In Memoriam Ion Inculeţ
Publicat de nicolaetomescu, 4 aprilie 2020, 23:11
Născut pe 5 aprilie 1884, într-o familie de răzeşi (Răzeni, Basarabia), Ion Inculeţ avea să treacă la veșnicie din 18 noiembrie 1940 (București).
Poate rămâne în conştiinţa publică prin contribuţia sa la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Regatul României din 27 martie 1918, cealaltă față a destinului hărăzindu-i condiția martorului, de pe poziţii executive, la destrămarea operei sale politice (agresiunea sovietică din iunie 1940)…
Absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău (1906) şi al Facultăţii de Ştiinţe din Sankt Petersburg (1911)/specializarea fizică-matematică, în anii studenţiei participase la formarea „Asociaţiei studenţilor basarabeni” („Bessarabskoe zemliachestvo”) din Sankt Petersburg; după absolvirea studiilor, a activat ca profesor de fizică şi matematică la diferite instituţii de învăţământ din capitala Imperiului Rus (redenumită Petrograd, în 1914). Izbucnirea evenimentelor din feburarie 1917 i-a oferit şansa unei cariere politice, fiind ales în „Sovietul” din Petrograd din partea Partidului Socialist-Revoluţionar; revenea în Basarabia (aprilie 1917) ca emisar al guvernului provizoriu condus de Kerenski cu intenția de a întări transformările politice şi sociale din Imperiul Rus, însă preluarea bolșevică a puterii, la Petrograd, şi izbcunirea războiului civil în Rusia îl determinau pe Inculeţ să îmbrăţişeze ideea Unirii Basarabiei cu România.
Datorită calităţilor sale de om politic, se impune imediat ca lider al moldovenilor unionişti. La 21 noiembrie 1917, era ales, în unanimitate, preşedinte al Sfatului Ţării; a declarat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti (ianuarie 1918); în 27 martie 1918, semna „Rezoluţia” Unirii cu România (adoptată cu cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 abţineri), în prezenţa lui Alexandru Marghiloman (prim-ministru al României).
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan”
Om politic de stânga, Inculeţ punea bazele, în august 1918, Partidului Țărănesc din Basarabia, alături de Pantelimon Halippa; prin intermediul respectivei alcătuiri, lupta pentru înfăptuirea reformei agrare. A îndeplinit funcţia de ministru de stat fără portofoliu pentru Basarabia /până în mai 1920/, poziţie din care se ocupa de gestionarea unirii politice şi administrative a noii provincii. Concomitent, începe şi procesul prin care majoritatea partidelor politice din provincii se integrează în formațiunile Vechiului Regat; gruparea Partidului Țărănesc din Basarabia, formată în jurul lui, alegea să fuzioneze cu Partidul Naţional Liberal, iar Inculeţ a fost numit ministru de stat în guvernul format de Ionel Brătianu (ianuarie 1922). Din acea clipă, s-a impus drept membru marcant al Partidului Național Liberal, contribuind la înfăptuirea programului economic şi social /din postura deputatului în Parlament, ministru în toate guvernele liberale interbelice, ministru al Sănătăţii (6 iunie 1927-3 noiembrie 1928), ministru de Interne (14 noiembrie 1933-29 august 1936), vicepreşedinte al Consiliului de miniştri (29 august 1936-14 noiembrie 1937), ministru al lucrărilor publice şi comunicaţiilor (17 noiembrie-28 decembrie 1937)/. Asasinarea lui Ion G. Duca i-a marcat activitatea politică.
Numit, la 28 iunie 1940, ministru secretar de stat în cabinetul Gheorghe Tătărescu, Inculeţ a fost nevoit să suporte evacuarea teritoriului Basarabiei. Provincia natală va mai fi reintegrată statului român (între anii 1941-1944), dar lui Inculeț, aflat și sub ameninţarea represaliilor legionare (care îl vizau, direct, ca ministru de Interne) îi cedase inima pe 18 noiembrie 1940; la înmormântare, Vasile Bârcă rostea cuvintele: „Ceea ce caracterizează îndeosebi viaţa şi opera lui Ion Inculeţ este modestia şi blândeţea lui nesfârşită, temeinica sa pregătire, însoţită de tactul şi calmul ce-l caracterizează şi, mai presus de toate, calda lui iubire de popor, de ţară, şi de Basarabia lui natală, pe care a iubit-o cu toate puterile minţii şi sufletului său.” Pe 7 iunie 1942, rămăşiţele pământeşti ale sale şi ale soţiei au fost aduse şi depuse în două morminte, ambele aflate în incinta bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Bârnova-Iași.