale. Urmele trecutului se şterg încet din mintea noastră, prea ocupată cu chestiuni mărunte; doar ochiul rece al aparatului fotografic înregistrează şi păstrează, pentru eternitate, această amintire veche…