In Memoriam Gheorghe Buzatu

Publicat de nicolaetomescu, 20 mai 2021, 19:45

Nu există amintiri „pure”, fixate odată pentru totdeauna; cu anii, ele se transformă, se alterează; rememorăm faptele așa cum le-am trăit…

Ce trăisem în privința lui Gheorghe Buzatu? Mi-a marcat o parte a vieții[1]; să fi văzut gândurile și speranțele unui om care își poartă trecutul (cu împliniri și eșecuri)[2] către alte visuri și alte dorințe[3]?

S-a născut în 6 iunie 1939/comuna Sihlea (județul Vrancea). A plecat pentru Marea Întâlnire, la 20 mai 2013…

A urmat cursurile Facultății de Filologie-Istorie[4] în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1956-1961); a obținut titlul de doctor în istorie[5] la aceeași facultate[6]; cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” al Filialei Iași a Academiei Române (1961-1992), totodată secretar științific al respectivului institut (1975-1990), cercetător științific principal I la „Centrul de Istorie și Civilizație Europeană” al Filialei din Iași a Academiei Române (1992-1997)[7], fondator și redactor-șef al revistei academice „Europa XXI” (din 1992), a desfășurat și o activitate prodigioasă în cuprinsul „Academiei Oamenilor de Știință din România”[8]; între 1997-2008, a fost profesor universitar de „Istorie contemporană și Relații Internaționale” la Universitatea din Craiova, profesor consultant la Universitatea „Ovidius” din Constanța (din 2007)[9]; cooptat în diferite comitete și comisii[10], membru în colegiul de redacție al unor reviste[11], activitatea lui științifică a lăsat posterității 55 de cărți publicate sub nume propriu[12], 72 volume coordonate[13] sau în colaborare, autoratul în privința a peste 500 de studii și micromonografii, articole, eseuri, prefețe, note ș.a. „Lucrările sale” (n.n. – vezi http://www.tipomoldova.ro/carti/opera-omnia-gheorghe-buzatu) „se întemeiază pe documente de arhivă din S.U.A., Federația Rusă, Marea Britanie și evident, din România, pe care le-a studiat cu osârdie de-a lungul a cinci decenii de activitate științifică. (…). A prezenta istoria adevărată — cu plusurile și minusurile ei — a fost crezul pe care l-a slujit cu credința Gheorghe Buzatu. Pentru adevărații istorici, care nu se rușinează de faptul că sunt români, opera și viața lui Gheorghe Buzatu rămân un prețios reper științific și moral”[14]…

I-a fost decernat, de două ori, Premiul Academiei Române[15]; a primit, totodată, Premiul de excelență al UNESCO (1997)…

În legislatura 2000-2004, a fost ales senator de Iași pe listele Partidului „România Mare”; vicepreședinte al Senatului României (2000-2004), a făcut parte din Comisia pentru politică externă a Senatului, precum și din Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (decembrie 2002-decembrie 2004)…

În (martie) 2010, Gheorghe Buzatu și-a lansat colecția Opera Omnia[16]; totalitatea operelor reunite într-o ediție/un volum are ceva premonitoriu; după cum cred că „Amintirea e o petală care se aşează pe inimă şi-o tulbură”…

[1] Revenisem în Iași, după „interludiul” din Miercurea-Ciuc…

[2] Trecutul ne oferă, uneori, stabilitate și echilibru – datorită experienței, alteori ne îngreunează drumul prin greutatea amintirilor…

[3] Fără amintirea lui nu aș fi avut cum să apelez la unele experiențe, fără ajutorul lui nu aș fi găsit accesul la unele resurse documentare, fără speranța inoculată de el nu aș mai fi avut de ce să îmi continui câteva drumuri; prin Gheorghe Buzatu mi-am găsit un oarecare echilibru – în care să nu uit de amintiri și să nu renunț la visuri și speranțe… Concret: a scris postfața cărții mele Războiul din Golf. Radiografie posibilă (Editura „Majadahonda”-1998); mi-a dat forța să îmi duc la bun sfârșit teza de doctorat (2000)/a avut chiar inițiativa unui referat suplimentar, contribuind apoi la publicarea, de către Editura „Fides”, a Politicii externe a României întregite (reflecții și atitudini în presa vremii); a ținut, cu tot dinadinsul, să fac parte din colectivul România și al Doilea Război mondial (Editura „DMPRESS” Focşani-2000)…

[4] Secția „istorie”…

[5] Specialitatea „istorie contemporană”…

[6] Cu teza România și trusturile petroliere internaționale până la 1929 (1971)…

[7] Fondator, director și „colaborator în stagiu”…

[8] Stau mărturie studiile publicate în revista „Annals” a secției de științe istorice și arheologie, precum și participările sale la simpozioanele și congresele științifice ale „Academiei Oamenilor de Știință din România”… „Gheorghe Buzatu a fost unul dintre cei mai importanți istorici români, ale cărui contribuții științifice au vizat o arie problematică foarte largă.(…) a adus o contribuție majoră la promovarea istoriei autentice, întemeiată pe documente de arhivă și susținerea cu curaj a unor noi interpretări, chiar dacă acestea nu se înscriau pe linia unor «directive politice» mai vechi sau mai noi” (prof. univ. dr. Vasile Cândea, președintele Academiei Oamenilor de Știință din România)… Adunarea Generală a „Academiei Oamenilor de Știință din România” i-a conferit, în decembrie 2008, calitatea de membru corespondent…

[9] Senatul Universității „Ovidius” din Constanța i-a decernat, în iunie 2007, titlul de Doctor Honoris Causa… Gheorghe Buzatu a format și îndrumat o nouă generație de istorici… Conducător științific al unui număr de 45 teze de doctorat (în majoritate tipărite), i-a încurajat pe tinerii aflați la începutul carierei să studieze documentele epocii, să le interpreteze și să formuleze propriile puncte de vedere…

[10] Amintirile-flash implică rememorarea circumstanțelor care coincid cu aflarea veștii depre un eveniment public important… Vicepreședinte al „Comitetului român pentru istoria celui de-Al Doilea Război Mondial” (București, din 1995); membru al Comisiei internaționale pentru studiul istoriei relațiilor internaționale (Italia), al „Comisiei pentru istoria celui de al Doilea Război Mondial”, al „Comitetului științific de organizare a Colocviilor de istorie anglo-române” (1979 și 1983) și al celui de-al X-lea „Congres Mondial de Istorie”, București (1980), al „Clubului Istoricilor «N. Iorga», al „Comisiei Române de Istorie Militară”, al „Asociației Americane de Istorie”  (1996-1990); din 2005, Research Fellow al „American Biographical Institute”…

[11] „Anuarul” Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași”, „Moldova”, „Dosarele Istoriei”, „Historia”, „Document”, „Analele Totalitarismului”, „Saeculum”, „Valachian Journal”, „Analele Universității din Craiova”, seria „Istorie”…

[12] Dintre atâtea altele: Războiul Marilor spioni (vol. I-II, Ed. „Junimea”, Iași, 1985-1990); Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial (vol. I-II, Ed. „Enciclopedică”, București, 1988-1995); România și războiul mondial din 1939-1945 (Ed. „Majadahonda”, București, 1995); Radiografia dreptei românești. 1927-1941 (Ed. „FFPress”, 1996); O istorie a petrolului românesc (Ed. „Enciclopedică”, București, 1998); Istoria Românilor în secolul XX. 1918-1948 (Ed. „Paideia”, București, 1999; România și Marile Puteri (1939-1947) (Ed. „Enciclopedică”, București, 2003); Eminescu: Sens, timp și devenire istorică (vol. I-II, Ed. „Universității”, Iași, 1988-1990); Mareșalul Antonescu în fața istoriei (vol. I-II, Ed. „B.A.I.”, Iași, 1990); România și Primul Război Mondial (Ed. „Empro”, Focșani, 1998); Discursuri și dezbateri parlamentare. 1864-2004 (Ed. „Mica Valahie”, București, 2004); Arhive secrete, secretele arhivelor (vol I-II, Ed. „Mica Valahie”, București, 2005); Istoria Senatului României (Ed. „Monitorul Oficial”, București, 2004); A History of Romanian Oil (vol. I-II, Ed. „Mica Valahie”, București, 2004-2006); Antonescu, Hitler, Stalin (vol. I, Ed. „Mileniul III”, Ploiești, 2005; vol. II, Pitești, 2007; vol. III, Ed. „Casa Editorială Demiurg”, Iași, 2008); Europa în balanța forțelor. 1919-1939 (Ed. „Mica Valahie”, București, 2007); România sub Imperiul Haosului. 1939-1945 (Ed. „RAO”, București, 2007); Pace și război. Jurnalul Mareșalului I. Antonescu, I, 1940-1941 („Casa Editorială Demiurg”, Iași, 2008), Nicolae Ceaușescu — biografii paralele, stenograme, agende, cuvântări secrete, dosare inedite, procesul și execuția (Colecția Opera Omnia, Iași, 2011)…

[13] Gheorghe Buzatu a coordonat, mulți ani, prestigioasa colecție „Românii în istoria universală” (peste 140 de volume); a colaborat la realizarea volumelor VIII și IX din Tratatul de Istorie a României (2003, 2008)…

[14] Toate cele afirmate de prof. univ. dr. Ioan Scurtu au susținere, eu voi insista, în ceea ce definește statura morală, pe relatarea unui informator într-un Raport „Strict Secret” al Securității/din 20 ianuarie 1989.: „La Universitatea din Portland, Oregon, [Ghe Buzatu] a prezentat o conferință, unde a afirmat că el „nu se ocupă de politică și că socialismul a învins în țările din răsăritul Europei, inclusiv în România, printr-o greșeală, însă cei de față trebuie să fie liniștiți, căci în curând regimurile comuniste din răsăritul Europei, inclusiv cel de la București, se vor prăbuși. Auditoriul, format din americani și reprezentanți ai emigrației române, a rămas descumpănit la aceste afirmații aberante”…

[15] Pentru volumul România și trusturile petroliere internaționale până la 1929 (Iași, 1981); pentru volumul Aspecte ale luptei pentru unitate națională. Iași 1600–1859-1918 (Iași, coordonare și colaborare, 1983);

[16] O colecție paralelă publicată de editura „Tipo Moldova”, cele 13 volume pe care le conține făcând parte din colecția „Românii în istoria universală”…

Nicolae Tomescu

redactor-șef Radio Iași